Unul se înfăţişează ca filozof şi nu-i filozof; altul rege, fără să fie, ci numai îmbrăcat ca un rege, căci aşa cere piesa; altul face pe doctorul, fără să fi îngrijit nici măcar un lemn, ci numai îmbrăcat ca doctor; altul face pe sclavul, cu toate că-i slobod; celălalt pe profesorul, fără să aibă ştiinţă de profesor. Ei nu par ceea ce sunt, ci par ce nu sunt: doctor, filozof din pricina părului care-i împodobeşte masca, soldat, din pricina uniformei, etc.

Prin Ă®nfăţiĹźarea ei, masca ne dă o Ă®nchipuire, dar nu face mincinoasă firea, ci numai Ă®i ascunde adevărul. Atâta vreme cât privitorii stau Ĺźi se uită, măştile nu se miĹźcă de pe feĹŁe; dar când s-a lăsat seara, când spectacolul s-a isprăvit Ĺźi privitorii au plecat, măştile au fost aruncate. Cel care făcea pe regele la teatru, odată plecat, devine iarăşi fierarul de toate zilele; cel care, pe scenă era slobod, afară de scenă, e rob iarăşi…

AĹźa-i Ĺźi cu viaĹŁa Ĺźi cu moartea. Lumea e teatrul; stările omeneĹźti: bogăţia, sărăcia, puterea, supunerea, Ĺźi altele, sunt măştile actoriceĹźti. Când ziua aceasta se va risipi – Ĺźi veni-va noaptea cea de spaimă, căreia mai degrabă i-am zice ziuă, (noapte pentru păcătoĹźi, ziuă pentru cei drepĹŁi), când reprezentaĹŁia sfârĹźi-se-va Ĺźi măştile fi-vor aruncate, când va fi cercetat fiecare pentru faptele lui, nu fiecare pentru bogăţia lui, nu fiecare pentru rangul lui, nu fiecare pentru puterea lui, ci fiecare pentru faptele lui: judecător, rege, femeie sau bărbat; când ni se va cere o viaţă Ĺźi niĹźte fapte virtuoase, fără să fie luate Ă®n seamă nici rangurile strălucire, nici neĂ®nsemnătatea sărăciei, nici tirania dispreĹŁului; când ni se va zice: „InfăţiĹźaĹŁi-mi fapte, de eĹźti rob, mai nobile decât acele ale unui slobod, de eĹźti femeie mai vajnice de cât acele ale unui bărbat; o, atunci, cu măştile căzute, arăta-se-vor adevăratul bogat Ĺźi adevăratul sărac…”

Cuvinte alese , EDITURA REINTREGIREA, ALBA-IULIA, 2002

http://www.ioanguradeaur.com/102/1-viata-pamanteasca-asemuita-cu-o-reprezenta…