Biblia interconfesionala in limba romana

Biblia interconfesionala in limba romana
http://radio.trinitas.ro/?stire=2006052710

De mai multi ani se deruleaza un proiect extrem de ambitios al Societatii Biblice Interconfesionale din Romania (SBIR). E vorba de o noua traducere si promovare a Bibliei in limba romana, proiect aflat in curs de realizare, la care lucreaza o echipa de traducatori cu componenta interconfesionala: doi ortodocsi, doi romano-catolici, un adventist si un baptist. SBIR a organizat vineri, la Facultatea de Teologie Ortodoxa ‘Patriarhul Justinian’ din Bucuresti, un Simpozion de promovare a Noului Testament, tradus de aceasta echipa mixta, din punct de vedere confesional, informeaza cotidianul ‘Romania Libera’. Pe langa traducatori, la simpozion au participat experti ai United Bibles Societies (UBS), care coordoneaza acest proiect, lideri ai Bisericilor, profesori de teologie biblica de la facultatile de teologie, cercetatori, preoti, studenti s.a. Dupa cativa ani seriosi de munca, in care s-au depasit cateva probleme controversate, extrem de delicate din punct de vedere confesional, proiectul SBIR de traducere a Bibliei intr-un limbaj actual se afla in faza de finalizare a Noului Testament.

Semnul de autentificare al crestinului

… It is here that He makes clear what will be the distinguishing mark of the Christian.

” Little children, yet a little while I am with you. Ye shall seek me; and as I said unto the Jews, Where I go, ye cannot come; so now I say to you. A new commandment I give unto you, that ye love one another; as I have loved you, that ye also love one another. By this shall all men know that ye are my disciples, if ye have love one to another.” (John 13:33-35)

(Francis A. Schaeffer, The Mark of The Christian, Preface)

The church is to be a loving church in a dying culture. How, then, is the dying culture going to consider us? Jesus says, „By this shall all men know that ye are my disciples, if ye have love one to another.” In the midst of the world, in the midst of our present culture, Jesus is giving a right to the world. Upon His authority He gives the world the right to judge whether you and I are born-again Christians on the basis of our observable love toward all Christians.

(Francis A. Schaeffer, The Mark of The Christian, The Standard of Quality section)
http://www.ccel.us/schaeffer.html

DREPTURILE OMULUI PENTRU…MAIMUTE

“Si omul in cinste fiind n-a priceput; alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor”. (Psalmi 48, 12)

SOCIALISTII PREMIERULUI spaniol Jose Luis Zapatero au inaintat Camerei Deputatilor un proiect de lege prin care cer sa li se recunoasca maimutelor…”drepturile omului”. Proiectul de lege, avand ca motto “Egalitate dincolo de umanitate”, doreste “includerea antropoidelor ne-umane intr-o comunitate de egali, acordandu-le protectia morala si legala de care se bucura acum doar oamenii”.

Deputatul Francisco Garrido, care a prezentat proiectul in Camera Deputatilor, si-a sustinut propunerea declarand: “Sa fii mandru de propriile origini inseamna sa fii bine-crescut”.

Astfel, daca proiectul va deveni Lege, cimpanzeii, urangutanii si gorilele vor fi protejati de drepturile omului si vor putea, de exemplu, sa devina homosexuali sau lesbiene, iar cu un mic efort poate chiar sa se casatoreasca. In Spania s-a schimbat deja o data definitia casatoriei, nemaifiind nevoie ca cei doi parteneri sa fie de sexe diferite; de ce nu s-ar modifica din nou, stabilind ca si maimutele se pot casatori?

Aparent, gestul parlamentarilor spanioli ar putea fi considerat o gluma, daca demersul nu ar fi deosebit de serios si daca nu ar mai scoate o data in evidenta caderea morala in care a ajuns omenirea, acum la “sfarsitul veacurilor”; in plus exista posibilitatea ca legea sa devina obligatorie si pentru Romania, dupa integrarea acesteia in Uniunea Europeana.

La intrebarea normala “cand vor merge maimutele la vot in Spania?” un posibil raspuns ar fi: voteaza deja. Ele l-au adus pe Zapatero la putere…

Astfel constatam, inca o data, cat de adevarate sunt cuvintele Sfantului Iustin Popovici: “Imbatranit, atrofiat, marginit la materie, degenerat, omul umanismului a avut dreptate atunci cand a marturisit, prin gura inteleptilor sai, ca se trage din maimuta. Ajuns asemenea animalelor, in ce priveste obarsia, de ce sa nu ajunga la fel cu ele si in privinta moralei? Ca unul care tine de animale, de fiare, in ce priveste esenta firii sale, este asemenea lor si in privinta moralei. (…) Daca nu exista nemurire si viata vesnica, nici in om, nici in jurul lui, atunci pentru omul-animal morala animalelor este cu totul fireasca si logica; asadar ‘sa mancam si sa bem caci maine vom muri’” (I Cor. 15, 32).

http://ro.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/socialistii-spanioli-cer-drept…

UE FORTEAZA RECUNOASTEREA “CASATORIILOR” HOMOSEXUALE

UNIUNEA EUROPEANA continua sustinerea programului activistilor homosexuali in dauna suveranitatii nationale si a drepturilor religioase ale statelor membre, informeaza reteaua LifeSiteNews.com. O noua lege intrata in vigoare la inceputul lunii ordona efectiv statelor membre ale UE sa-i “ajute” pe partenerii homosexuali care s-au “casatorit” in tara de origine si care doresc sa locuiasca sau sa calatoreasca in tara in care parteneriatul lor nu este recunoscut legal.

Legea este menita sa le permita cetatenilor UE sa se deplaseze in interiorul Uniunii la fel de liber ca si in tara de origine. Se presupune ca Directiva ii va degreva pe cetatenii UE de obligatia de a obtine un certificat de rezidenta atunci cand se muta intr-o alta tara. La inregistrarea in noul stat, cuplurile de homosexuali vor putea invoca legile UE pentru a forta un stat suveran sa le recunoasca “mariajul”.

Legea va forta statele sa permita cetatenilor straini domicilierea in noua tara, fara viza sau permise de rezidenta. In unele locuri din UE, cum ar fi Malta, imigratia constituie o problema din cauza limitelor naturale privind spatiul si resursele economice.

Desi numai cinci state membre UE au ratificat aceasta decizie, comisarul european pentru Justitie, Franco Frattini, a avertizat guvernele nationale ca legea este “aplicabila imediat” – indiferent daca este ratificata sau nu de parlamentele nationale [subl. AM].

Legea se aplica nu numai statelor, dar si indivizilor, care se vor putea muta si apela apoi la instanta pentru a forta respectiva tara sa se conformeze. Pana la ora actuala, numai Austria, Danemarca, Slovenia, Slovacia si Marea Britanie au ratificat directiva, aceasta fiind pusa in discutie in Franta si Spania.

Trei state din UE, Olanda, Belgia si Spania, dispun de legi care le permit homosexualilor sa imite casatoria. Marea Britanie, Germania si alte cateva state au acordat cuplurilor de homosexuali o anumita recunoastere legala. Totusi, alte state, cum ar fi Polonia, Italia si Malta, se impotrivesc acestor dictate care devin tot mai des o practica legislativa in cadrul UE, si care sunt indreptate in mod special impotriva lor.

Legea le va cere statelor sa initieze investigatii privind natura relatiilor si sa stabileasca daca partenerii sunt implicati intr-o “relatie stabila, pe termen lung”.

“Principala prevedere este aceea ca poti recunoaste casatoria sau parteneriatul numai atunci cand tara de destinatie dispune de prevederi similare”, a declarat Frattini.

“In cazul in care nu exista o obligatie directa de recunoastere, statele membre trebuie sa faciliteze intrarea si rezidenta partenerilor implicati intr-o relatie durabila, dupa o evaluare concreta. Noua prevedere va imbunatati situatia cuplurilor de homosexuali din Europa”, a declarat Frattini.

Frattini este un fost lider al partidului socialist italian si totodata un fost membru in guvernul lui Silvio Berlusconi. El a fost numit in forurile UE ca inlocuitor al lui Rocco Buttiglione, un romano-catolic practicant opus activistilor homosexuali din cadrul Uniunii. Buttiglione a declarat ca Uniunea promoveaza un “totalitarianism” de stanga si ca “doreste sa impuna o religie de stat… o religie ateista, dar obligatorie pentru toata lumea.” (trad. si adapt. BM)

http://ro.altermedia.info/minoritati/ue-forteaza-recunoasterea-casatoriilor-h…

Profesionalism pus in slujba Papei

FoĹźti studenĹŁi.Printre personajele istorice care au avut parte de o educaĹŁie iezuită amintim pe Descartes, Voltaire, Cervantes, Quevedo, JosĂ© Ortega y Gasset, Antoine de Saint-Exupery, James Joyce, Paulo Coelho, Alfred Hitchcock, Luis Buñuel, Fidel Castro, Bill Clinton, Harry Connick Junior, Sir Arthur Conan Doyle, Tom Clancy, Bing Crosby, Jacques Delor, Michelle Foucault, Charles de Gaulle, John Paul Getty, Richard Harris, John Kerry, Moliere, Bill Murray Ĺźi Denzel Washington … Până acum o listă destul de masculină. Credem că peste puĹŁin vom avea pe listă Ĺźi foste studente renumite ale colegiilor Ĺźi universităţilor conduse de către iezuiĹŁi.

Spre Lună. Asociaţia Internaţională de Astronomie a numit un asteroid care orbitează în jurul soarelui, trecând printre Marte şi Jupiter, după Părintele Victor L. Badillo SJ (asteroid 4866 Badillo). Cu această distincţie P. Badillo se alătură grupului de astronomi iezuiţi care au corpuri cereşti şi locuri îndepărtate din spaţiu ce le poartă numele. Numai pe Lună există 35 de cratere purtând numele unor iezuiţi: 10 italieni, 6 germani, 5 francezi, 3 maghiari, 2 elveţieni, 2 australieni, 2 belgieni, 1 croat, 1 olandez, 1 spaniol, 1 scoţian şi 1 american.

Calendarius. Calendarul Gregorian a fost dezvoltat de către un iezuit: Christopher Clavius, un ilustru matematician şi astronom din secolul al XVI-lea. Acesta este calendarul folosit astăzi aproape în întreaga lume.

IezuiĹŁi Ă®n cinema. Filmul „Misiunea” despre reducĹŁiunile iezuiĹŁilor din Paraguay, a câştigat Palmierul de Aur la festivalul de film din Cannes Ă®n anul 1986. Un alt iezuit Ă®n film este Părintele Karras Ă®n „Exorcistul” sau tânărul Părinte Fontana Ă®n polemicul „Amen”. ĂŽn „The day of the beast” Alex Angulo joacă rolul unui iezuit. Jeremy Irons, care joacă rolul unui iezuit pentru a doua oară Ă®n cariera sa Ă®n „Omul cu masca de fier” este Ă®n acelaĹźi timp un muĹźchetar Ĺźi Generalul secret al iezuiĹŁilor (rezultat al unei imaginaĹŁii ce nu cunoaĹźte limite istorice). ĂŽn „Romero”, biografia Arhiepiscopului Ă“scar Romero, este prezentată asasinarea lui Rutilio Grande SJ (Ă®n acest caz este vorba de un fapt real). Recent Antonio Banderas joacă rolul unui iezuit Ă®n filmul „Misiune Ă®n Ţara Sfântă”. Acestea sunt numai câteva Ă®n care au apărut ‘iezuiĹŁi’. CunoĹźti Ĺźi altele?

Iezuiţi vârstnici. Potrivit unor surse consultate, când Societatea lui Isus a fost restaurată după suprimarea ei, cel mai bătrân iezuit era Părintele Alberto de Montalto, în vârstă de 126 de ani. El a fost iezuit pentru mai bine de 108 ani!

Străzi romane. La Roma există 72 de străzi ce poartă numele unor iezuiţi faimoşi.

http://www.iezuiti.ro/etc/stiatica.html

Political corectness made in Vatican

CMB şi Vaticanul studiază problema convertirii 11.05.2006, Roma (Catholica)
http://www.catholica.ro/stiri/show.asp?id=12019

Vaticanul şi Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) lansează un proiect comun, ce va dura trei ani, al cărui scop este dezvoltarea unui cod comun de conduită în problema convertirilor religioase. CMB informează că proiectul va fi lansat vinerea acesta, la Roma, prin întâlnirea la care vor participa 30 de delegaţi, discuţiile concentrându-se asupra situaţiei actuale a convertirilor, din punct de vedere religios.

Următoarea etapă a proiectului va fi discutarea temei convertirilor religioase din perspectivă creĹźtină, iar apoi stabilirea unui cod de conduită. ĂŽn acest sens va trebui discutată diferenĹŁa dintre mărturie Ĺźi prozelitism. Proiectul este coordonat de Consiliul Pontifical pentru Dialogul Interreligios al Vaticanului Ĺźi de Biroul pentru RelaĹŁiile Ĺźi Dialogul Interreligios al CMB. La dialog se aĹźteaptă să ia parte Ĺźi budiĹźti, hinduĹźi, evrei, musulmani Ĺźi tradiĹŁii religioase indigene. Rev. Hans Ucko, preĹźedintele biroului amintit al CMB, a spus: „Sperăm ca la sfârĹźitul acestui proiect de studiu să rezulte un cod de conduită care să afirme că angajamentul faţă de credinĹŁa noastră nu se traduce niciodată Ă®n denigrarea alteia.”

Dacă acest cod de conduită va deveni vreodată realitate, el ar putea sluji în lămurirea neînţelegerilor care există între Vatican şi Patriarhia Rusă, când aceasta din urmă acuză de prozelitism romano-catolicii în Rusia şi greco-catolicii în Ucraina. Dacă acest cod va fi asumat şi de musulmani, ar putea să se pună capăt persecuţiilor de care au parte cei ce trec de la islamism la creştinism.

…………….

Dupa cum se vede, grijuliu, Vaticanul isi acopera spatele in spatele corectitudinii politice religioase. Preconizatul „cod de conduita” pare sa fie unealta optima de a opri „prozelitismul salbatic al sectelor neoprotestante” ( mai ales in America de Sud).  Astfel, ar deveni practic imposibila punerea la index a inovatiilor catolice in materie de dogma crestina, orice „fundamentalist” (protestant sau de alt soi…) care ar indrazni sa-si „traduca credinta” in „denigrarea catolicismului” devenind din start pasibil de etichetare ca si vinovat de „atentat terorist” la „codul de conduita Ă®n problema convertirilor religioase”. Protestanti – cei putini care va mai respectati numele  – „ceva” vi se pregateste/cloceste…

Pretentii papale…Big Brother/ Padre?

Cristos este prezent prin succesiunea apostolică 10.05.2006, Vatican (Catholica)
http://www.catholica.ro/stiri/show.asp?id=12018

De-a lungul secolelor, Episcopii le-au succedat celor Doisprezece Apostoli pentru ca prin ei „Cristos să ajungă la noi”, a afirmat astăzi Papa Benedict al XVI-lea. Cristos „ne vorbeĹźte prin cuvântul apostolilor Ĺźi ai succesorilor Săi”, a mai afirmat Sfântul Părinte Ă®n timpul audienĹŁei generale săptămânale. „El acĹŁionează Ă®n sacramente prin mâinile lor; Ă®n privirea lor este privirea Sa care cuprinde Ĺźi face să ne simĹŁim iubiĹŁi, primiĹŁi Ă®n inima lui Dumnezeu.” MulĹŁumită acestei slujiri a succesorilor apostolilor „Ĺźi astăzi, ca la Ă®nceput, Cristos Ă®nsuĹźi este adevăratul Păstor Ĺźi Păzitor al sufletelor noastre, pe care noi Ă®l urmăm cu mare Ă®ncredere, recunoĹźtinţă Ĺźi bucurie”.

Papa Benedict a ĹŁinut audienĹŁa de astăzi Ă®n faĹŁa a 50.000 de persoane venite Ă®n PiaĹŁa San Pietro. El a continuat seria de reflecĹŁii asupra relaĹŁiei dintre Cristos Ĺźi Biserică, astăzi concentrându-se pe tema succesiunii apostolice. Pontiful a explicat faptul că Cristos i-a numit pe apostoli ca succesori ai Săi. AceĹźtia, la rândul lor, Ĺźi-au numit alĹŁi succesori, pentru ca „cuvântul Ĺźi viaĹŁa” aduse Cristos să fie transmise peste secole. Astfel, prin lucrarea Duhului Sfânt, acest lanĹŁ istoric le permite creĹźtinilor să fie, chiar despărĹŁiĹŁi istoric de două milenii, Ă®n contact cu Cristos. Pontiful a explicat audienĹŁei termenul „Episcop” , derivat din cuvântul grec „episcopos”: „Acest cuvânt se referă la o persoană care are o viziune de sus, care vede cu inima. Astfel, Ă®n prima sa scrisoare, Ă®nsuĹźi Sfântul Petru Ă®l numeĹźte pe Domnul Isus păstorul Ĺźi supraveghetorul sufletelor; succesorii apostolilor au fost numiĹŁi ulterior Episcopi – episcopoi.”

Folosindu-se de scrierile din secolul al II-lea ale Sf. Irineu, Papa a explicat importanĹŁa succesiunii apostolice. „Pentru Irineu Ĺźi pentru Biserica Universală, succesiunea episcopală a Bisericii Romei devine semnul, criteriul Ĺźi garantul transmiterii neĂ®ntrerupte a credinĹŁei apostolice: `Este necesar ca fiecare Biserică să fie Ă®n armonie cu această Biserică, ale cărei fundaĹŁii sunt cele mai sigure`. Potrivit acestor mărturiilor ale Bisericii din antichitate, apostolicitatea comuniunii ecleziale constă Ă®n fidelitatea faţă de Ă®nvăţătura Ĺźi practica apostolilor, prin care este asigurată legătura istorică Ĺźi spirituală a Bisericii lui Cristos.” La sfârĹźit, Ă®n timpul turului cu maĹźina prin PiaĹŁa San Pietro, Sfântul Părinte a cerut Ĺźoferului să oprească pentru a saluta un grup de copii cu handicap.

………………………………………….

Daca „Cristos ne vorbeĹźte prin cuvântul apostolilor Ĺźi ai succesorilor Săi”, atunci a nu asculta de episcopi inseamna automat „neascultare de Cristos”.

Daca „El(Cristos) acĹŁionează Ă®n sacramente prin mâinile lor; Ă®n privirea lor este privirea Sa care cuprinde Ĺźi face să ne simĹŁim iubiĹŁi, primiĹŁi Ă®n inima lui Dumnezeu.” atunci negarea puterilor magice ale euharistiei inseamna respingerea lui Cristos.

 Daca „Pentru Irineu Ĺźi pentru Biserica Universală, succesiunea episcopală a Bisericii Romei devine semnul, criteriul Ĺźi garantul transmiterii neĂ®ntrerupte a credinĹŁei apostolice: ” si ” `Este necesar ca fiecare Biserică să fie Ă®n armonie cu această Biserică(a Romei), ale cărei fundaĹŁii sunt cele mai sigure`. – atunci a nu te supune episcopului Romei devine sinonim cu a fi strain de credinta apostolica autentica.

Devine din ce in ce mai evident cum ex-seful Inchizitiei moderne, actualul pretins vicar al Mantuitorului,  isi pregateste sistematic parghiile pentru instaurarea in pozitia Marelui Inchizitor „profetizat” de Dostoievski( sau a orwellianului Big Brother ori  Big  Padre?!) … Conditionand subtil chiar autenticitatea crestinismului de recunoasterea episcopului Romei/Papei, ex-cardinalul Ratzinger indreapta incet dar sigur lumea spre epoca Inchizitei sub pretextul unitatii omenirii si contruirii Noii Ordini Mondiale.

"Drumurile care nu se intâlnesc"

Epistola apostolului Pavel catre Romani
8:5 În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului. 6 Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. 7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună. 8 Deci, cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu. 9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.

http://www.intercer.net/rm.php?id=1872 – video online -real player 350k
http://media.intercer.net/prelegeri/Drumurile-care-nu-se-intilnesc-icoman-3ma… – video  -real player 350k – link pentru descarcare
http://www.intercer.net/asx.php?file=audio&id=1872 – audio online – 56k http://media.intercer.net/prelegeri/Drumurile-care-nu-se-intilnesc-icoman-3ma… – audio mp3 -link pentru descarcare

DE CE FEMEILE ISI ARATA BURICUL?

“Şi mai zice Domnul: “Pentru că fiicele Sionului sînt atît de mîndre şi umblă cu capul pe sus şi cu priviri obraznice, cu paşi domoli, cu zăngănit de inele la picioarele lor, Domnul va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul va descoperi goliciunea lor”. În ziua aceea va lua Domnul toate podoabele: inele, sori, luniţe, cercei, brăţări, văluri, cununi, lănţişoare, cingătoare, miresme, talismane, inele, verigi de nas, veşminte de sărbătoare, mantii, şaluri, pungi, oglinzi, pînzeturi subţiri, turbane şi tunici.

Atunci va fi în loc de miresme, putreziciune, şi în loc de cingători, frînghie, în loc de cîrlionţi făcuţi cu fierul, pleşuvie, în loc de veşmînt preţios, zdrenţe, şi în loc de frumuseţe: pecete de robie” (Isaia 3, 16-24).

După cum ne redă DEX-ul, cuvîntul buric are mai multe înţelesuri. Vom reda două dintre ele, deoarece se referă în mod special la această temă.

1. Cicatrice rămasă în mijlocul abdomenului după căderea cordonului ombilical.

2. Cordonul ombilical prin care fetusul primeşte hrană din corpul mamei.

În ultimul timp femeile nu numai că îşi expun buricul, dar îl şi împodobesc cu diferite inele, ace etc., astfel acest însemn anatomic devine o sfidare pentru cei din jur. Dat fiind faptul că spaţiul public este unul deschis, mulţi încearcă să profite de acest (dez)avantaj. Omul a observat că acest însemn mamiferic poate fi exploatat în folosul său. El vrea să fie admirat, să fie în centrul atenţiei. Admiraţia celor din jur îl fac pe om să se simtă bine, să fie fericit.

Pe lîngă individualism, egocentrism, civilizaţia postmodernă cultivă şi narcisismul. În cazul dat, narcisismul îi oferă omului un “echilibru” psihic. Faptul că oamenii se admiră unii pe alţii le creează o falsă imagine de comunicare. Mulţi nu observă că, de fapt, noi ne reflectăm în ceilalţi ca într-o oglindă, iar atunci cînd credem că îi admirăm, că îi îndrăgim pe cei din jur, noi, de fapt, ne admirăm pe noi înşine. La fel se întîmplă şi atunci cînd îi vedem pe cei din jur ca fiind răi, urîţi, etc.

Atunci cînd ne admirăm pe noi înşine, prin intermediul semenilor noştri, în loc să recunoaştem imperfecţiunea noastră, de obicei, ascundem neajunsurile (fizice) pe care le avem şi încercăm să ne arătăm mai buni, mai frumoşi, mai desăvîrşiţi.

Împodobirea buricului este un element care indică dorinţa femeii de a-şi arăta individualitatea, unicitatea sa. Din acest motiv, de multe ori, intenţionat, îşi propune să fie deosebită, să gîndească original (adică după capul său), să provoace. Acesta este stilul de viaţă de astăzi, moda timpului nostru.

Aceste elemente sînt şi o formă de provocare, în primul rînd, pentru bărbaţi. Acum bărbaţii sînt cei vînaţi, iar pentru aceasta sînt folosite cele mai intime locuri ale trupului şi cele mai sofisticate (mai corect, neruşinate) tehnici. Dat fiind că omul se familiarizează cu expunerea lor publică, ajunge să se obişnuiască cu ele. Omul este pus în situaţia de a recurge la noi tehnici de captare a atenţiei, de vrăjire, de a-şi potoli plăcerea care, pînă la urmă, îl distrug pe el (vezi cartea lui Pascal Brukner Luni de fiere sau ecranizarea ei).

Totodată, acest “atac psihologic” indică disponibilitatea femeii de a aborda o relaţie cu mult mai libertin, fără complexe, fără intimităţi, fără obligaţii etc. Omul are dorinţa ascunsă de a trece limita, de a explora necunoscutul, de a gusta din fructul oprit, de a distruge misterul, taina existenţei şi a omului. Parafrazîndu-l pe Lucian Blaga, putem afirma: “Eu doresc să strivesc coroana de minuni a lumii”.

Dacă pătrundem mai profund acest fenomen vom observa lucruri foarte interesante.

În cultura popoarelor din Africa este întîlnit un dans special numit “din buric” care are nu numai un caracter nupţial, ci şi unul sacru, deoarece creaţia este un atribut al divinităţii. Omul se aseamănă cu divinitatea în măsura în care repetă acest act, iar femeia este menită pentru a procrea.

ĂŽn artele marĹŁiale zona buricului este considerată un centru de forţă, un centru de creaĹŁie care are un rol foarte important Ă®n dirijarea energiei ki. Acest nivel este caracterizat de rolul dominant al spiritului. De aici porneĹźte kiai-ul – strigătul spiritului – Ă®n luptă. Asemănător este privit acest loc Ĺźi Ă®n budism (yoga).

În Biblie întîlnim doar o singură menţiune despre buric (Iez. 16, 4) În acest capitol din Iezechel se vorbeşte despre “fiica Ierusalimului”, la a cărei naşteri nu i s-a tăiat buricul. Netăierea buricului este privită ca un act nedorit, ca un act josnic pentru că, în felul acesta, cel născut va trăi în sîngele său, adică în păcat (Matei 27, 25).

Pîntecele mamei este locul unde omul este în siguranţă, se simte protejat. De aceea, ieşirea în lume este privită ca o stare de suferinţă, de chin. Omul regretă faptul naşterii sale (Ier. 20, 17-18) pentru că viaţa este o trudă pentru el pînă la moarte (Sirah 40, 1-2).

O altă latură a acestui fenomen este legată de ceea ce numea Mircea Eliade – desacralizare sau profan. Buricul, pĂ®ntecele mamei, este amintirea stării de fericire Ă®nainte de naĹźtere, a stării de paradis, iar atunci cĂ®nd omul vine pe lume – plĂ®nge. AtĂ®t de mult a plĂ®ns Adam pentru neascultarea sa Ă®ncĂ®t acest lucru s-a imprimat Ă®n codul nostru genetic.

Expunerea buricului pe lîngă faptul că redă o anumită modă, filosofie a timpului, trimite la aspectul sacru, religios. Omul îşi doreşte starea pe care a trăit-o în rai. De aceea, în majoritatea culturilor întîlnim nostalgia “veacului de aur”. Cele mai însemnate evenimente din viaţa omului îl trimit la perioada numită “in illo tempore”, la timpul de la origini, ca timp al perfecţiunii şi al armoniei.

În felul acesta apare şi expresia “buricul pămîntului” care este o formă desacralizată a stării omului care s-a îndepărtat de divinitate. Această filosofie a vieţii îl fixează pe om în centrul lumii. Omul încearcă să accentueze acest lucru, de fapt, în felul acesta exagerează şi devine cel care domină lumea, dar nu cel care stăpîneşte lumea (Facere 28, 4 ). El distruge armonia din ea, iar în locul ei se instituie relaţiile de concurenţă, de luptă pentru supremaţie, de dominare asupra semenilor. Înfrumuseţarea şi expunerea buricului de către femei nu mai poartă acel element sacru, ci devine un element prin care se urmăresc plăcerile trupeşti, foarte la “modă” astăzi.

Frumuseţea trupului omenesc nu mai este privită ca o reflectare a chipului lui Dumnezeu din om, ci devine mijloc de îndepătrare de el. Trupul omului nu mai este templu al Duhului Sfînt, ci este locaşul plăcerilor şi dorinţelor trupeşti.

Femeia care are menirea de a procrea, de a da viaţă, arată, de fapt, că nu aceasta este menirea ei. Frumuseţea artificială (obţinută prin modă, fard, îmbrăcăminte etc.) o face să devină extravagantă, să urmărească doar plăcerea carnală. Nefirescul, artificialul încep să devină o normă de viaţă, un model de comportament.

Toate acestea se răsfrîng nu numai asupra stării sufleteşti ale femeilor, ci şi asupra familiei. Familia nu mai este o comuniune de dragoste creştină, ci o formă de “contract social” în care fiecare îşi urmăreşte propriul interes. Înstrăinarea, singurătatea etc. îl fac pe om să-şi caute din nou sensul în lumea aceasta. Un model este propus de Biblie. Putem cerceta această carte sfîntă şi medita asupra faptului dacă valorileNoului Testament sînt învechite.

“Dar ea se va mîntui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie” (I.Tim.2, 15).

“Asemenea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcîndu-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ; Ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu” (I.Tim.2:9-10).

“Femeia cu purtare bună agoniseşte cinstire, iar cea care urăşte cinstea e o ruşine. Nu leneşii ci silitorii agonisesc avere” (Pilde 11, 16)

“Femeia virtuoasă este o cunună pentru bărbatul ei, iar femeia fără cinste este un cariu în oasele lui” (Pilde 12, 4)

“Căci femeia desfrînată este o groapă adîncă şi cea străină un puţ strîmt” (Pilde 23, 27)

“Cine poate găsi o femeie virtuoasă? Preţul ei întrece mărgeanul” (Pilde 31, 11).

“Nu te întîlni cu femeia desfrînată, ca să nu cazi în laţurile ei” (Sirah 9, 3).

“Cu femeia cîntăreaţă să nu fii adesea, ca nu cumva să te prindă cu meşteşugurile ei” (Sirah 9, 4).

“Femeia bună este parte bună şi este dată cîştig celor care se tem de Domnul” (Sirah 26, 3).

“Urgie mare este femeia beţivă şi ruşinea sa nu o va acoperi nimic” (Sirah 26, 9).

“Desfrînarea femeii în ridicarea ochilor şi în genele ei se cunoaşte” (Sirah 26, 10).

“Darul Domnului este femeia tăcută şi femeia bine crescută nu are preţ pe pământ” (Sirah 26, 16).

“Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scumpe, Ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blînd şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu” (I.Petr.3, 3-4).

http://md.altermedia.info/ciocnirea-civilizatiilor/de-ce-femeile-isi-arata-buricul_10.html#more-10

"Respectele mele, Doamnelor Greutăţi!"

Intr-o bună zi, măgarul unui ţăran căzu Ă®ntr-o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat ore Ă®ntregi, Ă®n timp ce ţăranul căuta să vadă ce e de făcut. Până la urmă, ţăranul hotărĂ® că măgarul Ĺźi aĹźa era bătrân, iar că fântâna, oricum secată, tot trebuia să fie acoperită odată Ĺźi odată. Ĺži că nu mai merita osteneala de a-l scoate pe măgar din adâncul fântânii. AĹźa că ţăranul îşi chemă vecinii, ca să-i dea o mână de ajutor. Fiecare dintre ei apucă câte o lopată Ĺźi Ă®ncepură să arunce de zor pământ Ă®năuntrul fântânii. Măgarul pricepu de Ă®ndată ce i se pregătea Ĺźi se puse Ĺźi mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, după câteva lopeĹŁi bune de pământ, măgarul se potoli Ĺźi tăcu. Ţăranul privi Ă®n adâncul fântânii Ĺźi rămase uluit de ce văzu. Cu fiecare lopată de pământ, măgarul cel bătrân făcea ceva neaĹźteptat: se scutura de pământ Ĺźi păşea deasupra lui. ĂŽn curând, toată lumea fu martoră, cu surprindere, cum măgarul, ajuns până la gura fântânii, sări peste margine Ĺźi ieĹźi fremătând…

……………………….

ViaĹŁa va arunca poate Ĺźi peste tine cu pământ Ĺźi cu tot felul de greutăţi… Secretul pentru a ieĹźi din fântână este să te scuturi de acest pământ Ĺźi să-l foloseĹźti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutăţile noastre este o ocazie pentru un pas Ă®n sus. Putem ieĹźi din adâncurile cele mai profunde dacă nu ne dăm bătuĹŁi. FoloseĹźte pământul pe care ĹŁi-l aruncă peste tine ca să mergi Ă®nainte. ^[1]

[1] Luminătorul, revista Asociaţiei Bisericilor Baptiste din SUA şi Canada, februarie 2006

La o mănăstire a sosit Ă®ntr-o zi un tânăr ce dorea să intre Ă®n rândul călugărilor. StareĹŁul l-a primit cu braĹŁele deschise, i-a arătat chilia Ĺźi l-a introdus Ă®n programul zilnic de rugăciune Ĺźi muncă. După câteva zile, amărât, tânărul aspirant vine la stareĹŁ: „Părinte, mi-e tare greu: mi-e greu cu rugăciunea multă, mi-e greu cu munca multă, mi-e greu.” „Hai să ne plimbăm Ă®n grădina mea”, Ă®i spuse stareĹŁul, „Ĺźi să vorbim mai pe Ă®ndelete”. Tânărul porni cu stareĹŁul spre grădină povestind tot drumul despre problemele lui. Ajuns Ă®n grădină observă un lucru ciudat: niĹźte palmieri care aveau puĹźi bolovani Ă®n vârf. Mirat, tânărul s-a oprit Ĺźi l-a Ă®ntrebat: „Părinte, ce este cu palmierii aceĹźtia?” StareĹŁul i-a răspuns: „Fiule, cresc de câţiva ani palmieri Ĺźi Ă®ntotdeauna aveam probleme cu ei: creĹźteau repede, frumoĹźi, Ă®nalĹŁi, dar subĹŁiri. La primul vânt mai puternic se frângeau. FrumuseĹŁe de palmieri. M-am rugat atunci lui Dumnezeu să-mi spună ce să mă fac cu ei. Ĺži Ă®ntr-una din nopĹŁi am avut un vis. ĂŽmi spunea să pun niĹźte bolovani pe vârful palmierilor. Am rămas mirat, dar am făcut Ă®ntocmai. La Ă®nceput au murit câteva frunze. Palmierul nu creĹźtea Ă®nsă. Mai apoi am văzut că palmierul se Ă®ngroĹźa pe zi ce trece pentru ca, după nu mult timp, să Ă®nceapă să crească Ĺźi Ă®n Ă®nălĹŁime. Bolovanii au căzut, palmierii au crescut groĹźi Ĺźi frumoĹźi, iar vântul nu i-a mai frânt. De atunci fac tot aĹźa.” Tânărul i-a mulĹŁumit stareĹŁului Ĺźi s-a Ă®ntors bucuros la treburile mănăstirii.

http://www.greco-catolic.ro/biblioteca.asp?tip=articole&reflectia=107