Pentru a iesi dintr-un univers concentrationar – si nu e neaparat nevoie sa fie un lagar, o temnita ori o alta forma de incarcerare; teoria se aplica oricarui tip de produs al totalitarismului – exista solutia (mistica) a credintei. Despre aceasta nu va fi vorba in cele ce urmeaza, ea fiind consecinta harului prin esenta selectiv.
Solutia intai: a lui Soljenitîn
In Primul cerc, Alexandru Isaievici o mentioneaza scurt, revenind asupra-i in volumul I al Arhipelagului Gulag.
Ea consta, pentru oricine paseste peste pragul Securitatii sau altui organ de ancheta, in a-si spune cu hotarare: in clipa aceasta chiar mor. Ii este permis a-si vorbi consolandu-se: pacat de tineretele ori vai de batranetele mele, de nevasta mea, de copiii mei, de mine, de talentul ori de bunurile ori puterea mea, de iubita mea, de vinurile pe care n-am sa le mai beau, de cartile pe care n-am sa le mai citesc, de plimbarile pe care n-am sa le mai fac, de muzica pe care n-am sa o mai ascult etc. etc. etc. Dar ceva e sigur si ireparabil: de-acum incolo sunt un om mort.
Daca asa gandeste, nesovaitor, insul e salvat. Nu I se mai poate face nimic. Nu mai are cu ce fi amenintat, santajat, amagit, imbrobodit. De vreme ce se considera mort, nimic nu-l mai sperie, imbrobodi, atrage, atata. Nu mai poate fi amorsat. Nu mai are – fiindca nu mai spera, fiindca a iesti din lume – dupa ce jindui, ce pastra sau redobandi, pe ce isi vinde sufletul, linistea, onoarea. Nu mai exista moneta in care sa-i poata fi achitat pretul tradarii.
Se cere insa, fireste, ca hotararea sa fie ferma, definitiva. Te declari decedat, primesti a te invoi cu mortii, desfiintezi orice speranta. Te poti regreta, ca doamna d’Houdetot, poti regreta, insa aceasta sinucidere morala si prin anticipatie nu da gres. Riscul unei cedari, al consimtirii la denunt, al unei recunoasteri fanteziste a pierit cu desavarsire.
Solutia a doua: a lui Alexandru Zinoviev
Este cea gasita de unul din personajele cartii Inaltimile gaunoase. Personajul e un om tanar, prezentat sub porecla alegorica Zurbagiul. Solutia sta in totala neadaptare in sistem. Zurbagiul nu are domiciliu stabil, nu are acte in regula, nu e in campul muncii; e un vagabond, e un parazit, e un coate goale si o haimana. Traieste de azi pe maine, din ce i se da, din ce pica, din te miri ce. E imbracat in zdrente. Munceste pe apucate, uneori, cand si daca i se iveste prilejul. Isi petrece mai toata vremea in puscarii ori lagare de munca, doarme pe unde apuca. Hoinareste. Pentru nimic in lume nu intra in sistem, nici macar in cea mai neinsemnata, mai pacatoasa, mai neangajanta slujba. Nici macar pazitor la porci nu se baga, neurmand pilda eroului unei nuvele a lui Arthur Schnitzler: acela, obsedat de frica de raspundere, sfarseste porcar. NU, Zurbagiul s-a proiectat (in stil existentialist) odata pentru totdeauna caine de pripas, capra raioasa, calugar budist cersetor, smintit, nebun pentru (intru) libertate.
Un asemenea om, aflat la marginea societatii, e si el imun: nici asupra lui nu au de unde exercita presiuni, nu au ce-i lua, nu au ce-i oferi. Il pot oricand inchide, hartui, dispretui, batjocori: dar le scapa. Odata pentru totdeauna a consimtit a-si trai propria viata conform exemplului si modelului unui perpetuu azil de noapte. Din saracie, neincredere, neseriozitate si-a facut un crez; se aseamana unui animal salbatec, unei fiare jigarite, unui talhar la drumul mare. E Ferrante Palla al lui Stendhal. E Zacharias Lichter al lui Matei Calinescu. E un iurodivii laic, un drumet neplictisit (iar Wotan coborand pe acest pamant ce nume poarta? Der Wanderer), un jidov ratacitor.
Si-i slobod la gura, vorbeste de istov, da glas celor mai primejdioase anecdote, nu stie ce-i respectul, toate le ia de sus, spune ce-i trece prin minte, rosteste adevaruri pe care ceilalti nu-si pot ingadui se le sopteasca. E copilul din povestea regelui gol, a lui Andersen. E bufonul regelui Lear. E lupul din fabula – si ea indrazneata – a lui La Fontaine: habar nu are de zgarda.
E liber, liber, liber.
Solutia a treia: a lui Winston Churchill si Vladimir Bukovsky
Ea se rezuma: in prezenta tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, napastelor, primejdiilor nu numai ca nu te dai batut, ci dimpotriva scoti din ele pofta nebuna de a trai si de a lupta.
In martie 1939, Churchill ii spune Marthei Bibescu: „Va fi razboi. Praf si pulbere se va alege din imperiul britanic. Moartea ne pandeste pe toti. Iar eu simt ca intineresc cu douazeci de ani„.
Cu cat iti merge mai rau, cu cat greutatile mai imense, cu cat esti mai lovit, mai impresurat ori mai supus atacurilor, cu cat nu mai intrevezi vreo nadejde probabilistica si rationala, cu cat cenusiul, intunerecul si vascosul se intensifica, se puhavesc si se incolacesc mai inextricabil, cu cat pericolul te sfrunteaza mai direct, cu atat esti mai dornic de lupta si cunosti un simtamant (crescand) de inexplicabila si covarsitoare euforie.
Esti asaltat din toata partile, cu forte infinit mai tari ca ale tale: lupti. Te infrang: le sfidezi. Esti pierdut: ataci. (Asa vorbea Churchill in 1940). Razi, iti ascuti dintii si cutitul, intineresti. Te furnica fericirea, nespusa fericire de a lovi si tu, fie chiar infinit mai putin. Nu numai ca nu deznadajduiesti, ca nu te declari invins si rapus, dar si gusti din plin bucuria rezistentei, a impotrivirii si incerci o senzatie de navalnica, dementa voiosie.
Solutia aceasta, fireste, presupune o tarie de caracter exceptionala, o conceptie militara a vietii, o formidabila indarjire morala a trupului, o vointa de otel innobilat si o sanatate spirituala adamantina. E probabil ca presupune si un duh sportiv: sa-ti placa batalia in sine – incaierarea – mai mult decat succesul.
E si ea salutara si absoluta, deoarece e bazata pe un paradox: pe masura ce ei te lovesc si-ti fac mai mult rau si-ti impun suferinte din ce in ce mai nedrepte si te incoltesc in locuri mai fara iesire, tu te veselesti mai tare, tu te intaresti, tu intineresti!
Cu solutia Churchill se identifica si solutia Vladimir Bukovsky. Bukovsky povesteste ca atunci cand a primit prima convocare la sediul KGB n-a putut inchide un ochi toata noaptea. Firesc lucru, isi va spune cititorul cartii sale de amintiri, cum nu se poate mai firesc; nesiguranta, frica, emotia. Dar Bukovsky urmeaza: n-am putut dormi de nerabdare. Abia asteptam sa se faca ziua, sa fiu in fata lor, sa le spun tot ce cred eu despre ei si sa intru in ei ca un tanc. Fericire mai mare nu-mi puteam inchipui.
Iata de ce n-a dormit: nu de teama, de ingrijorare, de emotie. Ci de nerabdarea de a le striga adevarul de la obraz si de a intra in ei ca un tanc!
Cuvinte mai extraordinare nu cred sa se fi pronuntat ori scris vreodata in lume. Si ma intreb – nu pretind ca e asa cum spun eu, nu, catusi de putin, ma intreb doar, nu pot sa nu ma intreb – daca nu cumva universul acesta, cu toate roiurile lui de galaxii cuprinzand fiecare mii ori milioane de galaxii fiecare cu miliarde de sori si cel putin cateva miliarde de planete in jurul acestor sori, daca nu cumva toate spatiile, distantele si sferele acestea masurate in ani-lumina, parseci si catralioane de mii de mile, toata viermuirea aceasta de materie. Astri, comete, sateliti, pulsari, quasari, gauri negre, pulberi cosmice, meteori, mai stiu eu ce, toate relele, toti eonii, toate timpurile si toate cuantumurile spatio-temporale si toate astrofizicile newtoniene ori relativiste au luat fiinta si exista numai pentru ca sa fi putut fi exprimate aceste cuvinte ale lui Bukovski.
Concluzie
Tustrele solutii sunt certe si fara gres.
Altele pentru a iesi dintr-o situatie-limita, dintr-un univers concentrationar, din mrejele unui proces kafkian, dintr-un joc de tip domino, lab
irint sau camera de ancheta,
din teama si panica, din orice cursa de soareci, din orice cosmar fenomenal nu stiu sa existe. Numai acestea trei. Insa oricare din ele e buna, suficienta si izbavitoare.
Luati aminte: Soljenitsyn, Zinoviev, Churchill, Bukovsky. Moartea consimtita, asumata, anticipata, provocata; nepasarea si obraznicia; vitejia insotita de o veselie turbata. Liberi sunteti sa alegeti. Dar se cuvine sa va dati seama ca – lumeste, omeneste vorbind – alta cale de a infrunta cercul de fier – care-i in buna parte si de creta (vezi Starea de asediu a lui Camus: temeiul dictaturii e o fantasma: frica) – e foarte indoielnic sa gasiti.
Veti protesta poate, poate, considerand ca solutiile subinteleg o forma de viata echivalenta cu moartea, ori mai rea ca moartea ori implicand riscul mortii fizice in orice clipa. Asta asa este. Va mirati? Pentru ca nu l-ati citi pe Igor Safarievici, pentru ca inca nu ati aflat ca totalitarismul nu e atat inchegarea unei teorii economice, biologice ori sociale cat mai ales manifestarea unei atractii pentru moarte. Iar secretul celor ce nu se pot incadra in haul totalitar e simplu: ei iubesc viata, nu moartea.
Moartea, insa, cine, Singur, a invins-o? Cel ce cu moartea o a calcat.
De curand, Constantin Popescu a terminat filmarile la primul sau lungmetraj de fictiune. “Portretul artistului la tinerete” e doar prima parte a unei trilogii, “Aproape liniste”, dedicate rezistentei anticomuniste din munti. Cineastul a hotarat sa faca o trilogie dupa ce, parcurgand mii de pagini de memoralistica si dosare ale Securitatii, si-a dat seama ca nu poate face un film de cinci ore.
El se ocupa acum doar de Ion Gavrila Ogoranu si de gruparea sa din Muntii Fagaras. Constantin Dita il interpreteaza pe erou; alaturi de el mai apar, intr-o distributie aproape exclusiv masculina de 130 de actori si 400 de figuranti, Alin Mihalache, Catalin Babiuc, Vasile Calofir, Bogdan Dumitrache, Alex Potoceanu si Mihai Constantin.
Partea a doua se va referi la Elisabeta Rizea si la Gheorghe Rizea, rolurile lor fiind interpretate de Clara Voda si Gabriel Spahiu. In fine, fratii Arnautoiu (jucati de Dragos Bucur si Andi Vasluianu) si gruparea Haiducii Muscelului vor face obiectul partii finale a trilogiei.
– Urmaresti o reconstituire fidela sau o interpretare a evenimentelor? Pui accent in mod egal pe luptatori si pe fortele de represiune?
– Nu vreau sa interpretez nicicum. Filmul se bazeaza intr-o masura covarsitoare pe ceea ce am citit, adica pe realitate, sa spunem. Vreau doar sa prezint niste intamplari, niste personaje. Fiecare trage ce concluzii crede de cuviinta. Nu judec nimic si pe nimeni. Au existat constante, este adevarat, dar si multe variabile in toate intamplarile din acei ani, asa ca sunt nevoit sa fiu echidistant si sa ma implic emotional cat mai putin. Unii dintre partizani, din diferite motive, au intrat in conflict cu oameni din satele de unde altii ii aprovizionau. Multe dintre textele pe care le-am citit pluteau intr-un soi de incertitudine subiectiva, lucru care m-a obligat la o mare atentie cinematografica. Accentul, insa, ramane pus pe luptatori, cu toate ca sunt prezente in film si cateva figuri odioase ale represiunii.
– Cum traiau luptatorii din munti? Ce faceau toata ziua? Ce mancau? Cum se ingrijeau daca erau bolnavi? Ai urmarit ca ce se vede pe ecran sa fie fidel realitatii? Pana unde a mers aceasta grija?
-M-au interesat in mod special lucrurile astea. Imaginile pe care mi le inchipui sunt descrise de supravietuitori in memorialistica. Mare parte a timpului si-o petreceau ascunsi in bordeie mai mult sau mai putin improvizate. Mancau ce le dadeau ciobanii si isi faceau depozite cu alimente – cartofi, ceapa, malai, slanina, carne fripta, orez, grau, porumb – in diferite locuri, sapate in pamant sau prin grote. Iarna se spalau la izvoarele de langa bordeie, cu fereala pentru a nu lasa urme. Vara era putin mai usor. Aveau cunostinte medicale, nu doar militare, asa ca aveau mai mereu la ei fese, sulfamida, aspirina; uneori, in cazuri fericite, aveau si spirt. stiau sa-si faca atele si sa-si ingrijeasca ranile, caci o viata de genul asta te invata multe. in restul timpului aveau de aflat informatii despre miscarile de trupe ale armatei, despre trupele de Securitate.
A fost mobilizat, in anumite perioade, un numar impresionant de trupe impotriva lor, asa ca erau in permanenta miscare. (in 1952 s-a infiintat in cadrul Ministerului de Interne un serviciu special care se ocupa de capturarea partizanilor, numit Serviciul Bande.). De asemenea, erau nevoiti sa pastreze legatura cu restul membrilor grupului, pentru ca mai mereu, ca sa acopere distante cat mai mari si sa nu riste sa fie prinsi toti odata, se desparteau in grupuri de patru sau cinci oameni. Asa evitau mai bine ambuscadele si posturile de panda ale Securitatii.
De multe ori soldatii ii ajutau, indicandu-le prin bilete pe copaci sau chiar tipand, cand treceau pe langa ei, sa ocoleasca anumite rute unde se aflau masate trupe. Solidaritatea tinereasca a militarilor i-a scapat, nu o data, de la o moarte sigura.
Am incercat sa folosesc costume care sa se apropie cat mai mult de imaginea hainelor pe care le purtau partizanii. M-am folosit de cele cateva fotografii pe care si le-au facut, prin paduri, de-a lungul anilor, fotografii pastrate de unii supravietuitori pana azi. in cateva cazuri am putut folosi obiecte de imbracaminte originale, pastrate de rudele unora dintre luptatori, lucru care i-a impresionat enorm pe actori. (Altora nici nu le-am spus. N-am vrut sa-i incarc emotional si mai mult.). Recuzita de joc este originala in proportie de 95 la suta. Obiectele (lanterne, cutite, binocluri, topoare, ochelari, bidoane, rucsacuri, bocanci, chibrituri, brichete, tigari, sapunuri, ciocane, caiete, creioane, aparate de radio, farfurii si cani de tabla, ceaunuri, linguri, furculite si cutite, armament – peste 50 de arme de epoca, majoritatea functionale), masini, camioane, costume militare de iarna si de vara, corturi etc reprezinta o parte a incercarii de a reda cat mai fidel perioada anilor petrecuti in munte.
* Pare un film scump.
Nu stiu exact bugetul filmului (n.red.- produs de Filmex cu sprijinul CNC). Oricum, nu e un film ieftin. Numai daca socotesc cei peste 130 de actori si cei peste 400 de figuranti (membri ai regionalelor si judetenelor de Securitate, militari, jandarmi, militieni si trupe de Securitate) sumele sunt destul de mari. in privinta locatiilor, in mare parte am incercat sa filmam in locurile unde au incercat sa supravietuiasca partizanii, doar ca acest lucru, din diferite motive, nu a fost intotdeauna posibil (din ratiuni de productie, transport al actorilor, costume, recuzita, scenografie, logistica, din cauza inundatiilor sau a vremii nefavorabile pe anumiti versanti).
– Ce le-ai spune celor care le reproseaza luptatorilor din rezistenta aderarea la miscarea legionara? Va fi acest aspect prezent in film?
– Mi-e greu sa raspund. Pe de-o parte pentru ca nu toti au fost legati de miscarea legionara. Multi au fost apolitici, simpli tarani; altii au fost taranisti, manisti, liberali. E adevarat ca mai mult de jumatate din cei implicati in rezistenta armata au fost, intr-un fel sau altul, legati de miscarea legionara sau de fratiile de cruce. Am hotarat sa nu omit aspectul asta, dar vreau sa fiu inteles cum se cuvine.
Nu fac apologia nici unei miscari. Mi s-a sugerat, in cateva discutii, sa incerc pe cat posibil sa nu pomenesc aspectul asta. Iar mi s-a parut incorect. Nu pot face asta. E o parte a istoriei noastre, ne place sau nu. Dar nici n-am vrut sa fac un film din perspectiva “cealalta”. Daca pe vremea dictaturii comuniste se faceau filme in care comunistii erau niste eroi si partizanii niste banditi, sa se faca azi filme despre eroii partizani si despre brutele comuniste? Punctul asta de vedere e oarecum simplist.
Povestile sunt mult mai complicate si pe undeva controversate. M-a atras la oamenii astia latura lor omenea
sca, faptul ca n-au fost si nu s-au considerat eroi mitologici, supraoameni, ci doar niste oa
meni obisnuiti pusi in fata unor hotarari dificile. Niste oameni cu slabiciuni si tare, esecuri ori decizii gresite, oameni care au ucis nu numai in lupta, ci uneori si supusi impulsurilor. Niste oameni ca noi toti, la urma urmelor.
Dar m-a interesat transformarea lor din momentul deciziei de a fugi si de a se ascunde in munti – foarte multi fiind niste tineri naivi si inflacarati. Alienarea, nebunia singuratatii, fuga nebuna ani de-a randul, faptul ca erau nevoiti sa se ascunda ca niste animale in scorburi si adaposturi sapate in pamant. Asta m-a interesat sa povestesc, in primul rand.
– E adevarat ca vrei sa transformi in muzeu casa familiei Arnautoiu din Campulung Muscel? Cum arata ea acum? O sa filmezi acolo?
-Casa e intr-o stare deplorabila. Parasita. O parte mai e inca in picioare. Vechiul sediu al militiei e azi sediul politiei, intr-una din partile fostei case a familiei Arnautoiu. Problema este ca in Nucsoara, toata povestea Arnautoilor inca e privita de unii cu ostilitate. Sunt la mijloc orgolii ranite, mici invidii omenesti. Urmasii familiei ar vrea sa recupereze pamantul confiscat de comunisti si care a fost impartit satenilor, iar unii dintre acestia nu vor sa inapoieze nimic din pricina necazurilor pe care le-au indurat de-a lungul timpului din partea autoritatilor comuniste doar pentru ca erau vecini sau consateni cu Arnautoii….
De filmat, voi filma acolo, nu numai pentru ca mi se pare necesar sa incerc sa ma apropii cat de mult de povestea lor, dar si pentru ca Nucsoara e, din multe puncte de vedere, aproape neschimbata de 50 de ani. Ulitele, cu cateva exceptii, nu sunt asfaltate, casele sunt micute si amarate, oamenii nu sunt foarte avuti prin acele parti.
– Ce te-ar fi interesat sa afli de la Ion Gavrila Ogoranu? stiu ca ti-a promis in 2006, inainte de a se interna in spital, ca o sa va intalniti, dar a murit doua saptamani mai tarziu.
– Mi-ar fi placut sa stiu daca a crezut pana la capat. Daca a cedat pe dinauntru vreodata. La ce se gandea in noptile lungi de iarna. Cum s-a simtit stiind ca nu-si va mai vedea, poate, niciodata femeia iubita, familia. Cand i-a fost cel mai teama, cu toate ca nu arata niciodata asta…
– Ce imagine iti vine acum in minte cu Elisabeta Rizea?
– Momentul in care sotul ei plange, la marginea unei paduri, dupa ce si-a ascuns hainele pline de sange, ca ea sa nu vada cat de rau il bateau la postul de militie. Plange pentru ca nu mai poate, iar ea il consoleaza, dar incearca printre lacrimi sa-i explice ca trebuie sa se duca inapoi la militie. (Gheorghe Rizea era batut in fiecare zi, la ora fixa, cerandu-i-se de catre militienii din sat sa furnizeze informatii despre grupul Arnautoiu). Elisabeta ii da niste tuica sa bea, adusa de fiica lor, pentru a-i face curaj, imbarbatandu-l dar explicandu-i ferm ca trebuie sa se duca sa manance bataie.
Ea si fata vor fi arestate daca el fuge in munti, si n-o sa mai aiba cine sa le duca haine si mancare celor din grupul Arnautoiu, “baietilor”, cum le spunea ea. Amandoi ispasisera deja, cand se intampla acest moment, cate sase ani de inchisoare. Mi se pare impresionant.
\u201eFrumuse\u0163ea r\u0103pe\u015fte inima noastr\u0103. \u00cen Dumnezeu ea este de necomparat; sau mai cur\u00e2nd, Dumnezeu este Frumuse\u0163e primordial\u0103 \u015fi unic\u0103, centrul din care pornesc toate razele frumuse\u0163ii care ilumineaz\u0103 creaturile. Orice frumuse\u0163e v\u0103 \u00eenc\u00e2nt\u0103? Este cel pu\u0163in un reflex, cel pu\u0163in un gust, cel pu\u0163in o sclipire dup\u0103 Frumuse\u0163ea divin\u0103 \u015fi ve\u015fnic\u0103. \u00cen cer, \u00cengerii \u015fi Sfin\u0163ii intr\u0103 \u00een extaz c\u00e2nd contempl\u0103 frumuse\u0163ea lui Dumnezeu. Pe p\u0103m\u00e2nt mul\u0163imile urmau, \u00eensetate \u015fi r\u0103pite pe cel mai frumos dintre fiii oamenilor, atunci c\u00e2nd El nu l\u0103sa s\u0103 apar\u0103 dec\u00e2t un reflex pu\u0163in cunoscut din frumuse\u0163ea Sa.\u201d (Din vol. Bog\u0103\u0163iile oratorice, pp. 21-22)
\u201eFrumuse\u0163ea Sa (a lui Hristos \u2013 n.n.) r\u0103pe\u015fte inimile, cel mai frumos dintre fiii oamenilor va fi \u00een mod ve\u015fnic cel mai iubit, mai frumo\u015fi sunt ochii Lui dec\u00e2t vinul.\u201d (Din vol. Bog\u0103\u0163iile oratorice, p. 62)
\u201eC\u00e2nd, \u00een creaturi, vedem tr\u0103s\u0103turi de frumuse\u0163e \u015fi \u00eenc\u00e2t aceast\u0103 frumuse\u0163e ne \u00eenc\u00e2nt\u0103 \u015fi ne r\u0103pe\u015fte, ce este aceasta dac\u0103 nu un gust din acest ocean de frumuse\u0163e care este Dumnezeu? O raz\u0103 din aceast\u0103 frumuse\u0163e suprem\u0103 cade peste o creatur\u0103 \u015fi imediat inima noastr\u0103 se emo\u0163ioneaz\u0103. Ce este aceasta oare dac\u0103 nu focarul de unde s-a desprins aceast\u0103 raz\u0103? Atunci c\u00e2nd ne \u00een\u015feal\u0103 frumuse\u0163ile p\u0103m\u00e2nte\u015fti, s\u0103 ne g\u00e2ndim c\u0103 Dumnezeu singur este toat\u0103 frumuse\u0163ea.\u201d (Din vol. Bog\u0103\u0163iile oratorice, p. 172)
Isaia 26 9a Sufletul meu Te doreĹźte noaptea, Ĺźi duhul meu Te cautÄ Ă®nÄuntrul meu.
„Când eĹźti strÄpuns de dragostea de Dumnezeu, când ai Ă®ndreptat spre Dumnezeu dorul, nu vezi nimic din cele vÄzute ci te gândeĹźti necontenit la Cel dorit, noaptea Ĺźi ziua, când dormi Ĺźi când eĹźti treaz.” (Omilii la Facere, omilia XXIII, III, Ă®n col. PSB, vol. 21, p. 276)
„Necontenit sÄ avem statornicit Ă®n sufletul nostru dorul de Hristos. AĹźa, vom râde de toate cele din viaĹŁa aceasta; vom locui pe pÄmânt ca Ĺźi cum am locui Ă®n cer”. (Omilii la Facere, omilia XXXIV, VI, Ă®n col. PSB, vol. 22, p. 14)
„ … sÄ ne gândim la primii creĹźtini, care au aruncat banii, moĹźiile Ĺźi orice preocupare Ĺźi grijÄ lumeascÄ Ĺźi s-au afierosit cu totul lui Dumnezeu, stÄruind ziua Ĺźi noaptea Ă®n Ă®nvÄĹŁÄtura cuvântului. AĹźa e focul cel duhovnicesc! Nu Ă®ngÄduie sÄ dorim cele de pe pÄmânt, ci ne mutÄ spre o altÄ dragoste. Din pricina aceasta cel Ă®ndrÄgostit de astfel de lucruri face cu uĹźurinĹŁÄ totul chiar de-ar trebui sÄ-Ĺźi pÄrÄseascÄ averile, luxul Ĺźi desfÄtarea, chiar de-ar trebui sÄ dispreĹŁuiascÄ slava, chiar de-ar trebui sÄ-Ĺźi dea sufletul. OdatÄ intratÄ Ă®n suflet cÄldura acelui foc, izgoneĹźte toatÄ trândÄvia Ĺźi-l face pe cel cuprins de ea mai uĹźor ca pana. DispreĹŁuind pe toate cele vÄzute, unul ca acesta se cÄieĹźte neĂ®ncetat, varsÄ mereu izvoare de lacrimi Ĺźi culege de pe urma lor mare plÄcere.” (Omilii la Matei, omilia VI, V, Ă®n col. PSB, vol. 23, p. 84)
(chiar cel mai neĂ®nsemnat cuvânt, silabÄ sau semn ascund Ă®n ele o comoarÄ)
,,Nimic nu este de prisos Ă®n Sfânta ScripturÄ, nimic nu este Ă®n plus, chiar de-ar fi o sigurÄ iotÄ ori virgulÄ, ci Ĺźi cea mai sÄrÄcÄcioasÄ adresare ne deschide un ocean de Ă®nĹŁelesuri. Dar ce zic eu de adresare sÄrÄcÄcioasÄ, cÄci adesea Ĺźi o singurÄ literÄ adÄugatÄ ne introduce Ă®n Ă®ntreaga putere a Ă®nĹŁelesurilor!” (ĂŽmbrÄĹŁiĹźaĹŁi pe Priscilla Ĺźi AquilaĹźi cele urmÄtoare, cuvântul I, Ă®n vol. Cateheze maritale, p. 144)
„Precum tot omul priceput Ă®n a scoate aurul din minele care-l ascund nu neglijeazÄ nici cea mai micÄ vânÄ, Ĺźtiind cÄ el poate scoate mari bogÄĹŁii, la fel, Ă®n divinele Scripturi, voi nu veĹŁi Ĺźti fÄrÄ mare pericol sÄ treceĹŁi peste un singur iota, nici peste un singur punct; trebuie sÄ vedem totul, sÄ examinÄm totul, cÄci Duhul Sfânt este Cel ce a dictat toate cuvintele acestea, Ĺźi ele nu conĹŁin nimic nefolositor.” (Comentar la Evanghelia de la Ioan, omilia XXXVI, 1, p. 171)
„Adesea Ă®nĹŁelegerea unui pasaj Ă®ntreg depinde de un singur cuvânt…” (Comentar la Evanghelia de la Ioan, omilia L, 2, p. 243)
,,Am spus de multe ori dragostei voastre cÄ trebuie cercetate Ĺźi silabele cuvintelor Scripturii: CercetaĹŁi Scripturile, spune Domnul (Ioan 5, 39). O iotÄ sau o cirtÄ deĹźteaptÄ adeseori gânduri. Ĺži ca sÄ vezi cÄ adaosul unei litere dÄ alt Ă®nĹŁeles unui cuvânt, iatÄ, de pildÄ, acest patriarh Avraam. El mai Ă®nainte se numea Avram. Ĺži i-a zis Dumnezeu: Ĺži nu se va mai chema numele tÄu Avram, ci Avraam (Facere 17, 5). AdÄugând litera a, l-a fÄcut tatÄ a mai multor neamuri. IatÄ, dar, cÄ adaosul unei litere a arÄtat cÄ va avea mulĹŁi urmaĹźi. SÄ nu treci deci Ă®n grabÄ pe lângÄ astfel de lucruri.” (Omilii la sÄracul LazÄr, cuvântul VI, Ă®n vol. Omilii la sÄracul LazÄr. Despre soartÄ Ĺźi ProvidenĹŁÄ…, p. 144)
,,Oare v-aĹŁi lÄmurit cÄ nimic din cele aĹźezate Ă®n dumnezeiasca ScripturÄ nu se poate socoti a fi trecute cu vederea? Oare v-aĹŁi convins cÄ trebuie sÄ ostenim Ĺźi asupra titlurilor, Ĺźi a numelor, Ĺźi a simplelor salutÄri scrise Ă®n dumnezeieĹźtile cuvinte? Eu nu cred cÄ existÄ vreunul dintre cei iubitori de ostenealÄ care sÄ-Ĺźi Ă®ngÄduie sÄ treacÄ cu vederea ceva din cuvintele puse Ă®n ScripturÄ, fie ele o Ă®nĹźiruire de nume, date Ĺźi perioade de timp, simple salutÄri cÄtre oarecare etc.” (Despre Aquila Ĺźi Priscilla; Ĺźi cÄ nu se cuvine sÄ grÄim de rÄu pe preoĹŁii lui Dumnezeu. Cuvântul 2, Ă®n vol. Cateheze maritale, p. 159)
Sf. Prooroc Ilie – despre care Vechiul Testament ne informeazÄ pe larg Ă®n capitolele 17-22 din Cartea a treia a Regilor Ĺźi Ă®n capitolele 1-2 din Cartea a patra a Regilor Ĺźi la care Noul Testament face Ă®n repetate rânduri aluzie (de ex.: Matei 16, 14; 17, 11-12; Marcu 8, 28; Lc 4, 25-26; 9, 8 Ĺźi 19), atât Ioan BotezÄtorul cât Ĺźi InsuĹźi Hristos fiind luaĹŁi drept reapariĹŁii ale vechiului profet – ni se aratÄ ca „un om de la munte” (e din Tesba Galaadului, ĹŁinutul muntos dintre Iordan Ĺźi deĹźertul arab) Ĺźi cu Ă®nfÄĹŁiĹźare de aspru Ĺźi straĹźnic ascet, Ă®ntocmai ca Sf. Ioan BotezÄtorul cÄruia Ă®i este mereu asemuit Ă®n Noul Testament.
PoartÄ pÄrul lung, cingÄtoare de curea Ă®mprejurul mijlocului Ĺźi manta din piele de oaie, un „cojoc” precum spun unele tÄlmÄciri, de fapt un soi de pelerinÄ miĹŁoasÄ Ĺźi lungÄ, fÄrÄ mâneci, specificÄ pÄstorilor de la munte, o tundrÄ adicÄ, o saricÄ. Este iute Ă®n miĹźcÄri Ĺźi tÄios Ă®n rostiri, totul Ă®n vorbirile, purtÄrile Ĺźi gesturile sale produce o impresie ce poate fi rezumatÄ numai Ă®n termeni ca foc Ĺźi parÄ, tunete Ĺźi fulgere, mânie Ĺźi urgie.
Omul acesta, cu Ă®nfÄĹŁiĹźare frustÄ de nu Ĺźi sÄlbaticÄ, nu umblÄ câtuĹźi de puĹŁin cu jumÄtÄĹŁi de mÄsurÄ ori cu mÄnuĹźi Ĺźi cu sÄru’ mâna. E un ins dintr-o bucatÄ, are o fire de luptÄtor. VorbeĹźte pe Ĺźleau, opreĹźte ploaia pe vreme de trei ani Ĺźi jumÄtate, aduce foametea Ă®n ĹŁarÄ Ĺźi junghie dintr-o datÄ nu mai puĹŁin de patru sute cinzeci de preoĹŁi ai lui Baal, dupÄ ce i-a luat copios Ă®n derâdere cÄ Ă®n zadar Ĺźi-au chemat dumnezeul, au sÄrit Ă®n jurul jertfelnicului Ĺźi s-au Ă®nĹŁepat cu sÄbii Ĺźi lÄnci: „strigaĹŁi mai tare… poate stÄ de vorbÄ cu cineva, sau se Ă®ndeletniceĹźte cu ceva sau este Ă®n cÄlÄtorie sau poate doarme: StrigaĹŁi tare sÄ se trezeascÄ!” (3 Regi 18, 27).
Râvnitor ca nimeni altul pentru Domnul Savaot (ce se tâlcuieĹźte Dumnezeul oĹźtirilor), nu se cruĹŁÄ, Ĺźtie deopotrivÄ sÄ asculte Ĺźi sÄ dea porunci, se bucurÄ de darul sÄvârĹźirii minunilor, Ă®nviazÄ copilul mort al vÄduvei din Sarepta Sidonului Ĺźi-i este dat sÄ stea pe muntele Horeb Ă®naintea feĹŁei divinitÄĹŁii, care i Se dezvÄluie nu Ă®n chip de cutremur Ĺźi de foc Ĺźi nici ca vijelie, ci Ă®n ipostaza-I cea mai tainicÄ Ĺźi mai subtilÄ: ca adiere de vânt lin (Firesc pentru logica noastrÄ omeneascÄ, ar fi fost ca unui astfel de om, Domnul sÄ i Se fi manifestat Ă®n mod violent, dar paradoxia cosmicÄ a vrut ca impetuosul Ilie sÄ-L vadÄ pe Dumnezeu ca Putere blândÄ Ĺźi seninÄ.).
Lui Ahab Ĺźi Izabelei – ticÄloasa pereche regalÄ a Israelului, „stÄpânii cei tiranici Ĺźi cu nÄrav de fiarÄ” (spre a folosi calificativele din Acatistul Maicii Domnului) – le vesteĹźte fÄrÄ Ă®nconjur de ce fel de sfârĹźit vor avea parte: câinii vor linge sângele lui Ahab Ĺźi tot ei o vor mânca pe Izabela. Ĺži aĹźa a Ĺźi fost.
Impilarea, asuprirea, samavolnicia, fÄĹŁÄrnicia mai ales Ă®l scot din sÄrite.
Izabela nu e numai o nemernicÄ, o jefuitoare, o duĹźmancÄ a norodului, e Ĺźi o mincinoasÄ fÄrÄ seamÄn, o ipocritÄ inveteratÄ care se vrea ceea ce nu este Ĺźi se dÄ drept ce nu s-ar cÄdea mÄcar sÄ Ă®ndrÄzneascÄ a gândi.
Spre a-l spolia, Ĺźi nenoroci pe bietul nevinovat Nabot Ĺźi a-i rÄpi via Ĺźi pÄmântul, aceastÄ falsÄ cuvioasÄ ordonÄ sÄ se ĹŁinÄ post Ă®naintea depunerii unor mÄrturii mincinoase, Ă®mperechind astfel nelegiuirea cu luarea Ă®n batjocurÄ a unui obicei sacru Ĺźi fÄcând-o, ticÄloasa Ĺźi netrebnica, pe mironosiĹŁa Ĺźi pe sfânta.
Ĺži ce poate fi mai jalnic, mai caraghios Ĺźi mai revoltÄtor decât sÄ pretinzi cÄ eĹźti ceea ce prea bine se Ĺźtie de cÄtre toĹŁi cÄ nu eĹźti (Ĺźi oamenii Ĺźtiu cÄ tu Ĺźtii cÄ ei Ĺźtiu) Ĺźi sÄ ceri, sÄ pretinzi, sÄ impui a fi recunoscutÄ ca atare!
Ca sÄ prosteascÄ lumea, ca sÄ fie aclamatÄ drept evlavioasÄ Ĺźi cucernicÄ, scelerata aceasta, nemulĹŁumitÄ cu sÄvârĹźirea cinicÄ a strâmbÄtÄĹŁii, mai vrea sÄ se Ĺźi justifice Ĺźi izbuteĹźte doar sÄ se dovedeascÄ mare specialistÄ Ă®n scenografii, regie, procese montate Ĺźi osândiri cu forme legale Ĺźi Ă®ntru totul proceduriste ale celor fÄrÄ vinÄ.
Capcana aceasta urzitÄ Ă®mpotriva lui Nabot – spre a-l lipsi de pÄmântul lui strÄmoĹźesc, de sfoara lui de vie, de peticul lui de ĹŁarÄ – premeditatÄ, organizatÄ, grijuliu Ĺźi amÄnunĹŁit meĹźteritÄ, strÄdania aceasta de a conferi unui act de silnicie aspect respectabil Ĺźi legalitate nu poate sÄ nu irite pânÄ Ă®n adâncul rÄrunchilor pe un om din fire rÄnit de ce este fÄĹŁuialÄ, perfidie, mascara.
Scandalos Ĺźi respingÄtor la Ahab Ĺźi Izabela -nedespÄrĹŁitÄ, Ă®ntru miĹźelie pereche – este Ă®ndeosebi minciuna, sfruntata Ă®nĹźelÄciune, pornirea de a prosti oamenii, osârdia Ă®n urmÄrirea scopului principal: a-i face pe oameni sÄ dea mai multÄ crezare unor vorbe deĹźarte, unor palavre decât realitÄĹŁii flagrante.
Ahab Ĺźi Izabela par a preĂ®nchipui dura zicalÄ româneascÄ atribuitÄ muierii ticÄloase care spune: Nu crede, bÄrbate, ce vezi cu ochii, crede ce-ĹŁi spun eu.
Ilie nu suferÄ nici trÄdarea adevÄratului Dumnezeu. Când Ohazia, urmaĹźul lui Ahab, e bolnav Ĺźi gÄseĹźte de cuviinĹŁÄ sÄ cearÄ ajutorul idolului Baal-Zebub din Ecron, cum se poartÄ proorocul cu trimiĹźii regelui, cÄrora le iese Ă®nainte? De douÄ ori Ă®i arde cu focul din cer: Pe douÄ cÄpetenii Ĺźi pe de douÄ ori câte cincizeci de trimiĹźi. Au doarÄ nu are Ohazia cui sÄ cearÄ ajutor? Au doarÄ nu este Dumnezeu Ă®n Israel?
EsenĹŁial la Ilie este purtarea faĹŁÄ de mincinoĹźi, rÄi, asupritori Ĺźi nelegiuiĹŁi de tot felul.
Mereu glÄsuieĹźte deschis Ĺźi dur, mereu crede neclintit Ă®n dreptate Ĺźi Ă®ntr-un Dumnezeu pedepsitor Ĺźi fÄrÄ pÄrtinire.
Nu Ĺźtie de cruĹŁare, de glumÄ, de Ă®ngÄduinĹŁÄ: focul sÄ vÄ ardÄ, câinii te vor mânca! Acesta e stilul Ĺźi, stilul, o Ĺźtim de la Buffon Ĺźi de la Blaga, reprezintÄ sinea Ă®nsÄĹźi a omului.
Ilie nu recurge niciodatÄ la parafraze, la ocoliĹźuri.
Nu se Ă®nduplecÄ, nu se lasÄ cucerit, ademenit, Ă®mbrobodit, speriat, mituit.
AmeninĹŁÄrile ori mÄgulirile puterii Ă®l lasÄ stanÄ de piatrÄ. Prea puĹŁin Ă®i pasÄ. Distinge net Ă®ntre bine Ĺźi rÄu, pe unul ca el nu-l poĹŁi prosti, ori amÄgi cu discursuri ticluite Ĺźi cu scorniri; crede ce vede cu ochii, nu ce i se spune, osândeĹźte rÄul, Ă®i stÄ Ă®mpotrivÄ cu fapta, nu se face cÄ nu-l ia Ă®n seamÄ Ĺźi ĹŁinteĹźte la centru, la izvorul urgiei, Ă®n rÄu credincioasa, nÄscÄtoarea de nÄpaste pereche atotstÄpânitoare Ahab Ĺźi Iza
be
la, cauza tuturor dezastrelor Ĺźi nenorocirilor, vrÄjmaĹźi neĂ®nduplecaĹŁi ai propriului lor popor, de care îşi bat joc, pe care Ă®l Ă®mpovÄreazÄ Ĺźi-l prigonesc, folosind neĂ®ncetat cele mai felurite soiuri de grÄiri mincinoase Ĺźi de tertipuri strÄvezii.
Ilie îşi Ă®ncheie viaĹŁa de fÄcÄtor de minuni, de prooroc, de „om al lui Dumnezeu” (cum este unanim numit), de aprig Ĺźi neĂ®nfricat luptÄtor Ĺźi cÄuzaĹź al binelui, dreptÄĹŁii Ĺźi adevÄrului (iar drept ucenic, urmaĹź Ĺźi purtÄtor de „cojoc” Ă®l ia pe nu mai puĹŁin zelosul, decât dânsul, Elisei) potrivit stilului sÄu de a fi Ĺźi acĹŁiona.
E ridicat la cer, viu fiind, Ă®n car de foc tras de cai de foc Ĺźi Ă®n vârtej de vânt: el care prin rugÄciunea lui Ĺźi sĂ®rguinĹŁa sa pentru Unul Dumnezeu i-a ars cu foc de sus pe cei netrebnici Ĺźi L-a Ă®nduplecat sÄ coboare foc pentru ca sÄ mistuie jertfa cea dreaptÄ, spre ruĹźinea Ĺźi pieirea idolatrilor.
Neostenit, bÄtÄios, nepotolit, pleacÄ – prin mila Atotputernicului – din lumea aceasta Ă®ntocmai cum a Ĺźi trÄit: Ă®n iureĹź Ĺźi Ă®n slavÄ.
Lutului nu-i este Ă®ngÄduit sÄ-l cuprindÄ, sÄ-l strice. E luat la cer Ă®n plinÄ vigoare Ĺźi petulanĹŁÄ, ca un bun Ĺźi vrednic ostaĹź al lui Dumnezeu Ĺźi un viteaz premergÄtor al BotezÄtorului, ca unul menit a fi vestitorul celei de-a doua veniri a lui Hristos.
Trei sunt figurile care fÄrÄ Ă®ndoialÄ fac legÄtura Ă®ntre Vechiul Ĺźi Noul Testament. Ele sunt: Ioan BotezÄtorul, ultimul prooroc al Vechiului LegÄmânt; Isaia „evanghelistul Vechiului Testament”, Ilie pe care Domnul Hristos Ă®l identificÄ lui Ioan (Matei 11, 13-14: „ToĹŁi proorocii Ĺźi Legea au proorocit pânÄ la Ioan. Ĺži dacÄ vreĹŁi sÄ Ă®nĹŁelegeĹŁi, el este Ilie, cel care va sÄ vinÄ”. Id.: Matei 17, 10-13; Marcu 9, 11-13), care stÄ de vorbÄ cu Domnul pe Tabor la Schimbarea la FaĹŁÄ (Matei 17, 3; Marcu 9,4; Luca 9, 30) Ĺźi este evocat pe Golgota (cu prilejul strigÄrii cuvintelor Eli, Eli…, interpretate de unii participanĹŁi ca o chemare a lui Ilie). (Matei 27, 47-49; Marcu 15, 34-36).
Ilie cel Ă®ntotdeauna prezent Ă®n Noul LegÄmânt odatÄ cu Ioan, alÄturi de Hristos, biet cioban de munte Ă®n sarica lui, Ă®n „cojocul” lui fÄcÄtor de minuni Ĺźi el (strâns vÄlÄturit desparte apele Iordanului), Ă®ndÄrÄtul cÄruia clocoteĹźte inima unui mare râvnitor pentru Dumnezeu Ĺźi aprig vestitor al lui Hristos.
SÄ ne fie nouÄ tuturor pildÄ de neĂ®nfricare, sinceritate, dragoste de Dumnezeu, vorbire neprefacutÄ, silÄ de minciunÄ Ĺźi de idolatrie, scârbÄ de fÄĹŁÄrnicie Ĺźi uimitÄ silÄ atunci când ne Ă®ntâmpinÄ pe calea Ă®ntortocheatÄ a vieĹŁii scârbavnica imposturÄ.
Sau îţi Ă®nchipui cumva cÄ firea omeneascÄ a fost Ă®n aĹźa fel plÄmÄditÄ, Ă®ncat prin Ă®nsÄĹźi alcÄtuirea ei sÄ respingÄ miracolul Ĺźi cÄ Ă®n momentele de cumplitÄ rÄscruce, cand sufletul lui este bantuit de cele mai grele Ĺźi mai chinuitoare probleme, omul se poate mulĹŁumi cu ceea ce inima sa are toatÄ libertatea sÄ aleagÄ? O, Tu ai Ĺźtiut cÄ eroismul faptei Tale va fi pomenit Ă®n Scripturi Ĺźi cÄ va rÄzbate astfel prin veacuri panÄ Ă®n vremea de apoi, Ĺźi Ă®n sinea Ta ai nÄdÄjduit cÄ, mergand pe urmele Tale, omul va rÄmane alÄturi de Dumnezeu, fÄrÄ a mai avea nevoie de minuni. Cum de nu Te-ai gandit Ă®nsÄ cÄ, lepÄdandu-se de minuni, el se va lepÄda Ă®n acelaĹźi timp Ĺźi de Dumnezeu, fiindcÄ, de fapt, nu-L cautÄ pe Dumnezeu, cat mai ales minuÂnile Sale? Ĺži cum nu poate sÄ trÄiascÄ fÄrÄ minuni, omul va Ă®ncerca sÄ Ĺźi le fÄureascÄ singur, dand crezare miracolelor plÄsmuite de el, Ă®nchinandu-se Ă®n faĹŁa minunÄĹŁiilor sÄvarĹźite de vraci, Ă®n faĹŁa farmecelor urzite de vrÄjitoare, chiar dacÄ ar fi de o sutÄ de ori un rÄzvrÄtit, un eretic sau un ateu. Tu nu te-ai Ă®nvrednicit sÄ cobori de pe cruce cand cei din jur îşi bÄteau joc de Tine Ĺźi Te aĹŁaĹŁau, strigĂ®ndu-Ti: «PogoarÄ-te acum de pe cruce, vom vedea Ĺźi vom crede!» Tu nu Te-ai Ă®nvredÂnicit sÄ cobori, fiindcÄ nu voiai sa-l caĹźtigi pe om printr-o minune, aĹźteptand o credinĹŁÄ liber consimĹŁitÄ din partea lui, nicidecum prilejuitÄ de un miracol. Ceea ce doreai Tu cu ardoare era o dragoste liberÄ, iar nu extazul unui rob fascinat de puterea ce i-a varat pe veci frica Ă®n oase.
Dar Ĺźi de astÄ datÄ ai greĹźit, socotindu-i pe oameni mai presus de ceea ce se aratÄ a fi Ă®n realitate, cĂ®nd ei nu sĂ®nt decĂ®t niĹźte robi, cu toate cÄ, aĹźa cum au fost plÄsmuiĹŁi, Ă®n sufletul lor mocneĹźte rÄzvrÄtirea.IĹŁi jur cÄ omul este mult mai nevolnic Ĺźi mai ticÄlos decĂ®t l-ai crezut Tu! Te poĹŁi cumva bizui sÄ facÄ ceea ce ai fÄcut Tu? PreĹŁuindu-l peste mÄsurÄ, ai procedat ca Ĺźi cĂ®nd n-ai fi avut nici cea mai micÄ Ă®ngÄduinĹŁÄ, fiindcÄ Ă®nsemna sÄ ceri de la el mai mult decĂ®t putea sÄ dea – Ĺźi cine? tocmai Tu, care l-ai iubit mai presus decĂ®t pe Tine InsuĹŁi! DacÄ Ă®nsÄ l-ai fi preĹŁuit mai puĹŁin Ĺźi nu i-ai fi cerut decĂ®t ceea ce putea sÄ-Ti dea, ar fi simĹŁit mai mult dragostea Ta, fiindcÄ nu l-ai fi Ă®ndatorat sÄ poarte o povarÄ chiar atĂ®t de grea. Omul este slab de Ă®nger Ĺźi ticÄlos.
… Vor mÄrturisi lucrul acesta cu deznÄdejdea Ă®n suflet Ĺźi fiece cuvĂ®nt al lor va fi un cuvĂ®nt de hulÄ; hulind Ă®nsÄ se vor simĹŁi Ĺźi mai nefericiĹŁi, fiindcÄ prin firea lui omul nu se poate Ă®mpÄca totuĹźi cu blasfemia Ĺźi pĂ®nÄ la urmÄ va cÄuta sÄ se rÄzbune pentru ea.
… le-ai fi dat un stÄpĂ®n cÄruia sÄ i se Ă®nchine, Ă®ncredinĹŁĂ®ndu-le propriile lor conĹźtiinĹŁe, Ĺźi le-ai fi pus la Ă®ndemĂ®nâ mijlocul de a se uni cu toĹŁii laolaltÄ Ă®ntr-un furnicar Ă®n care nu Ă®ncap divergenĹŁe, fiindcÄ necesitatea alÄturÄrii mondiale este cea de-a treia Ĺźi ultima pricinÄ de frÄmĂ®ntare pentru oameni. Umanitatea a dorit dintotdeauna sÄ se organizeze Ă®ntr-o asociaĹŁie unitarÄ. Multe popoare au avut o istoÂrie glorioasÄ, dar cu cĂ®t acele popoare se aflau la un nivel de civilizaĹŁie mai Ă®nalt, cu atĂ®t erau mai nefericite, fiindcÄ simĹŁeau mai adĂ®nc decĂ®t altele necesitatea asocierii tuturor oamenilor. Marii cuceritori, de talia unui Tamerlan sau Ginghis-Han, au strÄbÄtut ca o vijelie pâmĂ®ntul Ă®n dorinĹŁa de a-Ĺźi Ă®ntinde stâpĂ®nirea asupra Ă®ntregului univers, dar Ĺźi ei, fie chiar inconĹźtienĹŁi, au exprimat aceeaĹźi nestÄvilitÄ aspiraĹŁie a omenirii spre o asociere generalÄ.
FiindcÄ cine altul ar putea fi Ă®n mÄsurÄ sâ stÄpĂ®neascâ oamenii decĂ®t acela care le stâpĂ®neĹźte cugetul Ĺźi Ă®n mĂ®inile cÄruia se aflÄ pĂ®inea lor?
Deplina independenĹŁÄ, gĂ®ndirea liberÄ Ĺźi ĹźtiinĹŁa Ă®i vor afunda Ă®ntr-o junglÄ atĂ®t de Ă®ncĂ®lcitÄ Ĺźi le vor pune Ă®n faĹŁÄ asemenea miracole Ĺźi taine atĂ®t de bine ferecate, Ă®ncĂ®t unii dintre ei – cei rÄzvrÄtiĹŁi Ĺźi aprigi – îşi vor face singuri seama; alĹŁii – Ĺźi ei rÄzvrÄtiĹŁi, dar nevolnici – se vor nimici unii pe alĹŁii; iar restul – cei becisnici Ĺźi nefericiĹŁi -se vor tĂ®rĂ® la picioarele noastre mÄrturisind Ă®n gura mare; «Da, aĹŁi avut dreptate, voi singuri stÄpĂ®niĹŁi taina, de aceea ne-am Ă®ntors la voi, izbÄviĹŁi-ne de noi Ă®nĹźine!» Primind pĂ®inea din mĂ®na noastrÄ, îşi vor da seama, fireĹźte, cÄ nu facem decĂ®t sÄ le luÄm pĂ®inea, pe care au dobĂ®ndit-o ei Ă®nĹźiĹźi prin munca braĹŁelor, Ĺźi s-o Ă®mpÄrĹŁim Ă®ntre ei; Ĺźi-Ĺźi vor da seama deopotrivÄ cÄ nu-i vorba de nici o minune la mijloc, cÄ noi nu prefacem pietrele Ă®n pĂ®ine, dar nu se vor bucura atĂ®t de pĂ®ine, cĂ®t mai ales pentru cÄ o primesc din mĂ®na noastrÄ! FiindcÄ Ă®Ĺźi vor aduce aminte, desigur, cÄ odinioarÄ, Ă®nainte de venirea noastrÄ, pĂ®inea pe care o cîştigau prin puterea braĹŁelor se preschimba Ă®n piatrÄ din clipa cĂ®nd o luau Ă®n mĂ®nÄ Ĺźi cÄ, de cĂ®nd s-au Ă®ntors la noi, pietrele din mĂ®na lor s-au prefÄcut iarÄĹźi Ă®n pĂ®ine. Ĺži atunci se vor dumeri pe deplin ce mult Ă®nseamnÄ sÄ te supui pe veci! AtĂ®ta timp Ă®nsÄ cĂ®t oamenii nu vor Ă®nĹŁelege lucrul acesta, vor fi nefericiĹŁi.
Dincolo de critica foarte severa dar dreapta a chintesentei catolicismului roman, Dostoievski creioneaza intr-un mod efectiv genial conditia umana cu toate contradictiile sale nascute din caderea in pacat. Portretul umanitatii pictat de marele autor rus estre unul de o profunzime psihologica exceptionala, unicat, cum probabil nici unui alt scriitor nu-i va mai fi dat sa-l realizeze. Poate doar George Orwell in al sau terifian „1984” oarecum sa mai fi surprins cu asa realism si dramatism paradoxul naturii umane. Desi produsul final nu este deloc magulitor la adresa omului el totusi exprima dubla valenta a devenirii umane: (intre) mai mult decat inger sau mai mult decat demon. Omul care se supune lui Dumnezeu, indiferent de pret, ajunge o fiinta care-si implineste destinul promis de Divinitate. Omul care refuza salvarea divina se coboara la nivel animalic sau demonic. Introspectia dostoievskiana este cutremuratoare, provocatoare,chiar smintitoare pentru omul care nu gandeste raportat la Cristosul rastignit avand „gandul lui Cristos”(si Duhul Sau) in el( Filipeni 2:5 ; 1 Corinteni 2:10-16) „Marele Inchizitor” se constituie intr-o lectura vesnic actuala, obligatorie si trezitoare spre adevarul despre om si cele doi cai care-i stau inainte.
PS: a nu se uita CINE graieste prin gura Marelui Inchizitor. Arta spunerii adevarului in spiritul inselarii este cea mai diabolica strategie e Diavolului. Totusi, in afara de Dumnezeu, nimeni nu cunoaste natura umana mai bine decat cel care a studiat-o pentru a o infrange, si in cei alesi, daca va fi cu putinta
AĹźa cum a fost el plÄmÄdit, omul e un rÄzvrÄtit din fire, dar crezi Tu oare cÄ rÄzvrÄtiĹŁii pot avea parte de feriÂcire?
Abia atunci vor Ă®nĹŁelege Ă®n fine cÄ libertatea Ĺźi faptul de a avea paine Ă®n realitate Ĺźi cu prisosinĹŁÄ, aĹźa ca sÄ ajungÄ penÂtru toatÄ lumea, sunt douÄ lucruri incompatibile, fiindcÄ Ă®n vecii vecilor oamenii nu vor fi Ă®n stare sÄ Ă®mpartÄ painea Ă®ntre ei! Ĺži Ă®n acelaĹźi timp se vor convinge cÄ niciodatÄ nu vor putea fi liberi, fiindcÄ sunt slabi de Ă®nger, dedaĹŁi la rele, becisnici Ĺźi Ă®ndÄrÄtnici.
FiindcÄ nu existÄ pentru omul liber o grijÄ mai statornicÄ Ĺźi mai chinuitoare decat aceea de a afla mai degrabÄ Ă®n faĹŁa cui se cuvine sÄ se plece panÄ la pamant. Numai cÄ el vrea sÄ se plece Ă®naintea unei forĹŁe indiscutabile, atat de indiscutabile, Ă®ncat toatÄ lumea s-o respecte, Ă®ndoindu-Ĺźi genunchii Ă®n faĹŁa ei. CÄci, Ă®n primul rand, aceste fiinĹŁe vrednice de plans vor sÄ gÄseascÄ pe cineva Ă®n faĹŁa cÄruia sÄ se plece panÄ la pamant, un om care sÄ se ridice deasupra celorlalĹŁi, Ă®n care sa creadÄ lumea Ă®ntreagÄ Ĺźi cÄruia sa i se Ă®nchine toĹŁi, absolut toĹŁi. De la Ă®nceputul Ă®nceputului necesiÂtatea de a generaliza supunerea a constituit preocuparea cea mai arzÄtoare a fiecÄrui om Ă®n parte, precum Ĺźi a Ă®ntregii umanitÄĹŁi. Din pricina acestei necesitÄĹŁi, oamenii s-au tÄiat adesea cu sÄbiile. Ĺži faurindu-Ĺźi singuri zei, s-au ameninĹŁat unii pe alĹŁii: «LepÄdaĹŁi-vÄ de zeii voĹźtri, strigau ei, Ĺźi veniĹŁi de vÄ Ă®nchinaĹŁi celor care se aflÄ Ă®n mare cinste la noi, altfel, va fi vai Ĺźi amar de voi Ĺźi de zeitÄĹŁile voastre!» Ĺži aĹźa o sÄ fie pana la sfarĹźitul veacurilor. Chiar atunci cĂ®nd vor pieri toĹŁii zeii de pe faĹŁa lumii, vor continua totuĹźi sâ Ă®ngenuncheze Ă®n faĹŁa idolilor.
AdevÄr zic Tie cÄ sufletul omenesc nu cunoaĹźte altÄ grijÄ mai chinuitoare decat aceea de a gÄsi cui sÄ-i Ă®ncredinĹŁeze mai degrabÄ harul libertÄĹŁii cu care aceastÄ nefericitÄ fÄpturÄ se naĹźte pe lume. Numai aceluia Ă®nsÄ care va izbuti sÄ-i Ă®mpace conĹźtiinĹŁa Ă®i va fi dat sÄ punÄ stÄpanire Ĺźi pe libertatea lui.
… dÄ-i paine, Ĺźi omul ĹŁi se va supune fÄrÄ greĹź, e cea mai sigurÄ chezÄĹźie; dar dacÄ Ă®n acelaĹźi timp cineva – nu tu, altcineva – s-ar Ă®ntampla sÄ-i prindÄ Ă®n mreajÄ conĹźtiinĹŁa, o, atunci, sÄ Ĺźtii, e-n stare sa se lipseascÄ panÄ Ĺźi de painea cu care Ă®l Ă®mbii Ĺźi sÄ-l urmeze pe acela care va fi izbutit sÄ-i subjuge cugetul. Aici, recunosc, dreptatea era de partea Ta. Taina existenĹŁei umane nu constÄ Ă®n a trÄi, ci Ă®n a Ĺźti pentru ce trÄieĹźti. FÄrÄ o noĹŁiune precisa a rostului sÄu pe lume, Ă®n vecii vecilor omul n-ar accepta sÄ trÄiascÄ; mai curand Ĺźi-ar face singur seama decat sÄ-Ĺźi ducÄ mai departe existenĹŁa pe pâmant, chiar dacÄ Ă®n jurul lui ar fi maldÄre de paine. Asta este realitatea
… omul preferÄ liniĹźtea Ĺźi chiar moartea libertÄĹŁii de a alege singur Ă®ntre bine Ĺźi rÄu! FiindcÄ nu existÄ ceva mai ademenitor pentru el decat libertatea conĹźtiinĹŁei, dar Ă®n acelaĹźi timp nu existÄ ceva mai cumplit!
Iar Tu Ă®n locul unor principii temeinice, care ar fi statornicit o datÄ pentru totÂdeauna liniĹźtea Ă®n conĹźtiinĹŁa umanÄ, ai ales tot ce poate fi mai ciudat, mai nedesluĹźit Ĺźi mai vag, tot ce depÄĹźeĹźte puterile oamenilor, procedand aĹźa ca Ĺźi cum nu i-ai fi iubit catuĹźi de puĹŁin. Cine? Tocmai Tu, care ai pogorat pe pÄmant ca sÄ-Ti jertfeĹźti viaĹŁa pentru ei! In loc de a cÄuta sÄ le zÄlogeĹźti liberÂtatea, Tu le-ai sporit-o Ĺźi mai mult, aruncand pe veci chinuÂitoarea ei povarÄ asupra Ă®mpÄrÄĹŁiei sufletului omenesc. Ai vrut sÄ ai parte de dragostea liber consimĹŁitÄ a omului, ai dorit ca el sÄ Te urmeze de bunÄvoie, ademenit Ĺźi subjugat de Tine, de ideea Ta. In locul legii strÄbune, pe care se putea bizui din momentul acela, omul trebuia sÄ aleagÄ cu inima slobodÄ ce este rÄu Ĺźi ce este bine, avand Ă®naintea ochilor doar chipul TÄu drept cÄlÄuzÄ menitÄ sa-i Ă®ndrume paĹźii, dar cum de nu Te-ai gandit cÄ, aĹźezand pe umerii lui o povarÄ atat de grea ca libertatea de a alege, panÄ la urmÄ el va ajunge sÄ punÄ la Ă®ndoialÄ panÄ Ĺźi chipul TÄu Ĺźi sÄ tÄgÄduiascÄ adevÄrul propovÄduit de Tine? Intr-o bunÄ zi oamenii vor mÄrturisi Ă®n gura mare cÄ adevÄrul nu poate sÄlÄĹźlui Ă®n Tine, fiindcÄ era cu neputin
ŁÄ
sÄ-i urgiseascÄ cineva atat de cumplit ca Tine, lÄsandu-i sÄ se zbatÄ Ă®ntr-o incertitudine atat de chinuitoare, cu atatea griji pe cap Ĺźi atatea probleme fÄrÄ dezlegare!
… Ă®n lume nu existÄ decat trei forĹŁe, unicele pe pÄmant, Ă®n mÄsurÄ sÄ Ă®nfranga Ĺźi sÄ subjuge definitiv, Ă®n numele propriei lor fericiri, conĹźtiinĹŁa acestor becisnici rÄzvrÄtiĹŁi. Ĺži aceste forĹŁe sunt miracolul, taina Ĺźi autoritatea.
Pro(-)scris old 