Biblia: nici invechita, nici moderna, ci eterna

„Biblia nu este Ă®nvechita, nici moderna, este eterna” Martin Luther

„Titlul de glorie al Bibliei este ca ea e suficienta pentru fiecare epoca si pentru fiecare
persoana. Daca luam primele capitole, de la Geneza la Deuteronomul, revelate lui Moise în
jurul anului 1500 î.Cr., ele au comunicat adevarul pentru oamenii acelor zile. Am ajuns în
zilele noastre, si stim despre cosmos multe lucruri pe care cei de atunci nu le stiau, tot felul de
lucruri, si aceleasi capitole (si restul Bibliei) sunt suficiente pentru a ne comunica si noua
adevarul. Daca Cristos îsi va mai întârzia venirea cu aproximativ 500 de ani, oamenii vor sti
atunci mai multe decât stim noi acum, dar Biblia le va comunica si lor adevarul. Deci,
indiferent daca ne referim la individ, oricare ar fi nivelul educatiei si al complexitaĹŁii, sau la
epoca în care traim, cu toata cunoasterea pe care o avem, Biblia este suficienta ca sa raspunda
la Ă®ntrebarile ridicate de realitate.” F. Schaeffer, Trilogia, Cartea 1, Apendix A: Problema Apologeticii

Epistemologie…

No man can live without a world-view; therefore, there is no man who is not a philosopher.
(Francis A. Schaeffer, He Is There and He Is Not Silent, Ch. 1)

La Biblia es la clave para la comprensión del universo y su forma, así como para comprender la humanidad del hombre. Sin esta clave nuestras observaciones están fuera de perspectiva; no sabemos a qué estamos mirando. Siendo tal el caso, nuestras conclusiones acerca de lo que estamos mirando pueden estar equivocadas. Francis A. Schaeffer,VERDAD E HISTORIA

„Am devenit un ganditor crestin cand mi-am dat seama ca fara revelatie, fara asistenta divina, nu pot sti nici cine sunt, nici ce este lumea, nici daca are vreun sens au nu, nici daca eu am vreun sens sau nu. Nu pot sti de unul singur. Cand mi-am dat seama ca fara Dumnezeu nu poti cunoaste sensul existentei umane si universale.” Petre Tutea, Cugetari

Lamuriri necesare…

Probabil pentru cineva mai de curand crestin, a afla unele din lucrurile pe care le-am scris se poate dovedi socant… Cu siguranta ca Dumnezeu nu permite primejduirea salvarii vesnice a unui copil al Sau datorita unei erori de traducere sau copiere a manuscriselor sfinte … Oamenii au gasit mangaiere, putere si salvare in Biblii imperfect traduse (uneori tendentios chiar)…
Atunci de ce sa mai studiem atent Scripturile? Pentru ca atat timp cat avem mijloacele si timpul necesar aprofundarii Cuvantului lui Dumnezeu si neglijam sa o facem…ne expunem unor riscuri pe care le-am putea evita.
Sa nu uitam ca diavolul, candva inger de lumina, cunoaste atat de bine Biblia incat a avut tupeul chiar pe Fiul lui Dumnezeu sa-l ispiteasca…argumentand prin citarea unui text sacru:

Mat 4:5  Atunci diavolul L-a dus pe aripa Ă®n sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului,
Mat 4:6  Ĺži I-a zis: Dacă Tu eĹźti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: „ĂŽngerilor Săi va porunci pentru Tine Ĺźi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeĹźti de piatră piciorul Tău”.

Replica Domnului:
Mat 4:7  Iisus i-a răspuns: Iarăşi este scris: „Să nu ispiteĹźti pe Domnul Dumnezeul tău”.

ne arata cat de important este sa stim exact ce este scris pentru a nu fi amagiti.

Iar pentru vremurile din urma , avertizarea Mantuitorului este foarte serioasa:

Mat 24:24  Căci se vor ridica hristoĹźi mincinoĹźi Ĺźi prooroci mincinoĹźi Ĺźi vor da semne mari Ĺźi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, Ĺźi pe cei aleĹźi.

Deci…la studiu!

Pentru o reconsiderare a Septuagintei (LXX)

http://www.resurse-ortodoxe.ro/carti/Sala_1-Teologie_ortodoxa/ALTELE/Septuagi…

Pana la inceputul erei crestine evreii folosesc Septuaginta fara urma de suspiciune. Respingerea ei se manifesta odata cu aparitia crestinismului. In secolul I d. H. rabinii stabilesc canonul Bibliei ebraice, sensibil diferit de versiunea oferita de Septuaginta( celebrul „conciliu” de la Iamnia).
LXX(Polirom) vol 1, , p 9

„Parintii Bisericii”, noteaza Marguerite Harl, „care au practicat cateheza, au asigurat transmiterea invataturii crestine si au predicat, cei care au definit credinta si au combatut ereziile,acesti Parinti ai teologiei crestine au lucrat, cu totii, avand Septuaginta si numai Septuaginta ca Vechi Testament. ”
Idem p. 29-30

„Cea mai mare parte a doctrinei crestine s-a dezvoltat in sanul unei Biserici care nu aveau cunostinta de textul original al Bibliei ebraice.”
Jaroslav Pelikan, Traditia crestina. O istorie a dezvoltarii doctrinei, vol 1, p 44(Polirom)

Interpretare Origen-ala

Ca un „amuzament” inerent studiului „interpretarilor creative” ale textului biblic, ofer mai jos un exemplu de interpretare spiritualist alegorica. Comentand un verset dintr-o lista cu multe-multe locatii de pe traseul peregrinarilor evreilor timp de 40 de ani, Origen „cel mai mare reprezentant al Scoalei alexandrine” (http://www.crestinism-ortodox.ro/html/06/6a_cultura_teologica_parintii_apostoli…) ia uitati la ce concluzii ajunge:

„Num 33:45 Au pornit din Iie-Abarim, si au tabarit la Dibon-Gad.”

„Dupa Origen (Hom Num 27,12) numele [ „Daibon Gad”] ar insemna „stupul ispitirilor”, albinele fiind cuvintele profetilor si ale apostolilor; stupul Sfintele Scripturi, iar ispitirile, tendintele de a interpreta literal cele ce trebuie intelese in sens spiritual.” cf. Septuagintei vol 1 (Polirom), p 512.

Monumentala iota (yod ×™) a remarcabilului Psalm 110

Acelasi psalm 110 se dovedeste intr-adevar remarcabil. Iata un comentariu( oarecum colateral) despre modul cum l-a folosit Mantuitorul:

„Mai târziu Ă®n aceeaĹźi zi, când fariseii s-au alăturat mulĹŁimii oponenĹŁilor Săi, Domnul a trecut la ofensivă, punându-le o Ă®ntrebare foarte simplă:„Al cui fiu este Cristosul?” Răspunsul a venit imediat: „Fiul lui David”. Era corect dar incomplet.Cristos era Fiul lui David Ă®n ce priveĹźte natura lui omenească,dar El este Ĺźi Fiul lui Dumnezeu, Ĺźi Domnul dorea ca fariseii să recunoască lucrul acesta . De aceea El i-a Ă®ntrebat: Cum atunci David, Ă®n Spirit, ĂŽl numeĹźte „Domn”? , Ĺźi ca să le dovedească ce a zis David, le-a citat din Psa_110:1. ĂŽn acest psalm, „Domnul [adică, Tatăl] a zis Domnului meu [lui Mesia, care era Domnul lui David]: Ĺžezi la dreapta Mea [a Tatălui] până-i voi pune pe duĹźmanii Tăi [ai lui Mesia] sub picioarele Tale.”
Cum a putut David să-L numească pe Mesia Domnul lui,dacă Mesia era doar fiul lui David? Singurul răspuns posibil este că Mesia era Ĺźi Dumnezeul lui David. Cu alte cuvinte Mesia trebuia să fie atât om, cât Ĺźi Dumnezeu.ĂŽn calitate de om, era Fiul lui David; Ă®n calitate de Dumnezeu, El era Domnul lui David. Pronumele „meu” Ă®l uneĹźte pe David de Mesia-Domnul lui…Astfel Mesia a fost Fiul lui David Ĺźi, Ă®ntrucât Mesia era egal cu Dumnezeu,Domnul lui David.
Procrearea naturală Îl uneşte pe Mesia de David ca descendent al acestuia. Pronumele „meu” din Psa 110:1 Îl uneşte pe Mesia de David ca Domnul-Dumnezeul lui David. Iar pronumele „meu” este pur şi simplu un yodh, cea mai mică dintre literele alfabetului ebraic,ataşată cuvântului Domn.
Nimic nu este mai fundamental Ă®n cristologia ortodoxă (fidelă Bibliei) decât deplina natură divină Ĺźi adevărata natură omenească a lui Cristos. Dacă n-ar fi fost Dumnezeu-om, n-ar fi putu fi un Salvator, Mare Preot sau Judecător corespunzător. Care dintre noi s-ar fi gândit să folosească Psa 110, aĹźa cum a făcut Domnul nostru, ca să sublinieze adevărul a cine este El? Dar exact aceasta a făcut Domnul Iesus, bazându-Ĺźi argumentul faţă de farisei pe un singur cuvânt evreiesc, „Domnul meu”(mai precis pe o iotă:   „meu”!).  Cele mai mici detalii ale Scripturii sunt demne de creazare.”
Basic Theology by Charles C Ryrie

” Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Proorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc.  Caci adevarat va spun, cita vreme nu vor trece cerul si pamintul, nu va trece o iota sau o frintura de slova din Lege, inainte ca sa se fi intimplat toate lucrurile.”  Mat 5:17-18

Cel mai obscur verset al Psaltirei

Probabil o  precizare survenita in urma studiului ulterior al cazului oferit exemplu este neceara:
 
„3.a. This verse has been called the most obscure verse in the whole Psalter (R. Tournay, RB 67 [1960] 11). ”

se spune in Word Biblical Commentary, acelasi lucru fiind amintit si in unele note ale unor Biblii de studiu( Dios Habla Hoy , spre exemplu).

Am ramas destul de uimit sa descoper ca Ps 110:3 cel care „din intamplare” mi-a deschis ochii asupra diferentelor de text remarcabile intre LXX si TM era cel mai obscur verset al celui mai citat psalm in NT (Mantuitorul a folosit psalmul 110 pentru a replica cu succes contrelor adversarilor Sai – Luk 20:42, apostolii s-au referit la acest psalm intr-o pledoarie evanghelistica fara seaman – Act 2:34-35, iar Pavel se pare ca avea o atractie speciala pentru acest psalm cf Heb 1:13; Heb 5:6)…

 Cred ca Dumnezeu a intentionat sa ma lumineze …

Studiu initial

Urmeaza studiul initial care m-a determinat sa abordez Biblia din dubla perspectiva … In diverse forme acest mic studiu a aparut pe cateva forumuri de discutii crestine.

Discrepanţe majore între LXX (Septuaginta) şi TM (Textul Masoretic)
respectiv versiunea sinodală Anania Bartolomeu vs. traducerea D. Cornilescu

„ Deşi sfinţii evanghelişti şi Sfântul Apostol Pavel cunoşteau ebraica, au preferat să citeze din Septuaginta; pe baza ei [LXX] s-a răspândit creştinismul primelor secole în Asia Mică şi în toată aria Mediteranei. Nu este de mirare deci că LXX a devenit textus receptus (textul revelat) al întregului Răsărit european, definit mai târziu ca ortodoxie.” –

se spune în introducerea noii traduceri sinodale Anania Bartolomeu.(p. 10)
Ultima versiune definitivată de masoreţi ( Ben Aşer şi Ben Neftali) în jurul anului 900 d. Hr. a primit aprobarea autorităţilor rabinice şi a ajuns să fie cunoscută ca „Textul Masoretic” – devenit baza traducerilor moderne, textus receptus pentru creştinătatea protestantă.
Disputa dintre adepţii celor două versiuni a fost alimentată de unele suspiciuni privind modificarea textului masoretic ebraic sub influenţa rabinilor, mai ales în ce priveşte textele profeţiilor mesianice.
Faţă de TM (începutul sec. X d. Hr.) , LXX (a doua jumătate a sec. III î. Hr.) este mai veche cu 12 secole – se argumentează; textul LXX a fost stabilit de învăţaţii evrei cu mult înaintea ivirii creştinismului astfel că dispare pericolul coruperii textului din motive politicianist-polemice.

Problema protestantilor(versiunea biblică bazată pe TM) apare când au în faţa unii cunoscători în materie, cel puţin ai minimelor informaţii de mai sus;ca (neo)protestanti cum ar trebui să ne raportăm mai ales când suntem acuzaţi că avem o Biblie „sectantă”(traducerea Cornilescu, cea mai folosita), iar noi ştim că nu este exclusă o corupere a textului „nostru”( TM care stă la baza „Bibliei protestante”), fraţii noştri ortodocşi având cel puţin în unele cazuri un aparent „câştig de cauză”.
Exemplu:
Psalmul 110[DC] / 109[AB] versetul 3

AB [ Anania Bartolomeu]:

„Cu Tine este înstăpânirea*d în ziua puterii Tale, întru strălucirea sfinţilor Tăi; din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut.”

d) Autorul foloseşte aici cuvântul arhe, ale cărui prime sensuri sunt „început”, „principiu”, „origine”, dar al cărui ultim înţeles este acela de „ceea ce este supus unei autorităţi”, „imperiu”, „regat”, „ţară”, „dominion”. Versiunea de faţă preferă echivalentul „înstăpânire”, cu nuanţa că e vorba de o autoritate pe care Fiul o are de la început, de când Se născuse din Tatăl „mai înainte de luceafăr”, adică mai înainte de aşezarea lumii (vezi stihul al treilea din acest verset).

DC [Dumitru Cornilescu]:

Poporul Tău este plin de înflăcărare, când Îţi aduni oştirea; cu podoabe sfinte, ca din sînul zorilor, vine tineretul Tău la Tine, ca roua.

Traducerea Literară Nouă 2001 [ traducerea Dumitru Cornilescu revizuită]:

„ În ziua puterii*f Tale, poporul Tău va fi*g un dar de bunăvoie în sfântă splendoare*h; din sânul aurorei va veni la Tine roua tinerilor Tăi.” * f sau „oştirii” ; g sau „se va oferi” ; h sau „în splendorile sfinţeniei”

Traducerea Sinodală 1988:

… Cu Tine este poporul Tău Ă®n ziua puterii Tale, Ă®ntru strălucirile sfinĹŁilor Tăi. Din pântece mai Ă®nainte de luceafăr Te-am născut”

Aşa cum se poate observa, diferenţa de text este mare, chiar foarte mare. Şi ceea ce este şi mai „interesant”, versiunea LXX a versetului pare să se integreze mai bine în contextul ideatic general al psalmului, un psalm eminamente şi evident mesianic!
Astfel, deĹźi poate suna ciudat, versetul 3 Ă®n versiunea „protestantă” pare să sune pentru unii cam ca „nuca-n perete” când tot psalmul vorbeĹźte despre Mesia, Unsul…

De inceput…

Deci un jurnal … dar unul mai aparte: jurnal de observatii biblice si religioase. Izvorate din studiul personal ( dar nu numai…) Mai precis din studiul comparat al Scripturilor . Ani de zile am citit versiunea Cornilescu, fiind Biblia „de inima”. Cu ceva timp in urma, dornic de mai multe exactitate, am recurs la Noua Traducere Literala(Bucuresti, 2001,GBV). Pentru ca odata cu descoperirea Bibliei aparute sub ingrijirea d-lui Anania Bartolomeu, precum si a Septuagintei aparute la Polirom, sa realizez necesitatea abordarii textului biblic din dubla perspectiva a textului ebraic/masoreic precum si din cea a textului grecesc/Septuaginta, Biblia bisericii primare.
O asemenea abordare presupune din start cateva lamuriri:
1. Perspectiva studiului este una post-confesionala. Nici protestanta, nici ortodoxa, nici catolica, ci „general” crestina. Necesitatea unui asemenea studiu mi-a fost revelata de citirea „inocenta” a Psalmului 110/109 din versiunea Cornilescu, apoi in traducerea Anania Bartolomeu. (Urmatoarea postare va contine studiul initial.) Cu ocazia respectiva am observat ca versetul 3 al celui* mai citat psalm din Psaltire in Noul Testament este foarte diferit in cele doua versiuni**. De aici plecand, odata cu studierea Septuagintei de la Polirom, am descoperit inca multe alte diferente care m-au convins de absoluta necesitate a studiului comparat pentru a avea pretentia de impartialitate si obiectivitate.
2. Adesea diversele confesiuni crestine provoaca un adevarat scandal fiecare pretinzand ca Biblia lui este cea corecta, ca doctrina lui este cea adevarata, ca ei sunt alesii iar restul cei ce trebuie sa devina adeptii lor. O asemenea perspectiva sufera de sectarism nefiind dispusa la o abordare echidistanta, nepartinitoare a realitatilor istorice.

* „Psalm 110 is quoted more frequently in the New Testament than any other psalm. Augustine said that this psalm is brief in the number of words, but great in the weight of its thought.”
KJV Biblical Commentary

** pentru o documentare elementara privitoare la diferentele dintre textul grecesc al Vechiului Testament si cel ebraic : Notes on The Septuagint ©2000 by R. Grant Jones http://www.geocities.com/Heartland/Pines/7224/Rick/Septuagint/spindex.htm