"Septuaginta – De la iudaismul elenistic la crestinismul vechi "

Titlu:	„Septuaginta – De la iudaismul elenistic la crestinismul vechi „
Autor:	HARL / DORIVAL / MUNNICH
Traducator:	MIHAI VALENTIN VLADIMIRESCU
Format:	13 x 22
Numar de pagini:	384
Tipul tiparirii:	Policromie
ISBN:	978-973-111-0158
Colectie:	CULTURA SI CIVILIZATIE
An aparitie:	2007
Cod catalog:	0R20
Pret:	32 Lei

Despre carte:

Septuaginta este prima versiune a Bibliei Ebraice, facuta in limba greaca, incepand cu secolul al III‑lea inaintea erei noastre, la Alexandria. Ea a devenit apoi ceea ce crestinii au numit „Vechiul Testament”.

Lucrarea de fata se prezinta in trei parti ce corespund celor trei cai principale de abordare a studiilor legate de Septuaginta: istoria sa (originile sale, constituirea sa, viata sa in sanul iudaismului); studiul textului sau (starile textuale relevate de diversitatea manuscriselor sale, a limbii sale, a divergentelor sale in raport cu ebraica „masoretica”); exegeza si teologia fundamentate pe textul sau (ceea ce gasim in Noul Testament si la Parintii greci).

Un fir rosu trece prin toate cele noua capitole ale cartii: este chiar viata Septuagintei, de la nastere pana la maturitate, la fecundarea sa, apoi la posteritatea sa, la prezenta continua in mainile pioase ale ortodocsilor orientali, in timp ce in alte locuri disparea, reinviind acum ca un obiect autonom, de care istoricii iudaismului si ai crestinismului vor tine cont mai mult.

Intentia noastra este nu numai de a face ca Septuaginta sa intre cu drepturi depline in cultura biblica, ci, intr‑un mod mai general, de a starni curiozitatea celor interesati de textele de valoare universala. Opera de importanta capitala atat pentru istoria iudaismului elenistic, cat si pentru originile crestinismului, aceasta Biblie Greaca… a fost prezenta in crestinism pe parcursul mai multor secole si a ramas astfel in lumea orientala de limba greaca; citita si comentata pana la finele lumii Bizantului, a fost creatoarea unei directii, adevarat monument de cultura si de religiozitate.

Marguerite Harl

Despre autor:

MARGUERITE HARL

Nume cu rezonanta in domeniul studiilor de limbi clasice, Marguerite Harl a absolvit Sorbona cu o teza asupra operei lui Origen, devenind la randul sau unul dintre cei mai respectati profesori ai respectivei institutii. Catedra de limba greaca pe care a ocupat-o in cadrul universitatii i-a permis studiul aprofundat al patristicii grecesti, al carui rezultat a fost colectia ËťBiblia din AlexandriaËť, initiata in 1986 si continand scrieri de o deosebita importanta pentru cercetarea literaturii biblice. Marguerite Harl a condus grupul de studii asupra rolului jucat de Septuaginta in istoria iudaismului si a crestinismului.

Bibliografie selectiva:

La Bible grecque des Septante. Du judaisme hellenistique au christianisme ancien, alaturi de Gilles Dorival si Olivier Munnich.

La Langue de Japhet. Quinze etudes sur la Septante et le grec des chretiens.

GILLES DORIVAL

Gilles Dorival este profesor de limba si literatura greaca la universitatea din Provence. Director al grupului de cercetare asupra textelor si documentelor antice si medievale din bazinul Mediteranei, este cercetator de renume al traditiilor biblice, atat al celor iudaice cat si al celor crestine. Impreuna cu Marguerite Harl a coordonat aparitia volumelor din colectia ËťBiblia din AlexandriaËť, dintre acestea fiind coordonatorul volumelor ËťNumeriiËť si ËťPsalmiiËť. Cercetarile sale iau in discutie variatele traduceri antice ale Bibliei, dar si comentariile la textele biblice care ne-au parvenit din antichitate.

Bibliografie selectiva:

La Bible grecque des Septante. Du judaisme hellenistique au christianisme ancien, alaturi de Marguerite Harl si Olivier Munnich

Selon les Septante. Trente etudes sur la Bible grecque des Septante. En hommage a Marguerite Harl, coordonator, alaturi de Olivier Munnich.

La Bible d’Alexandrie : Les Nombres, coordonator.

OLIVIER MUNNICH

Profesor de limba greaca la universitatea Sorbona, Olivier Munnich este unul dintre cei mai activi cercetatori ai Septuagintei, cu contributii importante in lucrari de exegeza a Bibliei. Munnich este initiatorul Centrului de Studii asupra Septuagintei deschis in 1997 la universitatea din Lyon, dar si autor al unei serii de articole si lucrari de anvergura asupra traducerilor grecesti ale Vechiului Testament.

Bibliografie selectiva:

La Bible grecque des Septante. Du judaisme hellenistique au christianisme ancien, alaturi de Marguerite Harl si Gilles Dorival.

Selon les Septante. Trente etudes sur la Bible grecque des Septante. En hommage a Marguerite Harl, coordonator, alaturi de Gilles Dorival.

Cuprins

Septuaginta 4/ Tomul II.

Septuaginta 4/ Tomul II. Iov • Intelepciunea lui Solomon • Intelepciunea lui Iisus Sirah • Psalmii lui Solomon

Arunca o privire! De acelasi autor!
Autor:	* * *
Colectie:	Hors collection
Domeniu:	Religie, teologie
ISBN:	978-973-46-0445-6
Anul aparitiei:	2007
Pagini:	528
Format:	148X220 mm
Pret:	42.95 RON
Disponibil:	DA · Adauga in cos
Cuprins:
Descriere: Volum coordonat de: Cristian Badilita, Francisca Baltaceanu, Monica Brosteanu, in colaborare cu pr. Ioan-Florin Florescu. Traduceri de: Smaranda Badilita, Francisca Baltaceanu, Monica Brosteanu, Iulia Cojocariu, Stefan Colceriu, Eugen Munteanu. Proiect realizat in colaborare cu Colegiul Noua Europa, sub patronajul lui Andrei Plesu, cu sprijinul Fundatiei Anonimul. Volumul IV al Septuagintei cuprinde cartile poetice si sapientiale. Dimensiunile volumului de fata au impus publicarea lui in doua tomuri (primul tom – Psalmii, Odele, Proverbele, Ecleziastul si Cintarea Cintarilor). Cu exceptia cartii lui Iov, cartile din acest tom nu au fost retinute in canonul biblic ebraic, chiar daca au cunoscut o larga difuzare in antichitatea tirzie iudaica. In schimb, ele au fost retinute in canonul biblic crestin, ca scrieri „folositoare/bune de citit”, fiind adesea citate si comentate de Parintii Bisericii. Intre cartile Vechiului Testament, cele poetice si sapientiale apartin in cel mai inalt grad literaturii universale. Ele isi gasesc corespondenti atit in literatura anterioara a Orientului (Egipt sau Mesopotamia), cit si in cea contemporana lor, elenistica. Spre deosebire de majoritatea cartilor biblice, in care temele principale graviteaza in jurul istoriei poporului ales, in scrieri ca Iov sau Ecleziastul, inteleptii Israelului se apleaca, precum confratii lor orientali, asupra soartei indivizilor. Teologia pe care o descoperim aici se imbina cu o anumita „filosofie a cotidianului”, izvorita dintr-o experienta indelungata, decantata in poeme si sentinte. Totusi, nu avem de-a face cu un simplu umanism sapiential, ci cu un umanism devotional, ale carui valori decurg din raportarea nestramutata a credinciosului la poruncile universale ale lui Dumnezeu.

Septuaginta : Biblia crestina timpurie

[…] Intr-adevar, pentru tanara Biserica crestina, Septuaginta devenise “Vechiul Testament”. Majoritatea citatelor biblice din “Noul Testament” au la baza Septuaginta, nu originalul ebraic, scopul lor fiind sa demonstreze ca Isus a fost Mesia cel anuntat de Biblie. Incepand din secolele II—III e.n., Parintii Bisericii, Intemeietorii teologiei crestine, au pornit de la Septuaginta ca fundament biblic. Pe urmele lui Filon din Alexandria, ei recunosc Septuaginta ca o scriere de inspiratie divina, considerand ca totul in ea face aluzie la Isus si Il vesteste. Acest text a jucat un rol de seama in elaborarea credintei crestine si in raspandirea crestinismului vreme de mai multe secole. Carturari crestini, in special Origen si Lucian din Antiohia, au coroborat textul Septuagintei cu originalul. Influenta cartii s-a extins si In Orient, unde au aparut versiuni in siriaca, egipteana, copta, armeana, precum si o traducere in georgiana, bazata pe cea armeana. Exista si versiuni arabe, cea mai veche fiind cea a lui Saadia Gaon. In Europa, Septuaginta a fost introdusa in special in latina, dar se cunoaste si o versiune gotica si una paleoslava. In general, pana in secolul al VII-lea, in greaca sau in alte limbi, ea a constituit textul de referinta al Bisericilor crestine din Apus, fiind ulterior inlocuita de Vulgata lui Ieronim, care pretindea ca revine la hebraica veritas.

Transformata in “Vechiul Testament” al crestinilor, Septuaginta a fost respinsa de evrei la inceputul secolul al II-lea e.n., intr-o perioada in care textul ebraic insusi era in curs de “normalizare” in Palestina si in care se lucra aici la alte traduceri grecesti ale Bibliei ebraice, comandate de rabini si avand asentimentul lor. Versiunea lui Aquila (identificat de unii cu Onkelos, autorul Targumului), realizata pe la 130 si extrem de literala, a devenit singura traducere greaca “autorizata” in mediile palestiniene. Cat despre Septuaginta, un intelept evreu spunea ca “ziua in care cei 72 s-au apucat sa scrie Tora in greaca a fost la fel de nefasta pentru Israel ca si ziua in care a fost fabricat Vitelul de aur, deoarece Tora nu poate fi tradusa adecvat.”

Dictionarul enciclopedic de iudaism, EDITURA HASEFER, Bucuresti, 2000

Citari ale Vechiului Testament in Noul Testament

Redau cateva observatii partial preluate de pe http://www.geocities.com/Heartland/Pines/7224/Rick/Septuagint/spexecsum.htm
„The Septuagint in the New Testament”.

Este remarcabila aceasta statistica:

– dintre primele 5 carti ale Bibliei, 4 carti din Pentateuc (Torah – „legea lui Moise” prin excelenta)  reprezinta 39%(aproape 2 din 5 citari) din proportia citarilor in NT a VT. Nu e de mirare tinand cont de autoritatea lui Moise in iudaismul perioadei nasterii crestinismului ca „secta iudaica”. De asemeni este perfect compatibila aceasta observatie cu cuvintele Domnului care spunea: „nu am venit sa stric Legea”
– surprinzator aparent este insa procentul de 20% al cartii lui Isaia, adica egal cu Geneza si Exod luate impreuna si mai mult putin decat Levitic si Deuteronom impreuna. Si aceasta observatie insa este in ton cu importanta capitala a lui Isaia pentru definirea lui Mesia si astfel relatia cartii lui cu Isus Hristos/Mesia/Unsul este inca odata reliefata.
– Psaltirea sau Psalmii ocupa insa „locul 1”. Popularitatea Psalmilor intre scrierile si comentariile crestine demonstreaza odata in plus ca poezia biblica nu este doar „lirica frumoasa” …. ci mult mai mult: revelatie divina pentru inima si mintea omului, deopotriva.
– se poate observa ca 82% dintre toate citarile VT in NT apar din doar 6 carti ale VT: Psalmi, Isaia, Deuteronom, Geneza&Exod si Levitic, in ordinea aceasta.
– remarcabil este insa ca, raportat la marimea fizica a cartii(nr de versete/capitole), campioanele sunt alte carti mult mai „mici”: Maleahi si Habacuc. Abia apoi vin Isaia si Deuteronom urmate iarasi de alte doua carti „mici”: Osea si Zaharia. Inca o dovada ca „buturuga mica rastorna carul mare” si ca aparentele pot fi inselatoare: ce pare mic nu-i musai sa si fie mic….
– se poate observa ordinea „Legea, Profetii si Psalmii” de fapt este: Psalmii, Profetii si Legea , dintr-o perspectiva, sau Profetii, Legea si Psalmii din alta perspectiva. Cel mai bine, ca sa nu se „supere” nici o „sectiune” „le dam” la toate nota maxima, 10 , si le iubim si ascultam in egala masura
– alte cateva observatii interesante: o treime din citarile din Epistola apostolului Pavel catre Romani sunt din Isaia, pe cand 43% din citarile ce apar in Epistola catre Evrei sunt din Psalmi.

Crestina te(-)ologie oloaga

Initial intentionam titlul : „teologie crestina schioapa”. Insa pentru cum suna si pentru un alt motiv ce-l voi explica ulterior am pastrat titlul asa cum apare.
Exista in crestinismul actual (in sensul tuturor bisericilor, cultelor, denominatiunilor care isi asuma identitatea de crestini – ucenici/urmasi si Cristosului Isus din Nazaretul Iudeii) o grozava ignoranta „ecumenica” si un partizanat cultic teribil. Asa cum mai scriam, fiecare trage focul pe turta lui, cum zice o vorba romaneasca. Si n-ar fi aceasta cea mai grava problema. Ce mi se pare mai penibil este cand pentru a-ti justifica propriile pretentii de autenticitate si „continuitate apostolic-crestina” dai dovada fie de ignoranta vinovata fie de perfidie „diplomatica”.
Un singur exemplu – suficient de elocvent cred. Premisele unui sistem de gandire sunt fundamentale si in clipa in care din start, de la fundatie, pleci schiop, incomplet,pretentiile ulteriore de urmare cu fidelitate a proiectului initial devin nule si neavenite.
In aceasta situatie se gaseste in primul rand crestinatatea apuseana cu toate fragmentarile ei. Canonul Scripturii este baza oricarei teologii crestine. Indiferent de alaturarea sau nu a Traditiei ca sursa de autoritate, Biblia reprezinta principala autoritate scrisa – negru pe alb . Ori aici latura apuseana a Bisericii a pacatuit cam de pe la inceput. Traducerea lui Ieronim a Vulgatei direct din sursele ebraice a ignorat realitatea incontestabila a faptului ca textul Septuagintei, asa imperfect cum este, a reprezentat Biblia bisericii crestine din timpul apostolilor, iar apostolul Pavel care a raspandit crestinismul in bazinul Mediteranei ,fara doar si poate s-a axat in principal in citarea VT pe textul Septuagintei(LXX).
In masura in care Biserica Romano-Catolica a perseverat ulterior in drumul ei propriu, inclusiv prin accentuarea Vulgatei in detrimentul Septuagintei, se poate vorbi de o schiopatare serioasa a Vestului plecand chiar de la baza, Scripturile. A face teologie pe o Biblie „proprie” pentru ca nu inghiti prea bine „versiunea grecilor” nu este nici intelept nici sanatos teologic.
Protestantismul ca descendent schismatic de facto al Vestului Crestin, a pastrat canonul biblic dupa cel ebraic pe filiera traditiei catolice a Vulgatei, cu purificarile de rigoare manifestate in traduceri si mai „la sursa” , ebraica insa preponderent( daca nu doar ebraica…). Ignorarea LXX de catre protestantism este mult mai grava decat bagatelizarea mai mult sau mai putin pronuntata a istoriei primelor 3 secole crestine( ale persecutiilor si ilegalitatii in Imperiu Roman). A face „teologie crestina” fara a lua in considerare la modul serios textul biblic grec al LXX folosit de biserica primelor secole, este ceva revoltator pentru crestinatatea estica/ortodoxa si auto-subminant pentru protestantism. Aici numele legitim de „protestanti” si-l pot asuma ortodocsii, care cu toate pacatele lor(si nu putine…) au ramas totusi la Biblia folosita preponderent de catre primii crestini. Probele textuale denota faptul ca LXX a fost citata mai mult decat TM (si in detrimentul lui!) in NT. http://www.geocities.com/Heartland/Pines/7224/Rick/Septuagint/spindex.htm
Deci faci o teologie oloaga cand ignori cu buna stiinta un martor textual biblic extrem de important – textul grec al LXX. Oloaga zic, pentru ca desi ar parea doar schioapa, mersul doar in „piciorul” textului ebraic/masoretic (TM) nu poate fi nici macar schiopatat. Pana la un punct poate reusesti sa topai intr-un picior… dupa care si acela cedeaza…si ajungi sa te tarasti sau il inlocuiesti cu o carja…
Probabil ca aici, in domeniul Canoanelor Scripturii, imaginea „ecumenica” a crestinismului care „respira cu amandoi plamanii” – adica cel rasaritean si cel apusean, este cea mai corecta. A te limita doar la textul ebraic(TM) sau doar la cel grec(LXX) inseamna a-ti taia singur unul dintre picioare…
In ciuda tuturor problemelor legate de traduceri si transmiterea textului( manuscrisele de la Qumran care par sa favorizeze TM – desi uneori sprijina LXX in detrimentul TM- !, sau multiplele manuscrise ale LXX cu toate problemele ce deriva de aici…) in abordarea serioasa a studiului scrierilor sacre doar compararea textelor si sinceritatea in demersul exegetico-hermeneutic, dublate de acceptarea ( senina si increzatoare in Dumnezeu a) dilemelor si incertitudinilor poate fi o cale corecta de a imparti drept Cuvantul Adevarului (2 Timotei 2:15). Doar asa te poti infatisa inaintea lui Dumnezeu( si a oamenilor) ca un om incercat, care n-are de ce sa-i fie rusine pentru abordarea corecta si echidistanta a realitatii faptice a Revelatiei scrise.

Linkuri de interes la subiect:
http://en.wikipedia.org/wiki/Septuagint
http://ccat.sas.upenn.edu/ioscs/ http://www.lxx.org/index.htm http://www.geocities.com/Heartland/Pines/7224/Rick/Septuagint/spappendix.htm
http://www.scripturecatholic.com/septuagint.html http://ccat.sas.upenn.edu/nets/edition/ http://www.peterpapoutsis.com/

PS: cu siguranta ca mantuirea cuiva nu sta in perfecta intelegere simultana a ambelor texte si in lamurirea tuturor problemelor aferente. Parafrazand o vorba a d-lui Tutea, o baba care se inchina(lui Dumnezeu fie si imperfect inteles) este om, pe cand un savant castigator al premiului Nobel poate fi doar un „dihor”…
Insa pentru pretentia unui STUDIU biblic serios, pretentiile sunt altele decat pentru citirea devotionala a Bibliei de catre gospodina cu 5 scolari de format ca oameni…

Pe urmele carului Tau [Dumnezeule] picura grasime…

Psalmul 64:12 (Septuaginta, Polirom, vol 4, tomul 1, p. 174):

„Vei binecuvanta cununa anului bunatatii Tale si campiile tale se vor umple de grasime”
Nota: In TM : ” Incununezi anul cu bunatatile Tale/anul bunatatilor Tale; pe urmele Tale izvoraste belsugul”
(litt. ” pe urmele carului Tau picura grasime” – imagine a unui car incarcat din care se revarsa bogatia.)

Psalmul 65:11 (Noua Traducere Literala, Bucuresti,2001):
„Incununezi anul cu bunatatea Ta, si pasii Tai picura belsugul”

„Unde sapă sapa locul  Sare din pământ norocul.”
„ Mamă ĹŁară” de Tudor Arghezi

Parafrazand:   pe unde „calca” Dumnezeu, cu binecuvantare, pamantul musteste din senin de toate bunataturile  bunatatii Lui.
Cand Petru era deprimat de o noapte „sterpa”, pierduta fara nici un peste pescuit, vine Dumnezeu la el in barca si pestii dau navala in navoade… Creatorul venise in barca pescarului, iar pestii „voiau” sa vada minunea coborarii Lui printre muritori, chit ca aveau sa ajunga frigare pentru urmasii lui Adam…
Cand noroadele ajung flamande, in cautarea Painii vietii, Dumnezeu inca o data scoate paine si pesti din belsug din… mai nimic ( magistrala scena regizata in „Isus din Nazaret”… in ciuda infasarii Domnului pe post de guru in meditatie tip Nirvana…)
Imaginea carului ghifutit de daruri, care se revarsa peste marginile lui, parca ma duce cu gandul la caleasca trasa de reni ,caleasca plina ochi cu sacii burdusiti cu bunataturi ai lui „Mos Craciun”care aduce bucurie si daruri… „Singura” „mica”-imensa diferenta este ca mos craciun este o fantezie, iar Dumnezeul pslamistului este realitatea cea mai reala posibila, iar bunatatile divine sunt inepuizabile ca si dragostea Marelui Daruitor,Iubitorul de oameni…
Doar asa imi explic ciudata bucurie,optimistul „nerealist” al profetului Habacuc/Avacum , care in fata pustiiri, parjolirii „mondiale”, canta de bucuria increderii in Dumnezeul lui :

Habakkuk 3:17
Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi cîmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri,
18 eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mîntuirii mele!
19 Domnul Dumnezeul este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor, şi mă face să merg pe înălţimile mele. -Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu instrumente cu coarde

Pentru ca ” pe urmele carului Tau picura grasime” cel mai important este El, prezenta Lui, din care se revarsa apoi noian de binecuvantari.

Psalm 104:27-31 27
Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.
28 Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.
29 Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.
30 Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.
31 În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

Psalm 148:1-14
Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din înălţimea cerurilor, lăudaţi -L în locurile cele înalte!
2 Lăudaţi -L toţi îngerii Lui! Lăudaţi -L, toate oştirile Lui!
3 Lăudaţi -L, soare şi lună, lăudaţi -L, toate stelele luminoase!
4 Lăudaţi -L, cerurile cerurilor, şi voi, ape, cari sînteţi mai pe sus de ceruri!
5 Să laude Numele Domnului, căci El a poruncit şi au fost făcute,
6 le -a întărit pe veci de veci; le -a dat legi, şi nu le va călca.
7 Lăudaţi pe Domnul de jos de pe pămînt, balauri de mare, şi adîncuri toate;
8 foc şi grindină, zăpadă şi ceaţă, vînturi năpraznice, cari împliniţi poruncile Lui,
9 munĹŁi Ĺźi dealuri toate, pomi roditori, Ĺźi cedri toĹŁi,
10 fiare şi vite toate, tîrîtoare şi păsări înaripate,
11 împăraţi ai pămîntului şi popoare toate, voievozi şi toţi judecătorii pămîntului,
12 tineri şi tinere, bătrîni şi copii!
13 Să laude Numele Domnului! Căci numai Numele Lui este înălţat: măreţia Lui este mai pe sus de pămînt şi ceruri.
14 El a înalţat tăria poporului Său: iată o pricină de laudă pentru toţi credincioşii Lui, pentru copiii lui Israel, popor de lîngă El. Lăudaţi pe Domnul!

©2006 SLD

FLASH EDITORIAL Septuaginta

3 februarie

Sursa: România Liberă, p. 24

 

FLASH EDITORIAL

Septuaginta

 

A apărut Ă®ncă un volum din temerara ediĹŁie românească a „Septuagintei”. AceeaĹźi Editură Polirom, acelaĹźi proiect realizat Ă®n cadrul Colegiului Noua Europă sub patronajul lui Andrei PleĹźu, cu susĹŁinerea financiară a FundaĹŁiei Anonimul, ne aduc volumul 4, partea I, coordonat de Cristian Bădiliţă, Francisca Băltăceanu Ĺźi Monica BroĹźteanu, Ă®n colaborare cu Pr. Ioan-Florin Florescu. Pe lângă coordonatori, s-au ostenit cu traducerile acestui volum Ĺźi Florica Bechet, Ioana Costa, Marius David Cruceru, Cristian Gaspar, Eugen Munteanu, Ion Pătrulescu. CărĹŁile tomului sunt următoarele: Psalmii, Odele, Proverbele lui Solomon, Eclaziastul Ĺźi Cântarea Cântărilor. Fiecare carte conĹŁine, pe lângă un bogat aparat explicativ, o introducere Ă®n care sunt expuse atât problemele tehnice de redactare, cât Ĺźi câteva noĹŁiuni de istorie Ĺźi exegeză biblică. Fiind vorba aici despre cărĹŁi poetice Ĺźi sapienĹŁiale, iată ce scrie C. Bădiliţă Ă®ntr-o scurtă notă introductivă: „ĂŽntr-adevăr, teologia pe care o descoperim aici se Ă®mbină cu o anumită „filosofie a cotidianului”, izvorâtă dintr-o experienţă Ă®ndelungată, decantată Ă®n poeme Ĺźi sentinĹŁe. TotuĹźi, nu avem de-a face cu un simplu umanism sapienĹŁial, ci cu un umanism devoĹŁional, ale cărui valori decurg din raportarea nestrămutată a credinciosului la transcendenţă. Eticul se Ă®nrădăcinează Ă®n credinţă, din această perspectivă nebunia echivalând cu impietatea, iar bunătatea/desăvârĹźirea morală cu frica respectuoasă faţă de Dumnezeu.”

Măcar livresc privită, Septuaginta ne aşteaptă într-o nouă şi prestigioasă versiune românească.

 

 Marius Vasileanu

Pentru o reconsiderare a Septuagintei (LXX)

http://www.resurse-ortodoxe.ro/carti/Sala_1-Teologie_ortodoxa/ALTELE/Septuagi…

Pana la inceputul erei crestine evreii folosesc Septuaginta fara urma de suspiciune. Respingerea ei se manifesta odata cu aparitia crestinismului. In secolul I d. H. rabinii stabilesc canonul Bibliei ebraice, sensibil diferit de versiunea oferita de Septuaginta( celebrul „conciliu” de la Iamnia).
LXX(Polirom) vol 1, , p 9

„Parintii Bisericii”, noteaza Marguerite Harl, „care au practicat cateheza, au asigurat transmiterea invataturii crestine si au predicat, cei care au definit credinta si au combatut ereziile,acesti Parinti ai teologiei crestine au lucrat, cu totii, avand Septuaginta si numai Septuaginta ca Vechi Testament. ”
Idem p. 29-30

„Cea mai mare parte a doctrinei crestine s-a dezvoltat in sanul unei Biserici care nu aveau cunostinta de textul original al Bibliei ebraice.”
Jaroslav Pelikan, Traditia crestina. O istorie a dezvoltarii doctrinei, vol 1, p 44(Polirom)

Studiu initial

Urmeaza studiul initial care m-a determinat sa abordez Biblia din dubla perspectiva … In diverse forme acest mic studiu a aparut pe cateva forumuri de discutii crestine.

Discrepanţe majore între LXX (Septuaginta) şi TM (Textul Masoretic)
respectiv versiunea sinodală Anania Bartolomeu vs. traducerea D. Cornilescu

„ Deşi sfinţii evanghelişti şi Sfântul Apostol Pavel cunoşteau ebraica, au preferat să citeze din Septuaginta; pe baza ei [LXX] s-a răspândit creştinismul primelor secole în Asia Mică şi în toată aria Mediteranei. Nu este de mirare deci că LXX a devenit textus receptus (textul revelat) al întregului Răsărit european, definit mai târziu ca ortodoxie.” –

se spune în introducerea noii traduceri sinodale Anania Bartolomeu.(p. 10)
Ultima versiune definitivată de masoreţi ( Ben Aşer şi Ben Neftali) în jurul anului 900 d. Hr. a primit aprobarea autorităţilor rabinice şi a ajuns să fie cunoscută ca „Textul Masoretic” – devenit baza traducerilor moderne, textus receptus pentru creştinătatea protestantă.
Disputa dintre adepţii celor două versiuni a fost alimentată de unele suspiciuni privind modificarea textului masoretic ebraic sub influenţa rabinilor, mai ales în ce priveşte textele profeţiilor mesianice.
Faţă de TM (începutul sec. X d. Hr.) , LXX (a doua jumătate a sec. III î. Hr.) este mai veche cu 12 secole – se argumentează; textul LXX a fost stabilit de învăţaţii evrei cu mult înaintea ivirii creştinismului astfel că dispare pericolul coruperii textului din motive politicianist-polemice.

Problema protestantilor(versiunea biblică bazată pe TM) apare când au în faţa unii cunoscători în materie, cel puţin ai minimelor informaţii de mai sus;ca (neo)protestanti cum ar trebui să ne raportăm mai ales când suntem acuzaţi că avem o Biblie „sectantă”(traducerea Cornilescu, cea mai folosita), iar noi ştim că nu este exclusă o corupere a textului „nostru”( TM care stă la baza „Bibliei protestante”), fraţii noştri ortodocşi având cel puţin în unele cazuri un aparent „câştig de cauză”.
Exemplu:
Psalmul 110[DC] / 109[AB] versetul 3

AB [ Anania Bartolomeu]:

„Cu Tine este înstăpânirea*d în ziua puterii Tale, întru strălucirea sfinţilor Tăi; din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut.”

d) Autorul foloseşte aici cuvântul arhe, ale cărui prime sensuri sunt „început”, „principiu”, „origine”, dar al cărui ultim înţeles este acela de „ceea ce este supus unei autorităţi”, „imperiu”, „regat”, „ţară”, „dominion”. Versiunea de faţă preferă echivalentul „înstăpânire”, cu nuanţa că e vorba de o autoritate pe care Fiul o are de la început, de când Se născuse din Tatăl „mai înainte de luceafăr”, adică mai înainte de aşezarea lumii (vezi stihul al treilea din acest verset).

DC [Dumitru Cornilescu]:

Poporul Tău este plin de înflăcărare, când Îţi aduni oştirea; cu podoabe sfinte, ca din sînul zorilor, vine tineretul Tău la Tine, ca roua.

Traducerea Literară Nouă 2001 [ traducerea Dumitru Cornilescu revizuită]:

„ În ziua puterii*f Tale, poporul Tău va fi*g un dar de bunăvoie în sfântă splendoare*h; din sânul aurorei va veni la Tine roua tinerilor Tăi.” * f sau „oştirii” ; g sau „se va oferi” ; h sau „în splendorile sfinţeniei”

Traducerea Sinodală 1988:

… Cu Tine este poporul Tău Ă®n ziua puterii Tale, Ă®ntru strălucirile sfinĹŁilor Tăi. Din pântece mai Ă®nainte de luceafăr Te-am născut”

Aşa cum se poate observa, diferenţa de text este mare, chiar foarte mare. Şi ceea ce este şi mai „interesant”, versiunea LXX a versetului pare să se integreze mai bine în contextul ideatic general al psalmului, un psalm eminamente şi evident mesianic!
Astfel, deĹźi poate suna ciudat, versetul 3 Ă®n versiunea „protestantă” pare să sune pentru unii cam ca „nuca-n perete” când tot psalmul vorbeĹźte despre Mesia, Unsul…

De inceput…

Deci un jurnal … dar unul mai aparte: jurnal de observatii biblice si religioase. Izvorate din studiul personal ( dar nu numai…) Mai precis din studiul comparat al Scripturilor . Ani de zile am citit versiunea Cornilescu, fiind Biblia „de inima”. Cu ceva timp in urma, dornic de mai multe exactitate, am recurs la Noua Traducere Literala(Bucuresti, 2001,GBV). Pentru ca odata cu descoperirea Bibliei aparute sub ingrijirea d-lui Anania Bartolomeu, precum si a Septuagintei aparute la Polirom, sa realizez necesitatea abordarii textului biblic din dubla perspectiva a textului ebraic/masoreic precum si din cea a textului grecesc/Septuaginta, Biblia bisericii primare.
O asemenea abordare presupune din start cateva lamuriri:
1. Perspectiva studiului este una post-confesionala. Nici protestanta, nici ortodoxa, nici catolica, ci „general” crestina. Necesitatea unui asemenea studiu mi-a fost revelata de citirea „inocenta” a Psalmului 110/109 din versiunea Cornilescu, apoi in traducerea Anania Bartolomeu. (Urmatoarea postare va contine studiul initial.) Cu ocazia respectiva am observat ca versetul 3 al celui* mai citat psalm din Psaltire in Noul Testament este foarte diferit in cele doua versiuni**. De aici plecand, odata cu studierea Septuagintei de la Polirom, am descoperit inca multe alte diferente care m-au convins de absoluta necesitate a studiului comparat pentru a avea pretentia de impartialitate si obiectivitate.
2. Adesea diversele confesiuni crestine provoaca un adevarat scandal fiecare pretinzand ca Biblia lui este cea corecta, ca doctrina lui este cea adevarata, ca ei sunt alesii iar restul cei ce trebuie sa devina adeptii lor. O asemenea perspectiva sufera de sectarism nefiind dispusa la o abordare echidistanta, nepartinitoare a realitatilor istorice.

* „Psalm 110 is quoted more frequently in the New Testament than any other psalm. Augustine said that this psalm is brief in the number of words, but great in the weight of its thought.”
KJV Biblical Commentary

** pentru o documentare elementara privitoare la diferentele dintre textul grecesc al Vechiului Testament si cel ebraic : Notes on The Septuagint ©2000 by R. Grant Jones http://www.geocities.com/Heartland/Pines/7224/Rick/Septuagint/spindex.htm