Scripcarul de pe acoperiĹź/Fiddler on the Roof (1971)

yfla.wrap(„This multimedia content requires Flash version 9 and above.”, „Upgrade Now.”, „http:\/\/www.adobe.com\/shockwave\/download\/download.cgi?P1_Prod_Version=ShockwaveFlash”, „

Scripcarul de pe acoperi\u015f(SUA muzical, 1971) 181′ \t\tUn film amuzant \u015fi plin de via\u0163\u0103.

Versiunea unui musical hollywoodian, care a reu\u015fit s\u0103 fac\u0103 \u00eencas\u0103ri de 25 de milioane de dolari. Acest film a fost ultimul musical, produs la Hollywood, care a adus produc\u0103torilor asemenea c\u00e2\u015ftiguri. Musicalurile care I-au urmat nu au reu\u015fit s\u0103 mai adune at\u00e2\u0163ia spectatori \u00een s\u0103lile cinematografelor. Sholomon Aleichem este personajul principal al acestei pove\u015fti, el este un evreu simplu, care locuie\u015fte \u00een Rusia pre-revolu\u0163ionar\u0103 \u015fi care este \u00eengrozit de zvonurile care b\u00e2ntuie \u00een lumea evreiasc\u0103. Sholomon se confrunt\u0103 cu problemele vie\u0163ii cotidiene. El are o familie mare, fiind \u00eenconjurat numai de femei: cele patru fete \u015fi so\u0163ia sunt preocupate doar de lucruri femeie\u015fti \u015fi nu \u00een\u0163eleg c\u0103 soarta lor \u015fi a tuturor celorlal\u0163i evrei din Rusia este pecetluit\u0103. Via\u0163a de familie urmeaz\u0103 cursul firesc, cu petreceri tradi\u0163ionale, cu obiceiuri, cu \u00eencerc\u0103ri reu\u015fite sau mai pu\u0163in reu\u015fite de a-\u015fi c\u0103s\u0103tori fetele, care par tentate de a renun\u0163a la tradi\u0163iile familiei. Fiica cea mai mare, Tzeitel refuz\u0103 s\u0103 se c\u0103s\u0103toreasc\u0103 cu un b\u0103iat bogat, dar cam b\u0103tr\u00e2n \u015fi \u00ee\u015fi anun\u0163\u0103 p\u0103rin\u0163ii c\u0103 este \u00eendr\u0103gostit\u0103 de un t\u00e2n\u0103r s\u0103rac, la care nu inten\u0163ioneaz\u0103 s\u0103 renun\u0163e pentru nimic \u00een lume. O alt\u0103 fat\u0103, Chava nu vrea s\u0103-\u015fi ia un so\u0163 evreu, pentru c\u0103 nu-i place nici unul, \u00een schimb, \u015fi-a g\u0103sit deja un viitor so\u0163, de alt\u0103 religie. Filmul exceleaz\u0103 \u00een replici comice, \u00eentr-un umor evreiesc de bun\u0103 calitate. De fapt, personajele ironizeaz\u0103 \u015fi se autoironizeaz\u0103, lupt\u0103 \u00eempotriva problemelor cu cea mai sigur\u0103 arm\u0103 : umorul, f\u0103c\u00e2nd haz de cele mai \u00eengrozitoare situa\u0163ii.
monteur: Robert Lawrence, Antony Gibbs
director de imagine: Robert F. Boyle, Michael Stringer
produc\u0103tor: Norman Jewison
muzica: Jerry Bock
scenograf: Veljko Despotovic
operator: Oswald Morris
scenarist: Joseph Stein
scriitor: Sholom Aleichem
actor: Topol, Norma Crane, Leonard Frey, Molly Picon, Paul Mann, Paul Michael Glaser, Zvee Scooler
regizor: Norman Jewison”);To view this multimedia content, please enable Javascript.

Rugăciune de Sabat

yfla.wrap(„This multimedia content requires Flash version 9 and above.”, „Upgrade Now.”, „http:\/\/www.adobe.com\/shockwave\/download\/download.cgi?P1_Prod_Version=ShockwaveFlash”, „
Domnul s\u0103 v\u0103 protejeze \u015fi s\u0103 v\u0103 apere
El s\u0103 v\u0103 fereasc\u0103 de ru\u015fine
Fie s\u0103 deveni\u0163i
\u00cen Israel un nume str\u0103lucitor

S\u0103 fi\u0163i ca Rut \u015fi Estera
S\u0103 fi\u0163i vrednice de laud\u0103
D\u0103-le putere, Doamne,
\u015ei ap\u0103r\u0103-le de c\u0103r\u0103rile str\u0103inului

Domnul s\u0103 v\u0103 binecuv\u00e2nteze \u015fi s\u0103 v\u0103 dea via\u0163\u0103 lung\u0103
Fie ca Domnul s\u0103 asculte rug\u0103ciunea noastr\u0103 de Sabat
Domnul s\u0103 v\u0103 fac\u0103 mame \u015fi so\u0163ii bune
El s\u0103 v\u0103 trimit\u0103 so\u0163i care s\u0103 v\u0103 poarte de grij\u0103

Domnul s\u0103 v\u0103 protejeze \u015fi s\u0103 v\u0103 apere
El s\u0103 v\u0103 fereasc\u0103 de durere
Cinste\u015fte-le, Doamne Cu fericire \u015fi pace
O, ascult\u0103 rug\u0103ciunea noastr\u0103 de Sabat Amin”);To view this multimedia content, please enable Javascript.

City Lights (1931) 1 / 8 part

yfla.wrap(„This multimedia content requires Flash version 9 and above.”, „Upgrade Now.”, „http:\/\/www.adobe.com\/shockwave\/download\/download.cgi?P1_Prod_Version=ShockwaveFlash”, „
Unul dintre cele mai bune filme ale lui Charlie Chaplin.”);To view this multimedia content, please enable Javascript.

Concert Craciun Madrigal – Romanian Carols Concert – Part 1

yfla.wrap(„This multimedia content requires Flash version 9 and above.”, „Upgrade Now.”, „http:\/\/www.adobe.com\/shockwave\/download\/download.cgi?P1_Prod_Version=ShockwaveFlash”, „
Concert Craciun Corul Madrigal inregistrat de la TVR in 1992-93. Dirijor Marin Constantin. „);To view this multimedia content, please enable Javascript.

Merg spre casa

yfla.wrap(„This multimedia content requires Flash version 9 and above.”, „Upgrade Now.”, „http:\/\/www.adobe.com\/shockwave\/download\/download.cgi?P1_Prod_Version=ShockwaveFlash”, „
Melodia 564 din colectia cele 736 imnuri crestine noi,numarul 564 Merg spre casa

1. Merg spre cas\u0103, m-a\u015fteapt\u0103 Tat\u0103l,
Doar o noapte, doar o noapte am de pl\u00e2ns…
E grea c\u0103rarea, dar nu \u00eemi pas\u0103,
At\u00e2t mi-e g\u00e2ndul, s-ajung acas\u0103…
Merg spre cas\u0103, m-a\u015fteapt\u0103 Tat\u0103l,
Doar o noapte, doar o noapte am de pl\u00e2ns.

2. L\u00e2ng\u0103 Tat\u0103l, \u00een \u0163ara p\u0103cii,
Sunt demult, demult cu inima ajuns;
Destule patimi, destul\u0103 team\u0103,
Din r\u0103t\u0103cire Isus m\u0103 cheam\u0103.
L\u00e2ng\u0103 Tat\u0103l, \u00een \u0163ara p\u0103cii
Sunt demult, demult cu inima ajuns.

3. Nu e soare \u00een \u0163ara sf\u00e2nt\u0103,
Tat\u0103l meu e pentru veci lumina ei;
Nu-i suferin\u0163\u0103 \u015fi nu-i nici moarte,
E bine-acas\u0103 \u015fi nu-i departe…
Nu e soare \u00een \u0163ara sf\u00e2nt\u0103,
Tat\u0103l meu e pentru veci lumina ei.

4. Merg spre cas\u0103, ce bucurie!
M\u0103 a\u015fteapt\u0103 Tat\u0103l meu cel iubitor.
O, ce pustie e-aceast\u0103 lume,
Eu am \u00een ceruri comori mai bune!
Merg spre cas\u0103, ce bucurie!
M\u0103 a\u015fteapt\u0103
Tat\u0103l meu cel iubitor!

PS: secventele sunt din filmul \”Fiul risipitor\” dupa parabola evanghelica omonima.

„);To view this multimedia content, please enable Javascript.

Lasă un comentariu

Eu asa te-am iubit – Ioan Panican

Filed under: Uncategorized — Liviu @ 9:06 am
Tags: dumnezeu, isushristos, muzica

yfla.wrap(„This multimedia content requires Flash version 9 and above.”, „Upgrade Now.”, „http:\/\/www.adobe.com\/shockwave\/download\/download.cgi?P1_Prod_Version=ShockwaveFlash”, „

M\u0103 iube\u015fti tu mai mult dec\u00e2t ceilal\u0163i ?

M\u0103 iube\u015fti ca un frate ceresc ?

M\u0103 iube\u015fti tu ca rob din iubire ?

Eu a\u015fa Eu a\u015fa te iubesc

M\u0103 iube\u015fti tu c\u00e2nd sunt l\u00e2ng\u0103 tine

Dar \u015fi-n ceasul amar \u015fi umbrit ?

M\u0103 iube\u015fti tu c\u00e2nd ceru-i departe ?

Eu a\u015fa, Eu a\u015fa te-am iubit!

M\u0103 iube\u015fti tu mai mult dec\u00e2t ceilal\u0163i

Mai presus de-orice g\u00e2nd p\u0103m\u00e2ntesc

Mai presus de-orice dragoste-a firii ?

Eu a\u015fa Eu a\u015fa te iubesc !

M\u0103 iube\u015fti tu c\u00e2nd sunt l\u00e2ng\u0103 tine

Dar \u015fi-atunci c\u00e2nd te sim\u0163i p\u0103r\u0103sit ?

M\u0103 iube\u015fti \u015fi-ntre flori \u015fi-ntre suli\u0163i ?

Eu a\u015fa, eu a\u015fa te-am iubit !

M\u0103 iube\u015fti tu mai mult dec\u00e2t ceilal\u0163i

Dec\u00e2t cei ce arar m\u0103-nso\u0163esc?

M\u0103 iube\u015fti tu privind ve\u015fnicia ?

Eu a\u015fa, Eu \u015fa te iubesc !

M\u0103 iube\u015fti tu c\u00e2nd sunt l\u00e2ng\u0103 tine

Dar \u015fi-n ceasul amar \u015fi umbrit ?

M\u0103 iube\u015fti \u015fi-ntre flori \u015fi-ntre suli\u0163i ?

Eu a\u015fa, eu a\u015fa te-am iubit !

PS: Ioan Panican este predicator evanghelic, unul dintre apropiatii lui Richard Wurmbrand.
„);To view this multimedia content, please enable Javascript.

Lasă un comentariu

decembrie 21, 2007

Tertullian, De cultu feminarum, ( Despre Ă®mbrăcămintea femeilor) – selecĹŁiuni :

Filed under: Uncategorized — Liviu @ 7:21 pm
Tags: valori

„… Căci păcătuiesc Ă®n faĹŁa Lui cele care îşi Ă®mpovărează tenul cu farduri, îşi murdăresc obrajii cu roĹźu, îşi mânjesc ochii cu negru. Acelora le displace ,de bună seamă, opera plămădită de Dumnezeu; [ele] ĂŽl Ă®nvinovăţesc Ĺźi-L blamează Ă®n ele Ă®nsele pe Creatorul tuturor. Hulesc, Ă®ntr-adevăr, ori de câte ori îşi adaugă [ceva frumuseĹŁii], mai ales când aceste adăugiri sunt Ă®mprumutate de la un creator potrivnic, adică de la diavolul. Căci, cine să le Ă®ndemne să-Ĺźi preschimbe trupul, dacă nu cel care prin răutate a desfigurat Ĺźi spiritul uman. El, fără Ă®ndoială, a ticluit asemenea născociri pentru a Ă®ntoarce – Ă®ntr-o oarecare măsură – Ă®mpotriva noastră mâna lui Dumnezeu.

Ceea ce se iveşte natural este opera lui Dumnezeu. Ce e creat artificial este însă lucrarea diavolului. A adăuga creaţiei divine artificiile Satanei este asemenea unei crime! Slujitorii noştri nu împrumută nimic de la duşmanii lor; soldaţii nu râvnesc nimic de la duşmanul căpeteniei lor. Căci a cere potrivnicului Celui în a cărui mână te afli ceva pentru folosul tău este o nelegiuire. Va fi ajutat creştinul de cel rău? Nu ştiu dacă [atunci] şi-ar mai păstra acest nume. Căci [el] va aparţine aceluia după ale cărui învăţături doreşte a fi instruit. Într-adevăr, cât de străin este faţă de învăţăturile şi mărturisirile voastre, cât de nedemn pentru numele de Creştin, a purta un chip cosmetizat pentru toate femeile cărora simplitatea le este indicată, a minţi în privinţa înfăţişării pentru cele cărora nu le este permis [să mintă nici măcar] în vorbire, a râvni la ceea ce nu le-a fost dat pentru cele cărora abţinerea de la bunul altuia le este recomandată, a comite înşelătorie în privinţa aspectului fizic pentru cele care au grija curăţeniei morale! Credeţi-mă, voi, cele binecuvântate, în ce chip veţi păzi voi preceptele lui Dumnezeu, dacă nu respectaţi însuşirile Lui în voi?

… Domnul spune: „Care din voi poate să facă părul negru din alb sau alb din negru?” Ele ĂŽl contrazic pe Dumnezeu: „Iată, zic ele, Ă®n loc de alb sau negru, noi Ă®l facem blond, mai potrivit Ĺźarmului”. Chit că Ĺźi negru din alb se străduiesc să Ĺźi-l facă cele care regretă că au trăit până la bătrâneĹŁe! Oh, ce nechibzuinţă! Vârsta invocată cu rugăminĹŁi Ă®ncepe să roĹźească: este comisă o Ă®nĹźelătorie. Se suspină după tinereĹŁea Ă®n vremea căreia păcătuiam; prilejul [manifestării] seriozităţii este irosit. Departe să fie de fiicele Ă®nĹŁelepciunii atare nechibzuinţă! BătrâneĹŁea cu cât se străduieĹźte mai mult să se ascundă, [cu atât] mai mult se va trăda.

… Oh, dacă eu, nenorocitul de mine, aĹź putea ridica Ă®n acea măreaţă zi a triumfului creĹźtin măcar capul…Voi vedea [atunci] dacă reĂ®nviaĹŁi cu alb de plumb Ĺźi fard roĹźu Ĺźi Ĺźofran* Ĺźi Ă®n acea aureolă din jurul capului, dacă, astfel fardate, Ă®ngerii vă Ă®nalţă la nori Ă®ntru Ă®ntâmpinarea lui Cristos [Ă®n cer].

Dacă acum sunt [considerate] bune şi venind de la Dumnezeu [ artificiile acestea], atunci de asemenea se vor uni cu trupurile reînviate şi vor cunoaşte [în ele] locul lor. Dar nu pot renaşte decât trupul şi sufletul, libere şi curate. Condamnate sunt, aşadar, cele care nu renasc în trup şi suflet, fiindcă nu sunt de la Dumnezeu. Astăzi abţineţi-vă de la cele condamnate: aşa să vă vadă pe voi Dumnezeu astăzi, la fel cum vă va vedea atunci.

… Ei bine, arătaĹŁi-vă voi atunci, Ă®ncărcate de pomezile Ĺźi podoabele profeĹŁilor Ĺźi apostolilor, luând albul strălucitor din sinceritate, roĹźul din pudoare, Ă®nzestrate Ă®n ceea ce priveĹźte ochii cu sfială Ĺźi Ă®n ceea ce priveĹźte gura cu tăcere, oferind auzului cuvântul lui Dumnezeu, adăugând umerilor voĹźtri jugul lui Cristos. Capul plecaĹŁi-l Ă®n faĹŁa soĹŁilor voĹźtri Ĺźi veĹŁi fi destul de Ă®mpodobite; mâinile ocupaĹŁi-vi-le cu lucratul lânii, picioarele ĹŁineĹŁi-vi-le acasă Ĺźi veĹŁi plăcea mai mult decât [Ă®mpodobite] Ă®n aur. ĂŽmbrăcaĹŁi-vă voi Ă®n haina de mătase a onestităţii, Ă®n veĹźmântul din pânză de in al purităţii, Ă®n purpura pudorii. Astfel gătite ĂŽl veĹŁi avea ca iubit pe Dumnezeu.”

* cerussa, purpurisso, crocco = ” cu alb de plumb Ĺźi fard roĹźu Ĺźi Ĺźofran. ” Curtezana Philematia, din „Casa cu stafii” a lui Plaut, la rândul ei solicita pentru a-Ĺźi Ă®mbogăţi toaleta cerussa, purpurissum Ĺźi melinum, „sulimanul alb”, „cel roĹźu” Ĺźi „altfel de suliman” (Mostellaria, V, 258, 261, 264)

„Tertullian vorbeĹźte ca un modern: elocvenĹŁa sa este luată din sfera adevărurilor eterne. O parte din pledoaria sa Ă®n sprijinul religiei ar putea sluji Ĺźi astăzi aceeaĹźi cauză” CHATEAUBRIAND – Le Genie du Christianisme

Tertullian, „Despre idolatrie si alte scrieri morale”, Editura Amarcord, Timisoara,2001, p. 128-138(selectiuni)

PS: in ciuda „fanatismului” care i se imputa, Tertulian spune adevarul desi mici amendamente pot fi aduse stilului sau retorico-(ultra)rigorist. Dincolo de micile obiectii (poate indreptatite) ce i se pot aduce, critica lui Tertulian este prea-valabila si azi in epoca nerusinarii care nu ocoleste deloc nici pe asa zisele crestine. Oare sa fi disparut din dictionarul lor cuvinte precum: cumintenie, pudoare, sfiala?
Una este igiena si aspectul ingrijit si cu totul alta lipsa rusinii si perversitatea fatisa.

Lasă un comentariu

decembrie 20, 2007

Talmudul despre femeie

Filed under: Uncategorized — Liviu @ 9:40 pm
Tags: femeie

Un imparat ii spunea lui rabi Gamaliel: „Dumnezeul vostru este un hot,deoarece sta scris: ‘Dumnezeul cel Vesnic facu sa pogoare un somn adanc asupra lui Adam: el a adormit si Dumnezeu i-a luat una din coastele lui'( Geneza 2:21). Atunci fiica rabinului se adresa tatalui sau: ” Da-mi voie sa raspund eu”. Apoi ea i se adresa imparatului cu urmatoarele cuvinte: ” Va rog sa-mi puneti la dispozitie un politist, am o plangere. – Care-i problema? – Niste hoti au intrat la noi in toiul noptii si au furat o testea de argint,lasand in locul ei una de aur. – Mi-as dori si eu vizita unui asemenea pungas!, striga imparatul. Atunci fiica rabinului continua: „Asadar, a fost un lucru minunat pentru primul om ca i s-a luat o coasta si a primit in schimb o femeie!” ( Sanh., 39a)

De ce a fost aleasa o coasta pentru crearea femeii? Iata ce se raspundea: : Dumnezeu s-a intrebat din ce parte a (corpului) barbatului sa faca femeia. Nu voi alege capul , zise El, pentru ca ea sa nu ridice mandra propriul ei cap; nici ochiul, pentru ca sa nu fie prea curioasa; nici urechea, pentru ca ea sa nu se duca sa asculte pe la usi; nici gura,ca ea sa nu fie prea vorbareata; nici inima , pentru ca ea sa nu fie prea geloasa; nici piciorul,pentru ca ea sa nu plece mereu de acasa.O voi scoate dintr-o parte a corpului care ramane ascunsa,pentru ca ea sa fie modesta” (Geneza R.,18,2)

A. Cohen,Talmudul, Hasefer, Bucuresti, 2007, p. 251 (Cap. VI,Viata de familie, subcap. I: Femeia)

Comments (1)

decembrie 17, 2007

Medicii italieni spun că jurământul lui Hipocrat este depăşit

Filed under: Uncategorized — Liviu @ 9:55 pm

Figuri de marcă din medicina italiană vor să elimine tradiĹŁia jurământului lui Hipocrat, care este „depăşit”, unele pasaje interzicând avortul Ĺźi eutanasia, informează The Times, citat de Monitorul săptămâna trecută. Giorgio Iannetti, profesor chirurg la Universitatea din Roma, spune că jurământul, rostit de noii medici la absolvire, trebuie să fie abolit sau „modificat radical”. „Unele pasaje nu mai sunt relevante pentru timpurile noastre, iar medicii calificaĹŁi Ĺźtiu dinainte că nu vor putea să le respecte”, a declarat Iannetti la o conferinţă medicală la Roma.

Jurământul, scris de Hipocrat, părintele grec al medicinei, Ă®n secolul al 4-lea Ă®.C., impune doctorilor să vindece bolnavii „după calităţile Ĺźi judecata lor” Ĺźi „să-i protejeze de rău Ĺźi nedreptate”. TotuĹźi, un viitor medic mai trebuie să jure că „nu va oferi un medicament mortal cuiva care i-o cere Ĺźi nici nu Ă®i va sugera acestuia (că medicamentul are acest efect, n.red.). ĂŽn aceeaĹźi direcĹŁie, nu va oferi unei femei un medicament abortiv”. Avortul a fost legalizat Ă®n Italia Ă®n 1978, o decizie confirmată printr-un referendum trei ani mai târziu, Ă®n ciuda opoziĹŁiei Vaticanului. Eutanasia – contestată, de asemenea, de Biserică – a rămas o practică interzisă prin lege, dar unele cazuri recente Ă®n care au fost implicaĹŁi bolnavi aflaĹŁi Ă®n stadiu terminal au stârnit dezbateri: unii cred că Italia ar trebui să urmeze exemplul Olandei, Belgiei Ĺźi ElveĹŁiei Ĺźi să o legalizeze.

Carlo Flamigni, profesor Ă®n obstetrică Ĺźi ginecologie la Universitatea din Bologna, a declarat că a refuzat să depună jurământul lui Hipocrat când a absolvit, Ă®n 1958. Fernando Aiuti, profesor de imunologie la Universitatea din Roma, a declarat pentru Corriere della Sera că unii dintre studenĹŁii săi i-au spus că nu sunt de acord cu jurământul Ĺźi că „au dreptate”. Giuseppe Remuzzi, profesor de neurologie la Universitatea din Bergamo, a amintit că revista britanică The Lancet a propus o alternativă pentru acest jurământ, Ă®n urmă cu cinci ani. Jurământul a fost modificat Ă®n mai multe Ĺźcoli de medicină din ţările vestice. TotuĹźi, Luigi Frati, Ĺźeful catedrei de chirurgie de la Universitatea din Roma, este de părere că jurământul „aminteĹźte noilor medici de anumite concepte fundamentale… ei simt astfel că aparĹŁin unei comunităţi ĹźtiinĹŁifice cu o lungă tradiĹŁie”. La rândul lui, Mauro Moroni, profesor de boli infecĹŁioase la Universitatea din Milano, a declarat că el a oferit studenĹŁilor săi jurământul scris pe „pergament Ă®n greaca veche. Unele valori nu pot fi schimbate”.

Hipocrat s-a născut pe insula grecească Cos, în anul 460 î.C., şi şi-a câştigat reputaţia de cel mai mare medic al timpului său. A fost unul dintre primii medici care a respins ideea potrivit căreia mânia divină sau a spiritelor ar putea afecta sănătatea. A fost unul dintre primii medici care a promovat curăţenia, exerciţiile fizice şi odihna ca metode de menţinere a sănătăţii. A fondat o şcoală de medicină la Cos şi a redactat jurământul care este rostit şi astăzi. Hipocrat a murit în 377 î.C. 17.12.2007, Roma (Catholica)

PS:

Jurământul lui Hippocrate este un jurământ atribuit lui Hippocrate, medic din Grecia antică, care cuprinde îndatoririle morale ale unui medic în exercitarea profesiunii sale. Multe din principiile acestui jurământ sunt şi astăzi valabile, ca păstrarea secretului profesional sau interzicerea relaţiilor intime cu pacienţii. Altele sunt subiecte controversate, cum ar fi interzicerea avortului sau a eutanasiei.

În multe universităţi, absolvenţii facultăţilor de medicină prestează la sfârşitul studiului jurământul lui Hippocrate:

„Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea Ĺźi Panacea Ĺźi pe toĹŁi zeii Ĺźi zeiĹŁele, pe care Ă®i iau ca martori, că voi Ă®ndeplini acest jurământ Ĺźi poruncile lui, pe cât mă ajută forĹŁele Ĺźi raĹŁiunea:

• Să respect pe cel care m-a Ă®nvăţat această artă la fel ca pe propriii mei părinĹŁi, să Ă®mpart cu el cele ce-mi aparĹŁin Ĺźi să am grijă de el la nevoie; să-i consider pe descendenĹŁii lui ca fraĹŁi Ĺźi să-i Ă®nvăţ această artă, dacă ei o doresc, fără obligaĹŁii Ĺźi fără a fi plătit.

• Să transmit mai departe Ă®nvăţăturile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu Ĺźi numai acelor discipoli care au jurat după obiceiul medicilor, Ĺźi nimănui altuia.

• Atât cât mă ajută forĹŁele Ĺźi raĹŁiunea, prescripĹŁiunile mele să fie făcute numai spre folosul Ĺźi buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violenţă.

• Nu voi prescrie niciodată o substanţă cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, Ĺźi nici nu voi da vreun sfat Ă®n această privinţă. Tot aĹźa nu voi da unei femei un remediu avortiv.

• Sacră Ĺźi curată Ă®mi voi păstra arta Ĺźi Ă®mi voi conduce viaĹŁa.

• Nu voi opera piatra din băşică, ci voi lăsa această operaĹŁie celor care fac această meserie.

• ĂŽn orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul Ĺźi bunăstarea bolnavilor, mă voi ĹŁine departe de orice acĹŁiune dăunătoare Ĺźi de contacte intime cu femei sau bărbaĹŁi, cu oameni liberi sau sclavi.

• Orice voi vedea sau voi auzi Ă®n timpul unui tratament voi păstra Ă®n secret, pentru că aici tăcerea este o datorie.

• Dacă voi respecta acest jurământ Ĺźi nu Ă®l voi călca, viaĹŁa Ĺźi arta mea să se bucure de renume Ĺźi respect din partea tuturor oamenilor; dacă Ă®l voi trăda devenind sperjur, atunci contrariul.”

Comments (1)

decembrie 16, 2007

Suflet de rob(sau taina libertăţii)

Filed under: Uncategorized — Liviu @ 4:19 pm
Tags: adevar, libertate, steinhardt

Comentându-i pe Hegel şi Platon, filosoful englez Karl R. Popper observă că pentru amândoi “oamenii care se supun unei forţe superioare sau nu mor mai degrabă decât să se supună unui bandit înarmat sunt, din fire, robi înnăscuţi care n-au parte decât de ceea ce merită”.

AserĹŁiunea i se pare lui Popper exagerată Ĺźi reacĹŁionară. Să-mi fie Ă®ngăduit a crede că nu-i câtuĹźi de puĹŁin aĹźa. Oare progresul se confundă cu laĹźitatea? Sunt războiul defensiv Ĺźi legitima apărare născociri ale minĹŁii retrograde? Nu voi Ă®nceta să tot repet – luând asupră-mi riscul de a fi socotit maniac Ĺźi obsedat – că taina libertăţii nu-i alta decât curajul de a Ă®nfrunta moartea. Cel atacat are Ă®ntotdeauna dreptul (Ĺźi datoria) să se apere, a ceda agresiunii ori Ĺźantajului nu Ă®nseamnă altceva decât a te Ă®nvoi cu sclavia. Faimoasele “împrejurări” (subĂ®nĹŁeles: atenuate, justificative) nu-s decât pretexte, scuze ori Ĺźiretlicuri ale miĹźeliei (Ă®n Ă®nĹŁelesul vechi al cuvântului, ba Ĺźi Ă®n cel nou), frazeologie cu iz Ĺźi pretenĹŁii sociologice, vorbe frumoase menite a Ă®ncurca lucruri simple.

Şantajul, dintre toate, e fărădelegea cea mai odioasă şi mai respingătoare (alături de turnătorie), a-i face jocul e tot una cu a-l aproba, a-l răspândi, a i te face părtaş. Hegel şi Platon au deplină dreptate, formularea lor este aspră însă diagnosticul lor e lucid. Poporului care nu rezistă când e atacat ori individului care pentru a scăpa cu viaţă (ori nerănit ori nebătut) dă ascultare pretenţiilor unui bandit li se potriveşte de minune calificativul care lui Popper i se pare exagerat. Nu şi lui Brice Parain, filologul francez pe care nu mă satur a-l cita: “Trebuie să ştii să plăteşti: dacă vrei să fii liber se impune să nu-ţi fie frică de moarte.”

Dar înţelepciunea? Nu-şi însuşeşte ea adagiul “capul plecat sabia nu-l taie”? Nu cred că înţelepciunea – care este mai bună decât pietrele preţioase şi locuieşte împreună cu prevederea şi stăpâneşte ştiinţa şi buna chibzuială – va fi propovăduit vreodată asemenea inepţie, care e şi falsă. Istoria ne arată că de nenumărate ori capetele plecate au fost tăiate, năpristan ori cu oarecare întârziere. (Istoria contemporană ne oferă pilda lui Karl Severing şi a social democraţilor germani care la 20 iulie 1932 au găsit de cuviinţă să aplice dubioasa zicală –consecinţele se cunosc.) “Plecăciunea” (închinarea, cedarea, capitularea imediată) iscă – de data aceasta fără greş – alt rezultat: măreşte pretenţiile adversarului, îi dă acestuia un surplus de energie, de neruşinare, de tupeu. Totodată ea semnifică pasul dintâi pe calea unei înrobiri din ce în ce mai perfecte. O lege inexorabilă se aplică în toate cazurile de cedare: neluptătorului i se va cere mereu altceva, va fi exploatat cu predilecţie, departe de a-şi fi asigurat liniştea va ajunge, ca şi consumatorul de stupefiante, la o stare de totală dependenţă şi-şi va sfârşi mizerabila viaţă ca sclav al unui gangster obraznic şi nesăţios, la consolidarea puterii căruia va fi contribuit şi el, victima.

Se poate ca expresia “suflet de rob” să pară oarecum melodramatică şi să li se înfăţişeze unora ca legată de “idealism”. Aprehensiunile acestea sunt făţarnice, temerile acestea ţintesc să discrediteze un adevăr absolut: a ceda şantajului ori a neguţători compromisuri cu el e totuna cu pregătirea bilanţului unde în debit va figura pierderea totală a libertăţii poporului sau omului care nu au vrut să reziste şi să grăiască răspicat: nu. Mai există o lege a şantajului care trece neluată în seamă: că de foarte multe ori şantajistul nu depăşeşte stadiul ameninţărilor şi că în faţa împotrivirii se fâstâceşte şi dă cu bâta-n baltă. Şantajistul are nevoie de asentimentul, de complicitatea şantajutului, şantajul e o piesă (neagră ar zice Anouilh, blakmail zic englezii) care nu se poate juca de unul singur. Opresorul şi oprimatul alcătuiesc un cuplu. De aceea defecţiunea ameninţatului răstoarnă situaţia cu desăvârşire şi îl pune pe agresor într-o situaţie disperată.

Dar legea fundamentală a tărăşeniei (cine ar putea să o conteste?) sună tragic: într-adevăr, a rosti nu a te împotrivi, implică asumarea unor riscuri grave şi o dispoziţie spirituală eroică: hotărârea de a-ţi hazarda viaţa mai bine decât a te lăsa ferecat în lanţuri mai mult sau mai puţin vizibile, a-ţi “pierde faţa”, a merge de bună voia ta în piaţa unde se vând sclavi şi suflete moarte. (Căci batjocoritorul, “îmblânzitul”, călcatul în picioare îşi păstrează trupul , sufletul desigur nu, sufletul se lasă păgubaş de atare soţ.)

Bine este a lua aminte la încă un fapt: chiar dacă şantajul nu se va repeta (ceea ce e puţin probabil, dat fiind că tinde a se transforma în obicei), cedantul rămâne în primejdie – în condiţie de receptivitate de-a pururi sensibilizat – pentru că şi la el laşitatea se face regulă de purtare şi reflex condiţionat. O singură cedare e deajuns ca să-l inoculeze pe respectivul ins: din clipa aceea şi până la cea din urmă el rămâne sclav virtual.

Nu s-ar zice, aşadar, că Hegel şi Platon au cuvântat cu exagerare şi dispreţ aristocratic. Sunt în lumea aceasta comunităţi sau oameni dispuşi a consimţi violenţei, a se încovoia, a nu zări scara pe care vor fi siliţi să coboare mereu mai adânc în hăul abjecţiei. Despre aceştia şi acestea presupunerea realităţii unui “suflet de rob” îşi află confirmarea. Orice arguţii sunt irelevante şi incongruente. Unica armă de nădejde împotriva şantajului (de orice fel) e refuzul, e repetarea vorbelor ducelui de Wellington către ziaristul
care-l ameninţa că
va tipări nişte scrisori de dragoste compromiţătoare pentru duce: publică-le şi du-te naibii.

Dar când treaba nu se mai exprimă în parole de vodevil ci e de-adevărat pe viaţă şi pe moarte? Când pistolul e lipit de tâmplă ori de ceafă? Ei, atunci regula jocului nu se schimbă, doar miza, brusc devenită hamletiană, cumpănită între existenţă şi contrariul ei. Iar câştigător nu va ieşi decât cel căruia nu-i e teamă de moarte ori este în orice caz destul de tare ca să acţioneze ca şi cum nu l-ar cerca spaima, biruinţa putând fi obţinută de cele mai multe ori şi în felul acesta.

Nicolae Steinhardt (în: Monologul polifonic, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991, pp.190-192)

Comments (1)

Pagina următoare »

• Pagini
  • About
  • About

• Blogroll

  • WordPress.com
  • WordPress.org
• Categorii:
  • Uncategorized
• Search:
  
  
• Archives:
  • aprilie 2009
  • martie 2009
  • februarie 2009
  • august 2008
  • iulie 2008
  • iunie 2008
  • mai 2008
  • aprilie 2008
  • martie 2008
  • februarie 2008
  • ianuarie 2008
  • decembrie 2007
  • noiembrie 2007
  • octombrie 2007
  • septembrie 2007
  • august 2007
  • iulie 2007
  • iunie 2007
  • mai 2007
  • aprilie 2007
  • martie 2007
  • februarie 2007
  • ianuarie 2007
  • decembrie 2006
  • noiembrie 2006
  • octombrie 2006
  • septembrie 2006
  • august 2006
  • iulie 2006
  • iunie 2006
  • mai 2006
  • aprilie 2006
  • martie 2006
  • februarie 2006
  • ianuarie 2006
  • decembrie 2005
  • noiembrie 2005
  • octombrie 2005
  • septembrie 2005
• Meta:
  • Înregistrare
  • Autentificare
  • RSS
  • Comments RSS
  • XFN
  • WordPress.com

Blog la WordPress.com.

• Abonează-te Abonat
  • Pro(-)scris old
  Înregistrează-mă
  • Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
• • Pro(-)scris old
  • Personalizare
  • Abonează-te Abonat
  • Înregistrare
  • Autentificare
  • Raportează acest conținut
  • Vezi site-ul în Cititor
  • Administrează abonamente
  • Restrânge această bară