"BinecuvântatĂŁ fii, Ă®nchisoare…" de Nicole Valery-Grossu(fragmente)

yfla.wrap(„This multimedia content requires Flash version 9 and above.”, „Upgrade Now.”, „http:\/\/www.adobe.com\/shockwave\/download\/download.cgi?P1_Prod_Version=ShockwaveFlash”, „”);To view this multimedia content, please enable Javascript.”>

„ToĹŁi scriitorii care au vorbit despre Ă®nchisoare fără să fi trecut prin ea s-au simĹŁit obligaĹŁi să-Ĺźi arate simpatia faţă de deĹŁinuĹŁi Ĺźi să blesteme Ă®nchisoarea. Eu am stat acolo mult timp, acolo mi-am făurit sufletul Ĺźi pot spune fără ocol: BINECUVĂŽNTATà FII, ĂŽNCHISOARE…,binecuvĂ®ntat fie rolul pe care l-ai jucat Ă®n existenĹŁa mea! ALEXANDR SOLJENITĂŽN

„Veniseră primele zile de primăvară. Copacul din curte Ă®nmugurea. Natura ce renăştea trezea Ă®n noi un fel de nerăbdare, o dorinţă de a pleca, o sete de libertate.

Se apropia Sărbătoarea PaĹźtelui Ĺźi asta ne făcea să simĹŁim Ĺźi mai mult Ă®ncă lipsa celor dragi. Duminica Ĺźi cĂ®nd se apropiau marile sărbători, ne era – de obicei – Ĺźi mai dor de cei ce rămă­seseră departe de noi. Ă®n celulă, eram din ce Ă®n ce mai numeroase. Printre nou-venite se afla o călugăriţă ortodoxă, maica Eudoxia. Era moldoveancă Ĺźi avea un fel de a vorbi blĂ®nd Ĺźi mĂ®ngĂ®ietor. Ea ne-a Ă®ntărit mult sufletele.

Duminica, maica Eudoxia începea, printr-o rugăciune, o slujbă religioasă improvizată. Biata femeie fusese arestată fiindcă dăduse adăpost unor fugari. Nu ştia nici cine erau şi nici de ce fugeau. Au fost prinşi şi au spus că ea a fost gazda lor, izbutind în felul acesta să-i scoată din cauză pe alţi oameni la care se mai ascunseseră. Dar maica Eudoxia nu le purta nici un resentiment. Se ruga pentru ei şi pentru eliberarea lor

[...] Ca să sărbătorim Pastele, ne-am hotărĂ®t să citim, cu regulariate, Ă®n timpul SăptămĂ®nii Patimilor, Drumul Crucii, Ĺźi să medităm adĂ®nc la chinurile lui lisus. Iubeam atĂ®t de mult ultima lui rugă! CĂ®teva dintre noi au Ă®nvăţat-o pe de rost. De altfel, multe aveau obiceiul să Ă®nveĹŁe pe dinafară pagini Ă®ntregi din Sfinta Scriptură, Ă®n felul acesta, adunam hrană pentru zile grele[…] In ciuda tuturor tristeĹŁilor, minunatul rezultat, obĹŁinut datorită Bibliei, strălucea ca o victorie a credinĹŁei Ĺźi a dorinĹŁei de a nu-L sluji decĂ®t pe lisus, Ĺźi era pentru noi un motiv de permanentă mulĹŁumire.

Toate cele ce urmasem Drumul Crucii ne-am hotărĂ®t să ne sculăm Ă®n noaptea PaĹźtelui. Trebuia să ne trezim la miezul nopĹŁii Ĺźi să celebrăm Ă®n liniĹźte „slujba” Ă®nvierii.

CĂ®nd Ă®n sat au sunat clopotele, mai mult de cincizeci dintre noi erau Ă®n picioare, lingă pat. Maica Eudoxia, aĹźezată Ă®ntr-un pat suprapus, ne domina, astfel Ă®ncĂ®t toate puteau auzi pasajele citite Ĺźi rugăciunile spuse Ă®n surdină. După ce clopotele au vestit Ă®nvierea Ĺźi Maica Eudoxia ne-a citit pasajele cuvenite din fiecare Evan­ghelie, ea ne-a adresat tradiĹŁionalul: „Hristos a Ă®nviat!” la care noi am răspuns, Ă®n cor: „Adevărat a Ă®nviat!”

Fără să ne mai temem că vom fi auzite (avusesem Ă®nsă grijă să Ă®nchidem toate ferestrele), am cĂ®ntat, Ă®ntr-un singur glas, minunatul cĂ®ntec ortodox „Hristos a Ă®nviat din morĹŁi…”, pe care l-am repetat, după obicei, de trei ori. Tot dormitorul era treaz. Clipa era atĂ®t de solemnă Ĺźi o atĂ®t de mare bucurie umplea parcă atmosfera, Ă®ncĂ®t aproape toate femeile din dormitor coborĂ®ră din paturi ca să-Ĺźi unească vocile cu ale noastre. Cu siguranţă că, dacă gardiană ar fi fost la postul ei, ne-ar fi auzit. Dar Ă®n timpul nopĹŁii, paza se făcea Ă®n afara celei de a doua curĹŁi ce separa Ă®nchisoarea de birouri Ĺźi de infirmiere, Ă®n dormitor ardea toată noaptea o lampă, fapt ce Ă®ngăduia gardienei să vadă că nu se Ă®ntĂ®mplă nimic interzis.

Am rămas Ă®n picioare mai multe minute, cĂ®ntĂ®nd Ă®n surdină aceleaĹźi cuvinte sfinte, pe melodii diferite. O boare de liniĹźte se aĹźternuse peste tot dormitorul. Numai cĂ®teva evreice Ĺźi. bineĂ®nĹŁeles, Maria de Layo se prefăceau că dorm. După ce clopotele de la bisericuĹŁa din sat Ă®ncetară Ĺźi după ce, Ă®mbrăţişîndu-ne ca niĹźte surori, ne-am spus una alteia, din nou, „Hristos a Ă®nviat!”, fiecare s-a Ă®ntors la patul ei. Am deschis cele două ferestre Ĺźi un aer primăvăratic, Ă®ncărcat de plăcute miresme, pătrunse Ă®n Ă®ncăpere. Departe de ai noĹźtri Ĺźi nevoite să trăim Ă®ntr-un loc mizerabil, ne simĹŁeam mai aproape de Dumnezeu Ĺźi Ă®nĹŁelegeam mai bine misterul Ă®nvierii decĂ®t pe vremea cĂ®nd sărbătoream Pastele Ă®n libertate, Ă®n acea zi, am Ă®nĹŁeles cu adevărat minunata lui frumuseĹŁe, Ă®n această noapte pascală se născu un obicei. Ne-am hotărĂ®t să formăm un lanĹŁ al rugăciunii, care să Ă®nceapă la ora cinci dimineaĹŁa Ĺźi să se termine la miezul nopĹŁii printr-o rugăciune comună, Ă®n timpul zilei, fiecare urma să se roage, Ă®n liniĹźte, timp de zece minute. Acest lucru cerea o foarte mare putere de concentrare, dat fiind zumzetul vocilor din dormitor. La miezul nopĹŁii, atunci cĂ®nd undeva, Ă®n depărtare, se auzea sunĂ®nd o sirenă (Mislea aflĂ®ndu-se Ă®n apropierea celei mai bogate zone petrolifere din Rornânia), cea care constituia ultima verigă a lanĹŁului ne scula pe toate. Coboram, fără zgomot, din paturi. SpaĹŁiul era mic Ĺźi noi eram multe. Această Ă®nghesuială ne unea Ă®nsă Ĺźi mai mult pentru rugăciunea de la miezul nopĹŁii. Cercul celor ce se rugau devenea tot mai mare. Indusesem Ă®n el două evreice care ne spuseseră că doresc Ĺźi ele „să se roage Dumnezeului lor”. Ne bucuram de orice suflet ce venea spre noi Ĺźi ne rugam Ă®mpreună. Tema rugii noastre era mereu alta; o dată ne rugam pentru familiile noastre, altă dată pentru deĹŁinutele din dormitor, pentru cele de la carceră, pentru toĹŁi cei din Ă®nchisoare, pentru deĹŁinuĹŁii din toate Ă®nchisorile, pentru mĂ®ntuirea sufletelor celor ce ne osĂ®ndeau, pentru eliberarea ţării. Aceste ore de rugă Ă®n comun ne-a făcut un bine uriaĹź. Ele Ă®ncununau opera Cuvântului lui Dumnezeu, care pătrunsese Ă®n gândirea fiecăreia. Era un gest firesc, de care aveau nevoie o mulĹŁime de suflete unite Ĺźi solidare Ă®ntru aceeaĹźi Credinţă Ĺźi Speranţă.

http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Nicole%20Valery-Grossu.htm

"BinecuvântatĂŁ fii, Ă®nchisoare…" de Nicole Valery-Grossu

yfla.wrap(„This multimedia content requires Flash version 9 and above.”, „Upgrade Now.”, „http:\/\/www.adobe.com\/shockwave\/download\/download.cgi?P1_Prod_Version=ShockwaveFlash”, „”);To view this multimedia content, please enable Javascript.”>

Nicole Valery Grossu – NotĂŁ biograficĂŁ

Scriitoarea si jurnalista Nicole Valery Grossu, cu numele de domnisoara, Nicoleta Valeria Bruteanu s-a nascut in 4 iulie 1919, la Turnu Magurele. Impreuna cu familia a avut mult de suferit sub regimul comunist si ateu instalat dupa razboi.
Nepoata pe linie materna, a marelui om politic Iuliu Maniu, a activat inca din ilegalitatea anilor de razboi in Partidul National Taranesc, iar intre ani 1945-1947 a lucrat ca redactor la ziarul „Dreptatea”. Dupa ce a fost evacuta, cu intreaga sa familie din locuintele din Bucuresti, la scurt timp, in dimineata zilei de 24 August 1949 este arestata.
Fara condamnare timp de patru ani de zile, a cunoscut ororile inchisorilor politice.
In 1957 se casatoreste cu scriitorul Sergiu Grossu, care l-a randul lui este arestat in martie 1959 si condamnat la 12 ani de detentie. Eliberat in urma decretului de gratiere, se decid sa paraseasca tara, astfel ca in 1969 se refugiaza in Franta.
Activitatea ei alaturi de sotul sau s-a concretizat in publicistica, editoriala, radiofonica, conferentiala si de ajutorare. La revista „Catacombes”, Nicole Valery Grossu tinea rubrica „Notele de lectura”, corespondenta si distribuirea.
In 1976, timp de un an, editeaza foaia religioasa „Iisus Biruitorul”, in vederea atragerii Romanilor din exil la idealurile Oastei Domnului. Au fondat asociatia „La Chaine”(Lantul), organizand emisiuni prin Radio Trans-europa Lisabona, una in limba franceza si alta in romaneste, „Duh si Adevar”.
Initieaza nenumarate conferinte, unde scriitoarea a dezvaluit crestinilor din Franta, situatia drepturilor religioase ale fratilor lor din Europa de Rasarit si din Romania, denuntand comunismul, dusman al cauzei lui Hristos in lume.
In 1976, editura Plon din Paris ii publica cartea „Benie sois-tu prison” (Binecuvantata fii inchisoare), care a avut un mare succes in Franta, fiind tradusa in engleza, germana, italiana, norvegiana si in romaneste la Editura Univers, noiembrie 1997.
Internata fiind la spitalul Foch din Franta, dupa o grea suferinta, a trecut pragul vesniciei, in seara zile de 14 decembrie 1996. Asa cum i-a fost dorinta, se odihneste in pace, langa stramosii si parintii ei, in Cimitirul „Sfanta Vineri” din Bucuresti.

…………………………..

Cu un titlu Ă®mprumutat din SoljeniĹŁĂ®n, BinecuvĂ®ntată fii, Ă®nchisoare… este o carte de proză simplă Ĺźi intensă, a cărei simplitate Ĺźi intensitate o apropie Ă®n mare măsură de definiĹŁia poeziei. De altfel, episoadele epice sĂ®nt rare (episodul trădării de dinaintea arestării, episodul scrierii cu un sĂ®mbure de nucă pe perete a Psalmului 90, episodul recuperării Bibliei Ĺźi al citirii ei Ă®n fascicole) Ĺźi totuĹźi, cartea se parcurge cu sufletul la gură, pentru că Ă®n dosul fiecărui rĂ®nd se simte o Ă®ncordare Ĺźi o forţă spirituală devenite, rĂ®nd pe rĂ®nd, artă dramatică (atunci cĂ®nd sĂ®nt relatate scenele interogatoriilor Ĺźi ale confruntărilor cu mai marii Ă®nchisorii), sau artă a portretului (atunci cĂ®nd se realizează cu o rară economie de mijloace personaje absolut memorabile, ca minunata Sabine Wurmbrand, ca sarcastica directoare a Ă®nchisorii, ca blĂ®nda Ĺźi umila Cathy), sau artă a descrierii (atunci cĂ®nd, din cĂ®teva linii, se creionează tabloul obsedant al grădinii de legume de la Jilava, curtea Ă®n pantă a Ă®nchisorii Malmaison, fosta mănăstire Mislea). Dar, paradoxal, cartea se citeĹźte cu sufletul la gură mai ales datorită lirismului ei vibrant, lirism al bucuriei de a fi descoperit, dincolo de aparenĹŁe, esenĹŁa (extraordinarele pagini despre bucuria nopĹŁii de Crăciun petrecute Ă®n izolarea celulei de pedeapsă), lirism al rugăciunii capabile să dea sens suferinĹŁei Ĺźi singurătăţii, lirism al exultării de a putea Ă®nfrĂ®nge spaima („Cel veĹźnic este cu mine, nu mă tem de nimic. Ce mi-ar putea face oamenii?”). NeobiĹźnuitul suspense pe care această lectură reuĹźeĹźte să-l Ă®ntreĹŁină pe parcursul celor aproape două sute cincinci zeci de pagini se naĹźte din speranĹŁa cititorului că va descoperi Ă®n cele din urmă el Ă®nsuĹźi secretul miraculoasei forĹŁe care face să vibreze limitele fiecărui gest Ĺźi ale fiecărui cuvĂ®nt; că Dumnezeul iubirii despre care se vorbeĹźte cu fervoare nu este asemenea celei mai joase note a orgii, atĂ®t de profundă Ă®ncĂ®t nimeni nu o poate auzi. (din prefata cĂŁrtii, scrisĂŁ de Ana Blandiana).

In memoriam: Nicolae Steinhardt(n. 29 iulie 1912 – d. 30 martie 1989)

„Condamnat la… fericire”

Dintre miile de condamnaţi şi urmăriţi în perioada comunistă,mare parte a acestora s-au declarat lezaţi (pe bună dreptate), manifestându-şi suferinţa. A existat totuşi un om, fenomenal,care în ciuda vieţii de detenţie s-a declarat fericit, fiindcă l-a descoperit pe Dumnezeu.Nicolae Steinhardt este o dovadă a puterii în credinţă, o palmă pe faţa dezumanizată a Securităţii.

Cercetat pentru loialitate

După cum scria chiar autorul-monah Ă®n “Autobiografie”, problemele sale au Ă®nceput Ă®n anul 1959, când prietenii din grupul căruia aparĹŁinea au fost arestaĹŁi. Atunci a fost chemat la Securitate ca martor al acuzării, pus Ă®n situaĹŁia fie de a-Ĺźi trăda prietenii, fie să Ă®nfunde puĹźcăria ca inculpat Ă®n dosarul “lotul intelectualilor mistico-legionari”. După două zile de gândire, Nicu Steinhardt a ales loialitatea, refuzând să probeze Ă®mpotriva prietenilor cărturari care părăsiseră România. Motiv pentru care a fost arestat Ĺźi judecat Ă®n cadrul “lotului Noica – Pillat”, iar mai apoi condamnat la 12 ani de muncă silnică pentru crima de uneltire Ă®mpotriva orânduirii sociale a statului. ĂŽn detenĹŁie are revelaĹŁia credinĹŁei Ă®n Dumnezeu Ĺźi trece la creĹźtinism. ĂŽn august 1964 este eliberat, ca urmare a graĹŁierii deĹŁinuĹŁilor politici.

Urmărit pe viaţă

Primul document la Securitate despre Steinhardt apare la 31 decembrie 1959, când se intocmeĹźte un Proces verbal de interogatoriu Ă®n calitate de martor, la câteva zile (4 ianuarie 1960) apărând OrdonanĹŁa de reĹŁinere a lui Nicu Steinhardt pentru 24 de ore. O săptămână mai târziu de la emiterea primului interogatoriu (la 06.01.1960) i se Ă®ntocmeĹźte un nou proces verbal, dar de data aceasta Ă®n calitate de Ă®nvinuit.La câteva luni de la eliberare, la 1 martie 1966 i se deschide un dosar de urmărire informativă. Numele dosarului era “Ortodoxul” Ĺźi prin iniĹŁierea acestuia se dorea urmărirea tuturor miĹźcărilor lui Nicolae Steinhardt. ĂŽncepând cu anul 1972, Nicolae Steinhardt are un nou dosar de urmărit, iar numele de cod era de această dată “Scriitorul”, dosar care se transformă mai apoi Ă®n SIG (Supraveghere Informativă Generală). Motivul acestor dosare era corespondenĹŁa cu “elemente cunoscute cu poziĹŁie ostilă faţă de ĹŁara noastră: E. Ionescu, E. Cioran, V. Ierunc, Sanda Ĺźi Vlad Stolojan, M. Eliade, G. Tomaziu…” Mai exact elita culturii româneĹźti, care preferase calea pribegiei. Tot Ă®n 1972 Securitatea Ă®i confisca romanul-autobiografic “Jurnalul fericirii”, care Ă®i va fi restituit Ă®n 1975, la intervenĹŁia Uniunii Scriitorilor. Un an mai târziu, trece la viaĹŁa monahală din interiorul mănăstirii Rohia, judeĹŁul MaramureĹź,călugărindu-se de abia Ă®n anul 1980.ĂŽn martie 1983, Securitatea Ă®ntocmea un raport cu propuneri de avertizare pentru Nicu Steinhardt prin care i se punea Ă®n vedere să Ă®nceteze relaĹŁiile cu emigranĹŁii români Ĺźi cu foĹźtii condamnaĹŁi Ĺźi ca, Ă®n lucrările sale literare, să renunĹŁe la ideile care ar uzurpa conduita impusă de partid Ĺźi de stat. ĂŽn aceeaĹźi lună, Steinhardt este chemat la Securitate să ia la cunoĹźtinţă aceste impuneri. Aproximativ un an mai târziu, Ă®n mai 1984, i se confiscă din nou “Jurnalul fericirii”. Doar două volume ale dosarului de urmărire informativă (10 Ĺźi 11), fiecare conĹŁinând peste 300 de file, cuprind interceptări ale unor discuĹŁii pe care scriitorul le-a purtat telefonic sau direct cu Alexandru Paleologu, Constantin Noica sau chiar cu menajera sa (Ă®n anii: 1966, 1969, 1972, 1980, 1981, 1982, 1984-1989).

O pleiadă de informatori

ĂŽn iunie 1973 informatorul “Artur” Ă®naintează o notă cu urmările anchetei Ĺźi relaĹŁiile literare ale lui Nicu Steinhardt. O lună mai târziu, un alt turnător, “Adrian Cozurescu” povesteĹźte la Securitate despre vizita Ă®n Occident a lui Steinhardt. Un “Udrea” de la Uniunea Scriitorilor furniza copii ale lucrărilor omului de cultură. Mai apar nume de cod precum “Al. Fălticeanu”, “Dorel”, “Roibu”, “Teodorescu”, “StareĹŁul”… Se ajunsese Ă®ntr-atât de departe, Ă®ncât existau note informative anonime la adresa monahului de la Rohia. Mai trist este faptul că unii dintre aceĹźti “sifonari”, par chiar apropiaĹŁi ai scriitorului care a preferat sihăstria mănăstirii. “Artur”, Ă®n afara faptului că Ă®ncearcă să afle fiecare pas al lui Nicolae, se doreĹźte chiar u
n sfătuitor al scriitorului: “L-am sfătuit să renunĹŁe la ideea lui, să nu irite niĹźte lucruri care, spre marele său noroc s-a Ă®ntâmplat să iasă bine, să fie Ă®mpăcat cu gândul că a găsit Ă®nĹŁelegerea pe care a găsit-o Ĺźi să reflecteze la alt material pentru conĹŁinutul probabilei sale cărĹŁi. Mă tem că pe de o parte graba de a obĹŁine niscai bani (de multă vreme se tot plângea că nu se descurcă băneĹźte) Ĺźi pe de altă parte poveĹŁele lui Al. Paleologu (sub a cărui stăruitoare influenţă consider că este Ă®n multe privinĹŁe) l-ar fi Ă®mpins la altceva. Adică la Ă®ntocmirea acelui memoriu intenĹŁionat, Ă®n care vroia să reclame restituirea manuscrisului confiscat… Cu câteva zile Ă®n urmă, pe la sfârsitul lunii iunie, mi-a spus că pleacă la mare, la Eforie, pentru vreo două săptămâni. Acum cred că este acolo.”

În afara informărilor, existau rapoarte directe ale ofiţerilor de securitate. Un singur om a angrenat zeci de nume şi personaje poliţieneşti sau cu apucături informative. Dacă răscolim trecutul, s-ar putea să constatăm că mai mult de jumătate din populaţia României a avut deprinderi poliţienesco-informative.Turnătoria din jurul lui Steinhardt, se încheie cu un ultim Raport cu propunere de închidere a dosarului “Scriitorul” la 13 iunie 1989, după decesul acestuia (30.03.1989).

Extras din “Jurnalul fericirii”

“Ciudată senzaĹŁie de imensă fericire. Motive: Pentru că am scăpat Ă®n sfârĹźit de anchetă. ĂŽnchisoarea, după Securitate, e un liman, o oază, un rai. Apoi, cea dintâi Ă®ntâlnire cu legionarii (la carantină nu e numai lotul nostru); de la care mă reped să Ă®nvăţ alfabetul Morse Ĺźi versuri de Crainic Ĺźi Gyr – grăbitul meu entuziasm Ă®i amuză.”

“DaĹŁi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului Ĺźi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Mat. 22, 21;Marcu 12, 17; Luca 20, 25) (…) Numai că nu citesc atent. Dăm Cezarului – se tălmăceĹźte: Statului – ce este al său,dacă e Ă®n adevăr stat Ĺźi se poartă Ă®n consecinţă. Când statul (Cezar) se Ă®ndeletniceĹźte cu ale lui, cu Ă®ntreĹŁinerea drumurilor, menĹŁinerea ordinei, canalizări, transporturi, apărarea ţării, administraĹŁie Ĺźi Ă®mpărĹŁirea dreptăţii, i se cuvine respectul Ĺźi tot ce este al său: impozitul, serviciul militar, civismul. Atunci Ă®nsă când Statul nu mai e Cezar ci Mamona, când regele se preface Ă®n medicine-man Ĺźi puterea civilă Ă®n ideologie, când cere adeziunea sufletească, recunoaĹźterea supremaĹŁiei sale spirituale, aservirea conĹźtiinĹŁei Ĺźi procedează la “spălarea creierului”, când fericirea statală devine model unic Ĺźi obligatoriu, nu se mai aplică regula stabilită de Mântuitor, deoarece nu mai este Ă®ndeplinită una din condiĹŁiile obligativităţii contractului: identitatea părĹŁilor (lui Cezar i s-a substituit Mamona).”

noiembrie 2006 KritiK

PS: alt material rar si interesant despre calugarul-scriitor Nicu Steinhardt puteti citi AICI

De asemeni o incursiune foarte interesanta in viata lui o puteti face citind cartea: Nicu Steinhardt In Dosarele Securitatii 1959-1989

"We Feed The World" un excelent documentar in care apare si Romania

We Feed The World

Este vorba despre un documentar zguduitor despre modul cum marile corporatii elimina de pe piata producatorii locali care produc hrana „ecologica”/sanatoasa pentru a ajunge sa detina monopolul alimentelor, alimente insa de cea mai proasta calitate.

Romania este data ca exemplu de tara unde agricultura (inca necucerita de marii mafioti la data realizarii filmului…) produce legume, zarzavaturi, fructe de cea mai buna calitate (care in Occident devin raritati foarte scumpe) . Vinetele, rosiile, ardeii de la noi erau foarte foarte sanatoase cum pe masa occidentalului foarte rar gasesti, pana cand a intrat si in Romania „agricultura moderna” adica producerea industriala de alimente denaturate chimic.

Un documentar trist, care ne face sa ne amintim cat de sanatos mancau bunicii nostri si ce am ajuns sa mancam noi… odata cu modernizarea.

Fericiti cei care au un petec de gradina unde sa-si aiba „raiul” lor de rosii, vinete, ardei…ca la bunicul.

Documentarul format avi dureaza 96 de minute si are subtitrare in limba romana.

Mai jos redeau un fragment elocvent din subtitrare:

Comments (1)

martie 26, 2008

In memoriam: Richard Wurmbrand(n. 24 martie 1909 – d. 17 februarie 2001)

Filed under: Uncategorized — Liviu @ 7:18 am
Tags: wurmbrand

<< Sa nu crezi niciodata biografiile. Daca sunt scrise de dusmani, ele nu arata omul asa cum a fost el, ci doar ce dusmanie, ce invidie si ce gelozie au vazut Ă®n el. Daca sunt scrise de admiratori, ele vor ilustra mai degraba ce inima nobila are autorul si ce mult s-a straduit el sa ornamenteze subiectul cartii sale cu podoabele propriilor lui virtuti. Cât despre biografii „obiective”, care redau istoria cu o exactitate pedanta, presarate cu doze saracacioase de lauda sau critica, nu-ti pierde vremea cu ele. Sunt plicticoase si nu sunt bune de nimic. Adevarul este „adevarat” numai atunci când este spus cu pasiune. >>

Acestea sunt cuvinte scrise de Richard Wurmbrand, un om cu o personalitate puternica, paradoxala, care a marcat lumea crestina contemporana prin viata, activitatea si gândirea expusa în cartile sale.

Socotit unul dintre cei mai mari saptezeci de crestini din istoria Bisericii crestine, Richard Wurmbrand a facut, face si va mai face obiectul cercetarii si inspiratiei a mii de oameni. Evreu nascut providential Ă®n vatra poporului român, el reprezinta astazi o sursa de fascinatie si de fabulatii fanteziste, Ă®n care realitatea „asa cum a fost” se Ă®mpleteste cu „realitatea asa cum ar fi putut sau ar fi trebuit sa fie”.

(…) A decedat Ă®n Torrance, CA pe data de 17 februarie 2001. Sotia sa, Sabina a decedat pe data de 11 august 2000.(…)

Ce l-a facut pe omul acesta atât de „special” ?
La urma urmei, de ce Richard Wurmbrand ? Ce l-a facut pe acest om sa fie un model pentru o generatie întreaga ? Ce calitati i-au înlesnit o influenta atât de covârsitoare asupra tuturor celor ce l-au întâlnit ?

Am sa aleg trei raspunsuri la aceste întrebari, trei trasaturi specifice care l-au facut un om de exceptie, o personalitate tulburator de puternica, o figura de mit si de fascinatie.

ĂŽn primul rând, Wurmbrand a avut o „aureola de fanatism”.
Este vorba de un nimb care i-a însotit pe toti oamenii mari ai istoriei. Richard Wurmbrand a fost un om stapânit de o idee profunda si devoranta.

Problema mediocritatii este izvorâta adesea din preocuparea oamenilor de a realiza prea multe lucruri deodata, de a alerga dupa prea multe idealuri, de a se risipi cheltuindu-se în slujirea prea multor stapâni. Richard Wurmbrand L-a servit pe Dumnezeu, numai pe Dumnezeu si întotdeauna doar pe Dumnezeu. Asta l-a ajutat sa-si concentreze toate resursele pentru împlinirea voii lui Dumnezeu în viata lui personala.

O asemenea preocupare, un asemenea devotament, o asemenea fixatie au parut celor din jur o obsesie. Omul acesta a fost un fanatic al lui Dumnezeu. Starea lui de normalitate a fost nebunia pentru Dumnezeu. Daca un asemenea diagnostic exista, si cu siguranta ca Richard Wurmbrand l-a ilustrat incontestabil, atunci majoritatea crestinilor sunt prin comparatie bolnavi de prea multa indiferenta fata de Dumnezeu, de o prea mare preocupare sa nu apara fanatici în ochii oamenilor din jur.

Un crestin adevarat este un nebun pentru Christos. Apostolul Pavel a fost cel dintâi care a vorbit despre o „nebunie a crucii”, care este o piatra de poticnire pentru lumea Ă®nstrainata de Dumnezeu.
…
Cineva spunea ca temperatura din bisericile noastre crestine este atât de rece ca, daca ar veni printre noi un crestin cu adevarat Ă®ndragostit de Christos am crede cu totii ca „are febra” ! Un astfel de om plin de frisoane pentru Christos a fost Wurmbrand.
…
În al doilea rând, la Richard Wurmbrand a existat întotdeauna un element evreiesc caracteristic.

Fiind evreu, a fost neobisnuit pentru el sa devina crestin, a fost înca si mai neobisnuit ca un astfel de evreu sa devina predicator si, chiar mai neobisnuit, sa ajunga un director de misiune crestina cu o raza de activitate care a cuprins toata lumea.

Acest element evreiesc l-a ajutat pe Wurmbrand în cel putin doua feluri.

L-a ajutat sa ramâna echidistant fata de toate ramurile crestinismului denominational. Ca evreu, el a fost mereu Ă®n stare sa se simta acasa Ă®n partasia crestinilor de tot felul, dar a reusit sa si ramâna Ă®ntotdeauna singur, unic si inimitabil, „evreul”, „jidanul”, cel „altfel decât noi”, exceptia, nu regula obisnuita. Pavel Nicolescu ne povestea ca la Sibiu s-a tinut odata o mare adunare Ă®ntr-o biserica ortodoxa si ca la acea adunare era asteptat cu nerabdare sa vorbeasca Wurmbrand. Ca de obicei, sora Sabina s-a strecurat prima printre oameni ca sa fie Ă®n fata când va Ă®ncepe Richard sa vorbeasca. O doamna simandicoasa si putin ofuscata a Ă®ntrebat-o:
<< Stii, draga, pe cine sta lumea asta toata sa astepte ? Pe un „jidan” ! >>
<< Da, stiu, a raspuns sora Sabina. Va veni un jidan care va vorbi despre un alt „Jidan” ! >>

L-a ajutat sa aduca cu sine o mostenire extraordinara. Richard Wurmbrand a adus în crestinism o minte evreiasca si o inima care a simtit evreieste. Acestea i-au daruit o abilitate exceptionala pentru speculatia filosofica si un perfect simt practic în fiecare actiune pe care a intreprins-o.

Probabil ca cea mai corecta caracterizare i-a facut-o Billy Graham, care l-a numit:”un veritabil apostol Pavel al veacului modern”.
…
În al treilea rând, Richard Wurmbrand a fost un om cu o inima mare.

A fost o inima mare în pasiunea pentru Dumnezeu, o inima mare în dragostea pentru oameni si o inima mare în capacitatea de a întelege, dincolo de ratiune, realitati subtile la care numai inima omului are acces.

(Daniel Brânzei – „Amintiri cu sfinti”, Editura MULTIMEDIA ARAD, vol. 2)

Comments (2)

martie 24, 2008

MONAHISMUL: MODEL PENTRU FAMILIE?

Filed under: Uncategorized — Liviu @ 11:34 am
Tags: familie, ioanguradeaur

Reflecţii pe marginea unor scrieri ale Sfântului Ioan Gură de Aur

Deseori, când vine vremea să se decidă asupra stării lor de viaţă, mulĹŁi tineri aleg căsătoria deoarece viaĹŁa monastică li se pare cu mult mai grea, imposibil de trăit, mai ales datorită exigenĹŁelor ei cu privire la sfinĹŁenie. „Cum să renunĹŁ eu la atâtea lucruri,” îşi spun ei, Ĺźi „să-mi pun ĹŁolu-n cap” (ca să redau ad litteram o expresie des folosită de aceĹźtia)? „Nu, eu vreau să mă bucur de viaţă, Dumnezeu nu poate să ceară o asemenea desăvârĹźire tuturor, Ĺźi cu atât mai puĹŁin mie” gândesc ei. „Eu vreau să mă căsătoresc Ĺźi să duc o viaţă normală, ca toĹŁi ceilalĹŁi.” Pentru aceĹźtia, căsătoria reprezintă o cale mediocră, cu pretenĹŁii mediocre. Se vede că atitudinea aceasta nu e nouă, deoarece Sf. Ioan Gură de Aur, marele părinte al Bisericii, a considerat necesar să scrie Ă®ncă de pe atunci (sec. IV d.Hr.) contemporanilor săi:

„Vă Ă®nĹźelaĹŁi foarte gândind că există lucruri cerute laicilor Ĺźi altele cerute monahilor: toĹŁi avem de dat aceeaĹźi socoteală”, deoarece „cei care trăiesc Ă®n lume, deĹźi căsătoriĹŁi trebuie ca Ă®n toate celelalte să semene cu monahii”. (1)

Mai mult, în Apologia Vieţii Monahale, acelaşi părinte scrie:

Prin urmare, când [Pavel] ne porunceşte să imităm chiar pe Hristos, şi nu numai pe ucenicii Lui, [adică] pe monahi, când spune că mare osândă îi aşteaptă pe cei care nu-L imită chiar pe Hristos, mai poţi susţine că monahii sunt datori să aibă o vieţuire creştină superioară laicilor? Toţi oamenii trebuie să se urce la această vieţuire creştină superioară. Decăderea morală a societăţii omeneşti îşi are pricina în faptul că socotim că numai monahii trebuie să aibă o vieţuire creştină deosebită, pe când toţi ceilalţi au îngăduinţa să trăiască în trândăvie, dispreţuind poruncile lui Hristos. Nu-i adevărat, nu-i adevărat, ne strigă Pavel. Tuturor, monahi şi laici, ni se cere aceeaşi vieţuire creştină desăvârşită. Susţin asta cu toată tăria, dar, mai bine spus, n-o susţin eu, ci Hristos care va judeca faptele noastre. (2)

Iată cât de gravă considera Sfântul Ioan Gură de Aur această eroare, de a crede că laicilor li se cere mai puĹŁin decât călugărilor, Ă®ncât vede Ă®n ea „pricina decăderii morale a societăţii omeneĹźti”! Ĺži acest lucru nu e greu de Ă®nĹŁeles: să ne imaginăm numai că toĹŁi laicii ar trăi precum călugării. Nu ar fi creĹźtinii cu adevărat „lumina lumii” Ĺźi „sarea pământului” (Mat. 5: 13-14)? Nu ar deveni pământul un colĹŁ de rai? Nu s-ar minuna necredincioĹźii văzând pe creĹźtini, aĹźa cum se minunau odinioară, Ă®n vremea persecuĹŁiilor, exclamând: „Iată cât de mult se iubesc!”?

„Bine,” vor zice unii, „Ĺźi celor căsătoriĹŁi li se cere să fie Ă®n toate celelalte asemenea călugărilor. Dar cum poate fi asta? ĂŽn ce fel poate un laic să fie asemenea călugărului? Cum poate mireanul (laicul) să imite pe monah?”

Ca să răspundem la aceste Ă®ntrebări, trebuie să clarificăm mai Ă®ntâi care sunt elementele specifice vieĹŁii monahale. Mai Ă®ntâi, monahul face trei voturi: de castitate, de sărăcie Ĺźi de ascultare. Acestea sunt răspunsul lui la sfaturile evanghelice, Ĺźi urmarea acestor sfaturi reprezintă nu o perfecĹŁiune mai mare, ci o cale mai uĹźoară către perfecĹŁiune (Sf. Toma de Aquino, Summa Theologiae, IIa IIae, q. 184). Cei căsătoriĹŁi „vor trebui ca, din pricina greutăţilor legate de căsătorie, să-Ĺźi dea mai multă osteneală dacă vor să se mântuiască”, deoarece „cel dezlegat aleargă mai iute decât cel cu picioarele legate” (3). TotuĹźi, deĹźi pentru cei căsătoriĹŁi drumul spre perfecĹŁiune este mai dificil, el nu este imposibil, iar „dacă unii găsesc Ă®n căsătorie o poticnire, să afle că nu căsătoria este o piedică, ci mai curând libertatea lor de opĹŁiune pe care o folosesc rău Ă®n căsnicie” (4). Pe de altă parte, esenĹŁa celor trei voturi monahale se regăseĹźte Ĺźi Ă®n căsătorie: există o castitate specifică vieĹŁii de cuplu (care cere curăţia inimii exprimată prin fidelitate, Ă®nfrânare periodică, deschiderea spre procreaĹŁie, etc.); există o sărăcie cerută Ĺźi celor căsătoriĹŁi, care trebuie „să se folosească de lumea aceasta ca Ĺźi cum nu s-ar folosi deplin de ea”, „ca Ĺźi cum n-ar stăpâni” (I Cor. 7: 30-31), adică trebuie să-Ĺźi păstreze inima dezlipită de cele trecătoare; Ĺźi există o ascultare specifică familie, Ă®ntrucât soĹŁilor li se cere să se supună unul altuia (Ef. 5: 21), Ĺźi Ă®n mod deosebit soĹŁiilor li se cere să se supună bărbaĹŁilor Ă®ntru totul (Ef. 5: 24). ĂŽn toate acestea monahii pot fi aĹźadar un model pentru cei căsătoriĹŁi, o icoană permanentă a spiritului evanghelic, o amintire neĂ®ncetată a faptului că suntem Ă®n lume, dar nu suntem din lume (In. 17: 11; 14), deoarece am murit lumii Ĺźi viaĹŁa noastră este Hristos (Col. 3: 3-4).

Alte elemente esenĹŁiale vieĹŁii monastice sunt rugăciunea asiduă (personală Ĺźi comunitară), lectura cărĹŁilor religioase (Sfânta Scriptură, VieĹŁile SfinĹŁilor, scrierile sfinĹŁilor, etc.) asceza, pocăinĹŁa, tăcerea Ĺźi eventual misiunea. Evident, Ĺźi aceste elemente se regăsesc Ă®n viaĹŁa de familie. Rugăciunea, fiind „respiraĹŁia sufletului”, este vitală oricărui creĹźtin, Ĺźi ea nu trebuie să se limiteze la câteva momente pe zi, ci trebuie să fie neĂ®ncetată. După cum spuneau PărinĹŁii, „cine se roagă numai atunci când se roagă nicidecum nu se roagă”. De aceea, Sf. Maxim Mărturisitorul, Ă®ncercând să stabilească pentru laici un echivalent al contemplaĹŁiei monastice, vorbeĹźte despre trăirea „sentimentului neĂ®ncetat al nevăzutei apropieri” (5), sau, ca să folosim cuvintele Sfântului LaurenĹŁiu al ĂŽnvierii, „practica neĂ®ncetată a prezenĹŁei lui Dumnezeu”. De asemenea, familia trebuie să se roage Ĺźi Ă®mpreună, asemenea comunităţilor monastice. „Cei ce se roagă Ă®mpreună rămân Ă®mpreună”, Ĺźi această unire nu poate fi nicicum mai deplină decât atunci când membrii familiei se Ă®mpărtăşesc cu Hristos din Sfânta Euharistie.

Nu voi continua să vorbesc despre regăsirea celorlalte aspect
e ale vieţii monastice (lectura religioasă, asceza, pocăinţa, tăcerea şi misiunea) în viaţa celor căsătoriţi, deoarece nu cred că acest lucru prezintă dificultăţi pentru cititor. Aş dori mai degrabă să ating alte puncte pe care le consider foarte importante, şi care ţin de ţinuta morală a călugărului ca model pentru ţinuta morală a familistului. Voi reveni la învăţătura Sfântului Ioan Gură de Aur, care scrie:

Pavel, adresându-se Ă®n epistolele sale bărbaĹŁilor căsătoriĹŁi Ĺźi cu copii, le cere să trăiască tot atât de virtuos ca Ĺźi monahii. După ce le porunceĹźte să Ă®nlăture din viaĹŁa lor orice lux Ă®n Ă®mbrăcăminte, să Ă®nlăture mâncărurile bogate Ĺźi alese, scrie aceste cuvinte: „Femeile să se Ă®mpodobească cu Ă®mbrăcăminte cuviincioasă, cu demnitate Ĺźi Ă®nĹŁelepciune, nu cu Ă®mpletituri de păr, cu aur, cu mărgăritare sau veĹźminte scumpe” (I Tim. 2: 9), iar mai jos spune: „Văduva care trăieĹźte Ă®n desfătare a murit de vie” (I Tim. 5: 6) Ĺźi, Ă®n sfârĹźit, mai departe: „Având Ă®nsă hrană Ĺźi Ă®mbrăcăminte, vom fi Ă®ndestulaĹŁi cu acestea” (I Tim. 6: 8). Se poate cere de la monahi altceva mai mult decât Ă®ndeplinirea acestor porunci? (6)

Călugării (Ĺźi călugăriĹŁele, bineĂ®nĹŁeles), Ă®n lepădarea lor de cele lumeĹźti Ĺźi Ă®n purtarea lor modestă, nu fac aĹźadar decât să respecte cuvintele Sfântului Pavel adresate celor căsătoriĹŁi; de aceea ei sunt pentru aceĹźtia din urmă modele de simplitate Ĺźi modestie. Sunt călugării Ă®mbrăcaĹŁi cu haine alese? Sunt călugăriĹŁele Ă®mpodobite cu Ă®mpletituri, aur, mărgăritare Ĺźi veĹźminte scumpe? Sunt ele „la modă”, cu rochii decoltate, fuste de-o palmă, bluze transparente Ĺźi alte soiuri de haine care mai degrabă au ca scop să scoată Ă®n evidenţă goliciunea trupului, decât să-l acopere? Nu, cu siguranţă nu. De ce nu imităm atunci cuminĹŁenia hainelor monastice? Ne e teamă mai mult de gura lumii decât de vătămarea sufletului nostru Ĺźi a sufletelor altora? Sfântul Ioan Gură de Aur merge chiar mai departe Ĺźi spune:

Dacă soĹŁia ta este frumoasă, nu o lăuda pentru asta. Lauda, ura, Ĺźi chiar iubirea bazată pe frumuseĹŁea din afară vine din suflete necurate. Caută frumuseĹŁea sufletului Ĺźi imită pe Mirele Bisericii. FrumuseĹŁea din afară este plină de vanitate Ĺźi frivolitate; Ă®i face pe bărbaĹŁi geloĹźi Ĺźi-i umple de gânduri de poftă. Dar provoacă ea vreo plăcere? Poate pentru o lună sau două, sau cel mult un an, dar nu mai mult; familiaritatea face ca admiraĹŁia să dispară. ĂŽn acelaĹźi timp, relele care izvorăsc din frumuseĹŁea cea din afară rămân: mândria, nebunia, dispreĹŁul altora. (…) Caută afecĹŁiunea, delicateĹŁea Ĺźi umilinĹŁa Ă®ntr-o soĹŁie; acestea sunt semne ale frumuseĹŁii. (7)

De asemenea, spune Sfântul Ioan, soĹŁul ar trebui el Ă®nsuĹźi să-Ĺźi sfătuiască soĹŁia „să nu se Ă®mpodobească cu cercei de aur, lănĹŁiĹźoare pentru gât sau alte bijuterii, sau să-Ĺźi adune haine scumpe” (8). Iar soĹŁia

va putea fi de ajutor bărbatului nu atunci când umblă după distracĹŁii Ĺźi desfătări, nu atunci când cere bărbatului bani Ĺźi iar bani, nu atunci când caută luxul, nu atunci când cheltuieĹźte fără sfârĹźit Ĺźi fără socoteală, Ĺźi atunci va fi de ajutor bărbatului, când este mai presus de toate lucrurile de pe pământ, când îşi Ă®ntipăreĹźte Ă®n sufletul său o vieĹŁuire apostolică, atunci când arată Ă®n purtările ei multă blândeĹŁe, multă modestie, mult dispreĹŁ faţă de bani Ĺźi faţă de avere, multă resemnare. Da, atunci va putea să mântuie pe bărbatul ei. Va fi de ajutor bărbatului ei când va spune: „Dacă avem ce mânca Ĺźi cu ce ne Ă®mbrăca, avem de toate” (I Tim. 6: 8); când va nutri astfel de gânduri chiar prin faptele sale, când va râde Ĺźi nu-i va păsa de moartea trupului, când va spune că viaĹŁa aceasta pământească nu preĹŁuieĹźte nici două parale, când va socoti, ca Ĺźi profetul, toată slava lumii acesteia ca floarea ierbii (Is. 40: 6). (9)

Dar nu este această descriere a soţiei asemenea descrierii unei călugăriţe? Nu poate aşadar o femeie căsătorită să ia o călugăriţă ca model, în ce priveşte modestia şi lepădarea de spiritul lumesc? Sigur că da, şi nu numai că poate, ci chiar trebuie, dacă vrea să urmeze pe Hristos.

Un alt aspect important este participarea la distracţiile lumeşti. Şi aici modelul monastic este de mare ajutor: s-ar duce un călugăr la cutare petrecere? Ar asculta un călugăr o asemenea muzică? Ar dansa un călugăr un astfel de dans (asta dacă dansează vreodată)? De ce nu ar face-o? Oare are un călugăr mai mare nevoie de pacea inimii decât am eu? Oare are un călugăr mai mare nevoie de tăcere şi rugăciune decât am eu? Oare trebuie un călugăr să se ferească mai mult de păcat decât mă feresc eu? Oare am eu mai puţină nevoie de pocăinţă decât are el? Oare inima mea trebuie să fie mai puţin curată decât a lui? Şi totuşi, vor gândi unii, este exagerat să ceri aşa ceva unui laic. Iată însă ce scria Sfântul Ioan Gură de Aur contemporanilor săi, de parcă ar fi scris pentru noi, cei de acum:

Fie ca ei [tinerii căsătoriţi] să evite muzica imodestă şi dansatul care sunt acum aşa de mult la modă. Sunt conştient că mulţi oameni gândesc că sunt ridicol pentru că dau un asemenea sfat; însă dacă mă ascultaţi, veţi înţelege cu atât mai mult cu cât timpul trece avantajele unui stil sobru de viaţă. Atunci nu veţi mai râde de mine, ci veţi râde mai degrabă de felul în care oamenii trăiesc acum, ca şi nişte copii prostuţi sau oameni beţi. Care aşadar este datoria voastră? Îndepărtaţi din vieţile voastre această muzică ruşinoasă, imodestă şi satanică, şi nu vă asociaţi cu oamenii cărora le place această distracţie dezmăţată. (10)

De asemenea, vorbind despre aceleaşi petreceri prilejuite de nunţi, acelaşi sfânt spune:

Cămilele Ĺźi catârii se comportă Ă®ntr-un mod mai decent decât unii oameni la petrecerile de nuntă. Este căsătoria o comedie? Este o taină, o imagine a ceva cu mult mai măreĹŁ. (…) Când soseĹźte beĹŁia, curăţia pleacă. Unde este vorbire murdară, diavolul este Ă®ntotdeauna doritor să-Ĺźi aducă propriile lui contribuĹŁii. Sau voi celebraĹŁi taina lui Hristos cu o distracĹŁie ca aceasta, invitând pe diavol? Sunt sigur acum că v-am ofensat
. Râdeţi de mine când vă mustru şi spuneţi că sunt prea auster. Aceasta este doar o altă dovadă a modului vostru pervers de vieţuire.

Se vede aşadar că sfântul era conştient de şocul pe care cuvintele lui îl vor produce asupra auditoriului de atunci, iar eu, la rândul meu, sunt conştient de şocul pe care îl vor produce asupra cititorilor de astăzi. Dar această conştientizare nu face decât să mă convingă şi mai mult de necesitatea repetării acestui adevăr. Viaţa monahului reprezintă astfel un punct de orientare vital pentru viaţa zbuciumată a laicului, o icoană a vieţii lui Hristos care ne-a lăsat pildă, ca să păşim pe urmele Lui (I Petr. 2: 21).

Atât monahul, cât Ĺźi cel căsătorit, sunt chemaĹŁi la o dăruire completă de sine lui Dumnezeu, dăruire care nu trebuie aĹźadar să difere Ă®n intensitate, ci doar Ă®n modul Ă®n care se face. Monahul se dăruieĹźte Ă®n mod direct lui Hristos, Ă®ntr-un „maximalism eshatologic” (11), pe când cel căsătorit se dăruieĹźte lui Hristos prin celălalt, care este „semn al prezenĹŁei Sale” (12). Dăruirea aceasta mediată, specifică vieĹŁii celor căsătoriĹŁi, nu ĹźtirbeĹźte cu nimic intensitatea dăruirii soĹŁilor faţă de Dumnezeu: „ei sunt tocmai ca Isus Hristos care, unit cu Mireasa Lui, Biserica, nu este mai puĹŁin unit cu Tatăl Său” (13). Atât pentru monahi, cât Ĺźi pentru cei căsătoriĹŁi, Hristos rămâne Mirele sufletului (Mat. 25: 6), iar Ă®n veacul viitor oamenii „nici nu se Ă®nsoară, nici nu se mărită, ci sunt ca Ă®ngerii lui Dumnezeu” (Mat. 22: 30), ori altfel spus, ca monahii. De aceea, Ă®n perspectiva eternităţii, orice om este un monah Ă®n devenire.

Note

1. Sf. Ioan Gură de Aur, Omilie la Epistola către Evrei, 7, 4. Cf. Omilie la Epistola către Efeseni, 20.

2. Idem, Apologia VieĹŁii Monahale, 14, 11.

3. Ibidem, 15, 3.

4. Ibidem, 3, 14.

5. Vezi Paul Evdokimov, Taina iubirii. Sfinţenia unirii conjugale în lumina tradiţiei ortodoxe, Edit. Christiana, Bucureşti, 1999, p. 91.

6. Ibidem, 14, 4.

7. Id em, Omilie la Epistola către Efeseni, 5: 22-33.

8. Ib idem.

9. Id em, Despre Feciorie, 47, 1.

10. I dem, Omilie la Epistola către Efeseni, 5: 22-33.

11. O formulare folosită de Paul Evdokimov în mai multe din cărţile sale.

12. Din rugăciunea de binecuvântare a mirilor în ritul Roman.

13. Sf. Ioan Gură de Aur, Omilie despre căsătorie, 3, citat în Paul Evdokimov, op. cit., p. 73.

Leonard Tony Farauanu

PS: nu-mi pot abtine cateva observatii pe marginea articolului:

1. cat de actual este marele invatator antiohian pentru secolul XXI !

2. cum ar arata tarile ortodoxe daca preotii ar trai asa si ar fi urmati in traire si de crestinii ortodocsi! cat de diferit ar fi peisajul crestinismului ortodox daca ar trai dupa invatatura Gurii de Aur pe care o cinstesc doar din gura….

Lasă un comentariu

martie 23, 2008

Cetatea lui Christos Ĺźi Casa Islamului?

Filed under: Uncategorized — Liviu @ 12:37 pm
Tags: dialogulreligiilor

În luna martie a acestui an, cardinalul Jean-Luis Tauran, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Dialog Inter-religios, îi va primi pe cinci dintre cei 138 de reprezentanţi ai lumii islamice care, prin intermediul unei scrisori adresate lumii creştine, au atras atenţia asupra necesităţii reluării şi aprofundării unui dialog pacificator între cetatea lui Christos şi casa Coranului. Reclamînd necesitatea convieţuirii paşnice între mărturisitorii celor două monoteisme, scrisoarea subliniază fondul comun, abrahamic al celor două şi propune identificarea principiilor unei mărturisiri comune a Unului Dumnezeu – trimiţînd în acest sens spre o normă comună Scripturii, Evangheliei şi Coranului, aceea de a-l iubi fără rezerve pe Unul Dumnezeu şi, prin aceasta, pe aproapele. Importanţa nu doar interconfesională sau ecumenică a problemei este anunţată chiar de finalul scrisorii în care se arată că, „din moment ce creştinii şi musulmanii reprezintă mai mult de 55% din populaţia lumii, supravieţuirea lumii înseşi este pusă, probabil, în chestiune“. Astfel, convenind asupra organizării unei întîlniri preliminare şi propedeutice, Vaticanul recunoaşte urgenţa problemei semnalate de scrisoarea amintită – A Common Word Between Us and You – înaintată în octombrie 2007 de cei 138 de cercetători. Evenimentul acestui prim pas, extrem de mediatizat cît pentru a reflecta aşteptări subînţelese, reprezintă continuarea unei naraţiuni a cărei istorii – cea a relaţiei dintre islam şi creştinism – abundă în complicităţi şi inadvertenţe reciproce. Iar lungimea în timp a acestei relaţii semnalează cronicizarea unei probleme care, în pofida eforturilor, nu-şi găsea rezolvarea. În preajma perioadei de relativ repaos dintre cea de-a doua cruciadă (1147-1149) şi cea de-a treia (1189-1192), Occidentul conştientizează faptul că a uitat limba greacă. Ca atare, pentru a acoperi o lacună ce nu făcea onoare în faţa disputelor cu bizantinii, fiind semnalată patetic de Abelard (1079-1142), au fost chemaţi în ajutor creştinii spanioli – mozarabi – cultivaţi şi inspiraţi de mediul cultural al califatului din Cordoba care, deşi se stingea începînd cu 1031, avea să-l dăruiască în 1126 pe Averroes şi în 1165 pe Ibn Arabi. Astfel, după ce au fost formate echipe de cercetare din care făceau parte deopotrivă creştini, evrei şi musulmani, a fost demarat proiectul de traducere a versiunilor arabe ale textelor greceşti – motiv pentru care putem citi azi, printre altele, Liber de Causis – şi a originalelor greceşti. Una dintre cele mai performante echipe din acel timp va fi cea coordonată de abatele de Cluny, Petru cel Venerabil (1109-1156), sub atenţia căruia, în 1142, s-a tradus Coranul pentru a-i putea combate pe musulmani nu prin intermediul mijloacelor militare, ci pe calea argumentelor bine nutrite. Deşi intenţiile rămîneau mai degrabă polemice decît ecumenice, erau puse totuşi bazele unui dialog care pleca de la premisa înţelegerii celuilalt. Dialog care va fi însă mult prea timpuriu minat, în special prin contribuţia neaşteptată a marelui mistic Bernard de Clairvaux care, păstrînd bagajul social al celui care este „om de la ţară, feudal şi militar“ (Jaques Le Goff, Intelectualii în Evul Mediu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1994, p. 60.), se îndoia de eficienţa traducerii îngrijite de venerabilul Petru şi milita în cheie „okhamiană“ pentru eficienţa tăişului sabiei. Cînd acesta din urmă îi cere să citească traducerea Coranului „pentru a-i răspunde lui Mahomed cu pana, sfîntul Bernard tace“ (Ibidem, p. 60.). În acest fel, ocazia întîlnirii cu celălalt este izgonită în cazul abatelui de la Cîteaux de prea familiarele paradigme din care era ţesută lumea în care trăia. Mutatis mutandis, soarta nou iniţiatului dialog dintre lumea musulmană şi cea creştină ar putea fi aceeaşi. Şi de această dată este posibil ca buna receptare a propunerii adresate de cei 138 de reprezentanţi ai islamului să depindă prea mult de paradigma „familiarei“ Europe şi mai puţin de orizontul spiritual către care – dislocant – sîntem chemaţi. Decisiv în acest caz va fi modul în care Benedict al XVI-lea va răspunde apelului de a determina condiţiile de posibilitate ale convieţuirii paşnice dintre mărturisitorii celor două monoteisme.

Aşa cum a arătat-o în cuvîntul adresat, în decembrie 2006, membrilor Curiei Romane, Benedict al XVI-lea înclină să gîndească principiile unei astfel de comuniuni din perspectiva respectării drepturilor şi a libertăţii fiecărei persoane. Pentru actualul Pontif, „cuceririle drepturilor omului şi cele ale libertăţii de credinţă şi de practică reprezintă elementele esenţiale ale autenticităţii religiei“.

Cu toate acestea, pentru lumea islamului valorile culturii europene nu au un rol preeminent – în special cele ale unei culturi care a făcut aproape totul pentru a nu mai gîndi spaţiul public, mediul convieţuirii cu celălalt, din perspectiva orizontului spiritual sau a vreunei mărturisiri confesionale. Disputa, de la începutul lunii februarie, din Regatul Unit, provocată de propunerea arhiepsicopului de Cantebury, Rowan Williams, de a introduce în legislaţia britanică elemente din Sharia, reflectă exact asimetria dintre cele două modele paralele de concepere a spaţiului public. Diferenţa dintre cele două tipuri normative este atît una de conţinut, cît şi una de perspectivă. În timp ce modelul european este concentrat asupra principiului libertăţii negative, paradigma islamică este articulată în jurul participării comune şi neîntrerupte la divinitate. Precum în cazul oikumenei creştine – cu excepţia notabilă a bisericii protestante, datorită doctrinei predestinării –, pentru musulmani sensul profund al libertăţii şi, consecvent, al comuniunii cu celălalt nu survine decît corelat cu orizontul participării la dumnezeire. Pentru europeanul ale cărui urechi nu vor să mai audă decît de necesara inviolabilitate a spaţiului privat şi de respectarea drepturilor sale în spaţiul public, rămîne complet inaccesibilă vibraţia semantică a argumentelor care îl făceau, de pildă, pe Sfîntul Maxim Mărturisitorul să spună că libertatea înseamnă a îndeplini „voia Domnului“ (Sf. Maxim Mărturisitorul, EIBMBOR, Bucureşti, 1990, pp. 186-187) şi că a fi împreună înseamnă a fi co-oficianţi ai Liturghiei Cosmice. Din acelaşi motiv, apelul celor 138 de reprezentanţi ai islamului, care militează pentru reglarea parametrilor comuniunii prin intermediul identificării unei mărturisiri comune, îi poate provoca aceluiaşi european o profundă perplexitate civică.

Dacă Pontiful va accepta respectivul dialog doar din perspectiva principiului libertăţii şi a drepturilor ce decurg din acesta, este de aşteptat ca discuţia să nu evolueze mai mult decît a făcut-o de fiecare dată cînd administraţia de la Vatican a deplîns transformarea membrilor minorităţilor creştine din ţări musulmane în „cetăţeni de clasă inferioară“ – precum în cazul extrem al Arabiei Saudite, care interzice oficierea liturghiei
creştine chiar şi în spaţ
iile private. Iniţierea unui dialog şi a unei comuniuni cu lumea islamică pornind de la o mărturisire comună de credinţă nu este doar ontologic mai adecvată – datorită substratului abrahamic comun şi a împărtăşirii cerinţei capitale de a-l mărturisi fără rezerve pe Unul Dumnezeu şi, consecvent, de a adopta fără echivoc legea ospitalităţii. Ci ea poate avea efecte de mult timp aşteptate, precum tolerarea în lumea islamică a minorităţilor creştine şi asumarea în Europa, în special în ţările scandinave, a acelei delicateţi care te împiedică să ironizezi lumea islamică, chiar dacă dreptul la libera exprimare îţi permite acest lucru. Faptul că această scrisoare vine dinspre un altul dislocant are o conotaţie revelatoare. Pentru a arăta că islamul nu poate fi definit din perspectiva presupusei violenţe intrinsece, scrisoarea deschide subiectul ospitalităţii şi al toleranţei inter-religioase atrăgînd atenţia asupra unui pasaj din Coran în care, fiind invocată comuniunea cu Popoarele Cărţii, se spune că „în religie nu poate fi loc de constrîngere“ (Al-Baqarah 2, 256). Prin reluarea acestei invitaţii originare, epistola adresată lumii creştine se arată ca păstrătoare a revelaţiei transmise prin profetul Mahomed – una care reclamă urgenţa ontologică a concilierii.

Evident, poziţia Pontifului faţă de această epistolă va dicta nu doar răspunsul cuvenit lumii islamice, ci şi deschiderea reciprocă dintre Bisericile creştine. Atitudinea faţă de altul pune în lumină felul în care este asumată propria identitate – chiar şi faţă de membrii familiei, adică, în acest caz, faţă de Biserica Ortodoxă şi cea Protestantă. Din acest punct de vedere, Bisericilor creştine li s-a întîmplat nu o dată ca, urmînd drumul spre propria unitate, să-şi mineralizeze spiritul. Atît riscul anchilozării, cît şi oportunitatea surmontării ei sînt relevate şi de substanţa dialogului cu islamul.

Astfel, anunţata vizită oficială a lui Benedict al XVI-lea, în luna aprilie 2008, la sediul ONU din SUA, ar putea fi citită din perspectiva ocaziei de a atrage atenţia asupra faptului că păstrarea propriei identităţi se face prin deschiderea faţă de alteritate.

Andrei GÄ‚ITÄ‚NARU in „Dilema Veche” Anul V, nr.213 – 16 martie 2008

Lasă un comentariu

martie 22, 2008

SF. IOAN GURÄ‚ DE AUR. ALTERNATIVE ALE LECTURII

Filed under: Uncategorized — Liviu @ 10:44 am
Tags: dumnezeu, ioanguradeaur

Întotdeauna un text poate suporta lecturi ale căror mize sînt diferite. Altfel spus, un acelasi text poate fi interpretat aplicîndu-i-se variate grile. Scrierile teologice în special, chiar dacă nu integral, pot fi citite si printr-o grilă aparte – lectura ca rugăciune. Astfel actul citirii se transformă, transformînd totodată cititorul care îsi redirectionează intentia, raportîndu-se prin intermediul textului, dincolo de imediata prezentă a celor scrise, la Dumnezeu. A citi un text în această manieră implică necesitatea deprinderii unei anumite practici, a unui anumit comportament adecvat, care implică, între altele, renuntarea la prejudecăti.
Despre un text care permite si chiar cere lectura ca rugăciune, voi discuta în cele ce urmează. Am în vedere Despre necunoasterea lui Dumnezeu scrisă de Sfîntul Ioan Gură de Aur, volum apărut la Editura Herald, în traducerea lui Walther Alexander Prager, în anul 2007. Cartea este o culegere de cinci predici menite să combată erezia lui Eunomie, continuator al lui Arie, care postula deosebirea Tatălui fată de Fiul prin atributul aghenesia – nenăscut. Una dintre consecintele acestei perspective este putinta cunoasterii integrale a lui Dumnezeu, ca urmare posibilitătii identificării atributului Său esential prin diferentă cu atributele celorlalte hypostasuri ale Sfintei Treimi. Pentru a contesta erezia, Sfîntul Ioan Gură de Aur (Chrisostomul) îsi îndreaptă predicile către neputinta omului de a se cunoaste si de a cunoaste exhaustiv cele ce-l înconjoară, pentru ca din aceste două premise demonstratia lui să urce inductiv către concluzia imposibilitătii puterii umane de pătrundere si de întelegere a esentei divine.
Stilul predicilor ce alcătuiesc volumul avut în discutie este pus în slujba unui ideal al educării, are un caracter vădit paideutic, motiv pentru care autorul pune accent pe claritate, pe un ton colocvial, ce se datorează, cu sigurantă, faptului că predicile au fost rostite în fata unui anumit tip de public, deci faptului că nu s-a intentionat fixarea lor în scris. Publicul receptor al mesajului transmis de Sfîntul Ioan Gură de Aur este unul slăbit în credintă, care a fost cîstigat de argumentatiile anomeenilor, asadar, un public ce trebuia întărit si avertizat de pericolele unor interpretări eronate ale textului sacru. Cu toate că predicile au fost rostite uneori chiar si la intervale temporale mai întinse autorul s-a străduit să le ofere continuitate. Din acest motiv unele dintre ele debutează cu un rezumat al concluziilor la care se ajunsese în predica precedentă, iar altele mentionează sintetic exemplele folosite anterior.
În acelasi timp, pentru ca forta pedagogică să fie cît mai puternică, Sfîntul Ioan Gură de Aur recurge deseori în sirul argumentărilor sale la exemple biblice, care, prin forta imaginilor utilizate, pot, într-o oarecare măsură, depăsi anumite nuante deficitare ale limbajului nostru. Astfel sînt aduse în discutie episoade precum cel al lui Zaharia care a pus la îndoială, în lumina logicii umane, cuvîntul lui Dumnezeu, motiv pentru care a fost pedepsit, luîndu-i-se darul vorbirii, cu toate că era preot. Asa cum acestui om credincios i-a fost pedepsită neîncrederea, la fel adeptii lui Eunomie vor fi pedepsiti pentru îndrăzneala cu care cred că se pot apropia de Dumnezeu. Un alt exemplu folosit în manieră similară este cel al lui Daniel. După un post de trei săptămîni acesta a avut o viziune în fata căreia a simtit că îl părăsesc puterile si că măretia lui se preface în stricăciune (cf. Dan. 10, 5-8). Ceea ce doreste Sfîntul Părinte să demonstreze prin această întîmplare este că dacă nici Daniel, om desăvîrsit, nu a putut privi un înger fără să simtă că îl părăsesc puterile, cum poate fi afirmat că este cu putintă a cunoaste pe Dumnezeu în esenta lui, cînd distanta dintre îngeri si El este, conform traditiei crestine, imposibil de închipuit. Îngerii, arhanghelii, heruvimii si serafimii însisi sînt umili în fata slavei lui Dumnezeu, ultimii dintre ei, fiind în proximitatea fiintei divine, îsi acoperă chipurile cu aripile. Dacă aceste fiinte superioare omului nu Îl cunosc pe Dumnezeu, cum putem avea noi acces la esenta Lui? Noi nu ne cunoastem nici măcar pe noi însine în totalitate, nu stim articulatiile sufletului nostru, nu cunoastem lumea în care trăim. În aceste conditii, cum putem avea pretentia cunoasterii atributului esential al celui ce a creat toate acestea?
Dincolo de nivelul polemic al acestor predici trebuie sesizată posibilitatea experierii unui nivel mai profund de întelegere, a cărui miză trece dincolo de corectarea unei erori, de îndreptarea unei erezii sau de întărirea credintei unui grup de oameni. Este vorba despre un alt tip de lectură – rugăciunea –, care provoacă o schimbare ale cărei consecinte sînt resimtite în primul rînd la nivelul cunoasterii de sine. A citi un text precum cel avut în vedere nu cu scopul informării, ci cu scopul introspectiei, poate transforma actul lecturii în rugăciune. Propriu acestui tip de lectură este o anumită schimbare de directie – dinspre text ca exterioritate, către sinele profund al lectorului –, schimbare care provoacă o modificare radicală. În urma acestei modificări sufletul se îndreaptă către o altă cunoastere, una care vizează ceva mai mult si mai profund decît corectarea unor erori de credintă – relatia personală cu Dumnezeu.
Cu toate că ceea ce a declansat aparitia acestor predici este erezia lui Eunomie, o controversă de secol IV, problema centrală în jurul căreia sînt articulate ideile Sfîntului Ioan Chrisostomul din volumul avut în discutie este cea a tipului de cunoastere pe care o putem avea despre Dumnezeu. Chiar dacă acum, în secolul XXI, mijloacele noastre de investigare au suferit schimbări, adaptări, evolutii, problema cunoasterii lui Dumnezeu îsi păstrează încă actualitatea. Am în vedere noile directii de cercetare interdisciplinară care, prin autori precum Sir John Polkinghorne, Arthur Peacocke, Ian Barbour, Jaroslav Pelikan, abordează problema cunoasterii lui Dumnezeu în lumina datelor oferite de stiintă.
Pentru cei interesati de opera Sfîntului Ioan Gură de Aur trebuie mentionat că în Romînia s-au tradus peste douăzeci si cinci de scrieri, marea majoritate a lor fiind apărute la editurile Institutul Biblic de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romîne (IBMBOR), Nemira si Sofia. De asemenea există si un site romînesc unde pot fi accesate date privind viata si activitatea Sfîntului, împreună cu o parte consistentă a scrierilor sale; adresa este www.ioanguradeaur.ro.

Elena BÄ‚LTUTÄ‚ in „Convorbiri literare”, decembrie 2007

http://www.ioanguradeaur.ro/despre-necunoasterea-lui-dumnezeu/

Lasă un comentariu

martie 21, 2008

Nicolae Steinhardt in ochii episcopului Iustin Hodea

Filed under: Uncategorized — Liviu @ 10:57 pm
Tags: steinhardt

Noi acum complicăm lucrurile. Bunăoară, părintele Nicolae Steinhardt spunea că ar fi dorit să aibă credinţa oamenilor simpli, care este mult mai odihnitoare. Deşi nu era preot, stătea foarte mult de vorbă cu oamenii, şi noi îngăduiam asta.
– Cât de mult v-a influenĹŁat Ă®ntâlnirea cu Nicolae Steinhardt?
– Destul de mult. Eu sunt maramureĹźean Ĺźi sunt dintr-o bucată. AĹźa era Ĺźi părintele Nicolae: dintr-o bucată. Acestea m-au atras: corectitudinea, hotărârea. Cuvântul dat era Ĺźi Ă®mplinit. AtaĹźamentul Ĺźi dragostea faţă de români Ĺźi Biserica Ortodoxă nu i le poate pune nimeni la Ă®ndoială. Era de o naivitate Ĺźi copilărie cuceritoare… DeĹźi avea 70 de ani, era un om al tinerilor.
– Avea o curăţie a inimii…
– Avea. Era plin de voioĹźie Ĺźi de bucurie că a fost acceptat să facă parte dintre cei chemaĹŁi de Hristos. „Pe mine, care sunt evreu, să mă primească Hristos… Ce cinste!”. ĂŽnvăţa mereu, Ĺźi Ă®i Ă®nvăţa pe cei care se pregăteau pentru Seminar, dar Ĺźi pe copiii simpli de ţărani de jos, din sat.

In articolul : „Rohia: din piatră Ĺźi din duh Interviu cu Episcopul Iustin Hodea”

Lasă un comentariu

Ecumenismul necrestin al Vaticanului

Filed under: Uncategorized — Liviu @ 10:38 pm
Tags: ecumenism, vatican

Ecumenismul necrestin al Vaticanului

Un documentar din 1995, subtitrat in limba romana, despre ecumenism, din perspectiva ortodoxa conservatoare.
Sunt surprinsi principalii pasi facuti spre ecumenism, mai ales cei ai Vaticanului, din perspectiva foarte critica a ortodoxiei fundamentaliste.
Cred ca filmul merita descarcat si vazut, mai ales ca reiese clar obiectivul globalizarii religioase prin sincretism, impunerea unei noi ere a pacii mondiale plecand de la pacea dintre religii.

Documentarul este format avi si dureaza 40 de minute.

Comments (1)

Pagina următoare »

• Pagini
  • About
  • About

• Blogroll

  • WordPress.com
  • WordPress.org
• Categorii:
  • Uncategorized
• Search:
  
  
• Archives:
  • aprilie 2009
  • martie 2009
  • februarie 2009
  • august 2008
  • iulie 2008
  • iunie 2008
  • mai 2008
  • aprilie 2008
  • martie 2008
  • februarie 2008
  • ianuarie 2008
  • decembrie 2007
  • noiembrie 2007
  • octombrie 2007
  • septembrie 2007
  • august 2007
  • iulie 2007
  • iunie 2007
  • mai 2007
  • aprilie 2007
  • martie 2007
  • februarie 2007
  • ianuarie 2007
  • decembrie 2006
  • noiembrie 2006
  • octombrie 2006
  • septembrie 2006
  • august 2006
  • iulie 2006
  • iunie 2006
  • mai 2006
  • aprilie 2006
  • martie 2006
  • februarie 2006
  • ianuarie 2006
  • decembrie 2005
  • noiembrie 2005
  • octombrie 2005
  • septembrie 2005
• Meta:
  • Înregistrare
  • Autentificare
  • RSS
  • Comments RSS
  • XFN
  • WordPress.com

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

• Abonează-te Abonat
  • Pro(-)scris old
  Înregistrează-mă
  • Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
• • Pro(-)scris old
  • Personalizare
  • Abonează-te Abonat
  • Înregistrare
  • Autentificare
  • Raportează acest conținut
  • Vezi site-ul în Cititor
  • Administrează abonamente
  • Restrânge această bară

Ceea ce mă fascinează Ă®n ĹŁara aceasta[Romania] este faptul că mă simt transpus Ă®ntr-un timp trecut,care Ă®mi aminteĹźte de vremea când eram cu bunicul meu pe câmpurile Austriei. Totul este natural.Este fascinant. EĹźti cu adevărat transpus Ă®napoi Ă®n timp.AĹź zice cu aproximativ 50 de ani. … Acesta este o vânătă-hibrid.Arată foarte frumos,dar ca gust nu este ca aceasta, care se plantează mai departe pentru seminĹŁe. ĂŽn fiecare an se folosesc seminĹŁele.Dacă ne uităm la preĹŁurile pentru seminĹŁe,acestea costă de fapt numai cât costă scoaterea Ĺźi uscarea seminĹŁelor de către om. Iar restul la aceasta este de 600 000 lei pentru 10 grame,adică 15 euro pentru 10 grame. Arată minunat[cea hibrida].Cumpărătorii se lasă orbiĹŁi de acestea.Este limpede. Aceasta arată la expunere mult mai frumos decât aceasta[cea naturala]. Dar gustul nu se simte,trebuie testat.Pentru mine acesta[cea ‘urata’ dar naturala] este mai bun. … Sper ca Ă®n viitorul apropiat situaĹŁia să nu se schimbe prea repede. Dar de schimbat tot se va schimba prin marile concerne, care aduc produse-hibrid,ce distrug tot ce a fost Ă®ntemeiat pe sistemul de produse naturale. De exemplu, vinetele, ardeii,roĹźiile, care Ă®ncă sunt cu adevărat produse naturale Ĺźi nu au nimic de a face cu produsele-hibrid. …Standardul alimentelor va scădea Ĺźi gustul va avea de suferit. Nu va mai fi ceea ce a fost Ĺźi ce ar trebui să fie. Copiii nu îşi vor mai aduce aminte,ce gust avea o roĹźie sau un măr sau orice altceva.Totul va avea un alt gust.Progresul nu se lasă oprit. Dar nici nu vrem să Ă®l oprim.Astfel arată lucrurile. Totul va continua. Până Ă®ntr-un moment, când se va opri. Când am venit Ă®n România,cu mulĹŁi ani Ă®n urmă,noi deja distrusesem vestul Ĺźi acum venim aici, Ă®n RomâniaĹźi vom distruge Ĺźi aici agricultura. Every day in Vienna the amount of unsold bread sent back to be disposed of is enough to supply Austria’s second-largest city, Graz. Around 350,000 hectares of agricultural land, above all in Latin America, are dedicated to the cultivation of soybeans to feed Austria’s livestock while one quarter of the local population starves. Every European eats ten kilograms a year of artificially irrigated greenhouse vegetables from southern Spain, with water shortages the result. In WE FEED THE WORLD, Austrian filmmaker Erwin Wagenhofer traces the origins of the food we eat. His journey takes him to France, Spain, Romania, Switzerland, Brazil and back to Austria. Leading us through the film is an interview with Jean Ziegler, the United Nations Special Rapporteur on the Right to Food. WE FEED THE WORLD is a film about food and globalisation, fishermen and farmers, long-distance lorry drivers and high-powered corporate executives, the flow of goods and cash flow–a film about scarcity amid plenty. With its unforgettable images, the film provides insight into the production of our food and answers the question what world hunger has to do with us . Interviewed are not only fishermen, farmers, agronomists, biologists and the UN’s Jean Ziegler, but also the director of production at Pioneer, the world’s largest seed company, as well as Peter Brabeck, Chairman and CEO of NestlĂ© International, the largest food company in the world. Mai multe despre documentar la : http://www.we-feed-the-world.at/en/film.htm