InterdicĹŁii Ĺźi alergii

InterdicĹŁii Ĺźi alergii

note berlineze

La Institutul de Studii Avansate din Berlin, Astrid Reuter de la Universitatea din Erfurt ne vorbeĹźte, astăzi, despre controversele juridice provocate, Ă®n Germania Ĺźi FranĹŁa, de etalarea publică a unor Ă®nsemne religioase. Lucrurile s-au desfăşurat, Ă®n cele două ţări, după scenarii cu totul diferite. ĂŽn Germania, la sfĂ®rĹźitul anilor ’80, părinĹŁii unei eleve dintr-un liceu bavarez protestează Ă®mpotriva reglementării ca Ă®n fiecare sală de clasă să fie instalat un crucifix. Li se pare că dreptul lor la „libertate religioasă negativă” este, astfel, lezat. Se ajunge la tribunal. Curtea Administrativă din Regensburg respinge acĹŁiunea, cea din MĂĽnchen de asemenea. Curtea ConstituĹŁională Federală de la Karlsruhe decide Ă®nsă Ă®n favoarea părinĹŁilor. Se discută despre semnificaĹŁia crucii (este ea semnul unei profesiuni de credinţă sau doar un simbol identitar, desemnĂ®nd cultura occidentală Ă®n genere?), despre definiĹŁia „neutralităţii” statului, despre libertatea conĹźtiinĹŁei, despre egalitate Ĺźi despre principiul majorităţii. Pedagogia „oficială” trebuie să fie orientativă, normativă sau mai curĂ®nd oarbă axiologic, pentru a nu precondiĹŁiona formaĹŁia intelectuală a elevilor? Cîţiva ani mai tĂ®rziu, Ă®n 1997, disputa se reia Ă®n termeni noi: o profesoară de liceu din Baden-WĂĽrttemberg, cetăţean german de origine afgană Ĺźi de rit musulman, e persecutată de conducerea Ĺźcolii pentru că se Ă®ncăpăţînează să poarte, la ore, acoperămĂ®ntul pentru cap la care o obligă religia ei. Se ajunge din nou la tribunal, iar după verdicte locale care resping acĹŁiunea reclamantei, litigiul revine, spre analiză, CurĹŁii ConstituĹŁionale Federale. SoluĹŁia Ă®naltului for e, de data aceasta, ambiguă. Se admite că nimeni nu trebuie persecutat pentru convingerile Ĺźi practicile sale religioase, dar se cere o lege generală care să impună un tratament egal pentru toate religiile Ĺźi confesiunile. Ceea ce se interzice sau se Ă®ngăduie unora trebuie interzis sau Ă®ngăduit tuturor.

ĂŽn FranĹŁa, lucrurile au avut altă traiectorie. O Ĺźcoală din suburbia pariziană exmatriculează, Ă®n 1989, trei elevi musulmani care refuză să vină la cursuri cu capul descoperit. Se declanĹźează, astfel, suita celebrelor „affaires des foulards„, care culminează cu o adevărată criză politică Ĺźi cu votarea unei legi menite să interzică, Ă®n numele laicităţii, „orice Ă®nsemne Ĺźi orice ĹŁinută care exprimă, Ă®n chip ostentativ, apartenenĹŁa religioasă a elevilor”.

Toate aceste cazuri stĂ®rnesc infinite distilări teoretice. Problematica subiacentă e atotcuprinzătoare: separarea Statului de Biserică, relaĹŁia public-privat, fractura subtilă dintre modernitate Ĺźi post-modernitate, drepturi individuale Ĺźi drepturi colective, creĹźtinism Ĺźi islam, libertate religioasă negativă (dreptul să nu) versus libertate religioasă pozitivă (dreptul să) Ĺź.a.m.d. Un coleg din Statele Unite observă că Ă®n ĹŁara lui totul s-ar rezolva mult mai simplu: ce face omul Ă®n plan strict personal, respectiv ce pune pe el, ce anexează corpului propriu e treaba lui, dreptul lui inalienabil. Ce pune pe pereĹŁii unei instituĹŁii publice e altceva. Acolo intervin reglementări care să protejeze confortul interior al fiecărui membru al comunităţii. ĂŽn fapt, toată această dezbatere suferă de o cronică ipocrizie a scopurilor Ĺźi a motivaĹŁiilor. Dacă pretindem că multiculturalismul e principial dezirabil ca apogeu al toleranĹŁei universale, atunci nu se Ă®nĹŁelege de ce ne deranjează aspectul pestriĹŁ al unei clase Ă®n care se văd laolaltă cruci, chipe, baticuri Ĺźi voaluri. Ĺži de ce ne propunem să reducem această diversitate la monocromia unei interdicĹŁii globale. Pe de altă parte, de ce nu recunoaĹźtem că Ă®n subterana acestei agitaĹŁii legislative se află un semn al veacului care n-are nimic de a face nici cu libertatea Ĺźi egalitatea, nici cu statul secular, nici cu efectele secundare ale modernităţii. E vorba, pur Ĺźi simplu, de o alergie mai mult sau mai puĹŁin mărturisită la tot ce ĹŁine de sfera religiosului. InstituĹŁiile publice contemporane Ĺźi „lumea bună” Ă®n genere resimt orice „marcă” religioasă drept atavism „medieval”, drept cripto-fundamentalism, drept derapaj vinovat de la luminile raĹŁiunii Ĺźi ale civilizaĹŁiei. ĂŽntre a te ruga sau a citi psalmii Ĺźi a incendia eretici nu se Ă®nregistrează nici o deosebire. Ofensiva „laicităţii” nu e altceva decĂ®t expresia unei viscerale intoleranĹŁe faţă de faptul religios ca atare, indiferent că e creĹźtin, iudaic sau musulman. Ceea ce se contestă este legitimitatea prezenĹŁei publice a religiei, Ă®ndreptăţirea ei de a iradia asupra vieĹŁii comunitare, dincolo de zidurile bine grăniĹŁuite ale locaĹźurilor de cult. Nu s-a discutat niciodată, Ă®n parlamentele ţărilor dezvoltate, despre interdicĹŁii de alt ordin. Orice elev are voie să-Ĺźi vopsească părul Ă®n roĹźu, să se Ă®mbrace Ă®n pene Ĺźi să-Ĺźi pună cĂ®rlige Ă®n limbă. Ceea ce Ă®nsă nu se suportă este să poarte chipă, sau cruce, sau turban. Religiozitatea irită. Iar profesorul care lasă să se Ă®ntrevadă, Ă®n discursul său, cea mai mică urmă de opĹŁiune existenĹŁială (religioasă, sau doar etică, sau teoretică) trebuie excomunicat ca un pericol social. I se cere, dimpotrivă, să privească Ă®n gol, rece, senin, enunĹŁiativ, ca o parabolă a absenĹŁei. La limită, ni se Ă®ngăduie tuturor o oarecare veselie socială. Dar, bitte schön, fără dramă Ĺźi fără extaz.

Andrei PLEĹžU

http://www.algoritma.ro/dilema/116/AndreiPL.htm

Un război în care România n-are ce căuta

http://www.gandul.info/2006-04-21/un_razboi Bogdan CHIRIEAC

Un război Ă®n care România n-are ce căuta „Statele Unite nu exclud o intervenĹŁie militară Ă®mpotriva Iranului, Ă®n criza nucleară din această ĹŁară, Ă®n numele dreptului la autoapărare (…). Dreptul la autoapărare nu necesită o rezoluĹŁie a Consiliului de Securitate al ONU, iar SUA sunt perfect capabile, dacă situaĹŁia o cere, să acĹŁioneze militar singure sau cu o coaliĹŁie internaĹŁională”. DeclaraĹŁiile au fost făcute de secretarul Departamentului de Stat, Condoleezza Rice, Ĺźi ele arată că a Ă®nceput numărătoarea inversă Ă®ntr-un nou război. Cel mai fidel barometru al păcii Ĺźi războiului, bursa petrolului, a reacĹŁionat imediat: preĹŁul barilului atinge Ă®n fiecare zi un nou maximum istoric, tinzând spre 80, 90 Ĺźi 100 de dolari.

De fapt, despre ce război e vorba de această dată? Va debarca America în Iran, aşa cum a făcut-o în Afganistan şi în Irak? Puţin probabil. Mai degrabă un război cu Iranul va arăta precum cel din 1999 împotriva Iugoslaviei lui Miloşevici, adică doar atacuri aeriene. Iranul a anunţat că va fabrica în curând arma nucleară. Toate serviciile de informaţii occidentale au confirmat acest lucru, existând diferenţe doar cu privire la momentul când Teheranul va dispune de aceasta. În general, timpul estimat este între 6 şi 18 luni. Prin poziţia sa geografică deosebită, Iranul poate viza cu o rachetă purtătoare, nu prea sofisticată, orice ţintă din Orientul Apropiat şi Mijlociu. Preşedintele Ahmadinejad a făcut declaraţii violente antiisraeliene şi antiamericane. Militarii SUA din Irak sau Israelul sunt ţinte potenţiale ale Iranului. Washingtonul ar putea pregăti, deci, lovituri aeriene chirurgicale asupra instalaţiilor nucleare iraniene, de genul celei efectuate de Israel în anii 80 asupra Irakului, când Saddam se pregătea şi el să fabrice bomba. Din nefericire, se merge rapid către o situaţie critică. Timpul a devenit adversarul păcii. Astfel, dacă SUA încearcă să convingă Consiliul de Securitate de necesitatea unui atac, acest lucru va necesita multe discuţii şi în consecinţă mult timp. Nu pot fi excluse nici posibilităţile de dialog cu regimul de la Teheran, care nu este în acest moment un interlocutor comod. Totodată, dacă programul nuclear continuă, se va ajunge în curând la punctul în care distrugerea instalaţiilor nucleare ar crea un nor radioactiv ce ar putea contamina sute de mii de civili iranieni. Un preţ imposibil de acceptat de lumea civilizată.

Avem, probabil, de-a face cu cea mai importantă criză internaţională cu care se confruntă lumea de la încheierea războiului rece. Puterile occidentale au puncte de vedere diferite faţă de SUA. Până şi Marea Britanie, aliatul natural al Americii, are rezerve. Tony Blair s-ar fi pronunţat împotriva participării britanice într-o operaţiune militară. Franţa şi Germania, neparticipante la războiul din Irak, ar admite cu greu intervenţia militară în Iran. Când Occidentul nu se înţelege, ce se mai poate cere restului lumii? Rusia vrea să joace un rol complex, de punte între lumea musulmană şi civilizaţia occidentală. Moscova a rămas unul dintre puţinele canale de dialog cu Teheranul. Poziţia finală a Rusiei depinde însă de prea mulţi factori pentru a putea fi estimată acum. China caută cu înfrigurare materii prime şi resurse energetice pentru a susţine una dintre cele mai spectaculoase creşteri economice din istoria omenirii. La 100 de dolari barilul sau mai mult, China, cu un miliard şi jumătate de oameni, intră în recesiune. Dar pericolul cel mai mare nu este aici. Iranul nu este o ţară arabă, dar toate statele arabe şi ansamblul lumii musulmane îi aprobă acţiunile. Fără ca SUA să găsească aliaţi în această lume, o intervenţie militară ar putea fi considerată un atac creştino-sionist asupra Islamului. Efectul ar fi mult mai devastator chiar decât explozia unei bombe nucleare în Orientul Mijlociu. Falia dintre civilizaţii s-ar adânci atât de mult, încât cu toţii am putea fi antrenaţi în hăul creat.

Dar dacă va izbucni acest nou război, consecinţele sale nu vor ocoli pe nimeni, nu vor ocoli nici România. Preţul petrolului va schimba lumea, de la Polul Nord la Polul Sud. Participarea militară a ţării noastre în acest război ar trebui însă total exclusă. Dacă Londra are dubii, e de înţeles ca şi Bucureştiul să rămână pe gânduri. Angajamentele faţă de aliaţi trebuie, însă, îndeplinite. Turcia a anunţat deja că nu va permite un atac american asupra Iranului pornit de la bazele aflate pe teritoriul său. Ar putea pleca avioanele americane numai de pe portavioane? Greu de crezut. Preşedintele Băsescu a anunţat că SUA nu pot lansa un atac de la bazele din Dobrogea fără acordul Bucureştiului. Or, România chiar nu are ce căuta într-un război cu Iranul.

MTV ii batjocoreste pe crestinii din Germania

http://ro.novopress.info/?p=1244

Un desen animat pentru televiziune denigrator pentru catolici este programat sa apara in premiera in luna mai in grila de programe a postului MTV pentru Germania. Biserica Catolica a protestat deja impotriva acestui demers si va continua sa incerce sa convinga conducerea postului comercial sa renunte la difuzarea acestei animatii.

In desenul animat apare un personaj numit parintele Nicolas, prelat la Vatican, care trebuie sa aiba grija mereu de un papa infantil care iubeste sa se uite la filme de groaza si sa se joace intr-una ca un copil. In aceasta animatie mai apare si calugarita Penelope, prezentata ca fiind o usuratica, si trei cardinali obsedati de bani si care se ocupa toata ziua cu tot felul de uneltiri. Aceasta prodcutie va fi difuzata sub forma unui serial numit “Orasul Papei” si se doreste a fi o parodie la adresa Vaticanului. Mesajul clar anti-catolic si controversat a atras imediat reactia bisericii care doreste ca aceasta creatie batjocoritoare sa nu apara deloc pe micile ecrane.

“Inca nu am renuntat sa speram ca dialogul cu conducerea MTV-ului va duce la o decizie de anulare a acestui serial pe consideratia ca raneste sentimentele crestinilor din intreaga tara”, se arata intr-un comunicat al Congresul Episopilor Germani, cea mai inalta structura din Germania a Bisericii Catolice. “Reclama facuta de MTV acestui serial in mai multe reviste este o provocare in fata crestinilor germani chiar acum in preajma de sarbatorilor Pascale”, se mai poate citi in comunicatul oficial.

Prelatii vor mai inainta o plangere si autoritatilor din domeniul audio-vizualului in care se arata ca promovarea acestui desen animat batjocoreste constient religia crestina. Aceast serial de animatie a fost initial produs de BBC dar postul britanic a decis in 2004 sa nu il difuzeze tocmai datorita faptului ca este prea controversat si contestat.

Referindu-se la demonstratiile recente ale musulmanilor in urma publicarii in unele ziare europene a catorva caricaturi jignitoare la adresa profetului Mahomed, Joachim Herrmann, unul din liderii partidului Uniunea Social Crestina, a declarat ca postul MTV s-ar fi gandit de doua ori inainte de a ii batjocori pe clericii islamisti in acelasi mod cum o face cu prelatii catolici. “Nu este acceptabil faptul ca religia crestina in particular este tarata in noroi doar pentru ca este mai usor si mai putin periculos sa faci aceasta decat in cazul altor credinte”, a mai spus politicianul german.

Conform programului anuntat de MTV, postul va lansa in data de trei mai desenul animat in zece serii si este promovat drept o poveste a unui “papa nebun” care conduce un stat corupt ce cuprinde Austria, Germania si Elvetia. Un purtator de cuvant din Berlin al postului muzical de televiziune a spus agentiei de presa AFP ca MTV nu va renunta la lansarea din Germania a desenului animat.

“Orasul Papei” a fost deja scos pe piata in Marea Britanie si Australia sub forma de DVD-uri. Animatia a fost difuzata si de un post de televiziune din Noua Zeelanda. (R.S. – Novopress Romania)

Parlamentar judecat pentru afirmatiile sale impotriva homosexualitatii

http://ro.novopress.info/?p=1238

In Letonia un membru al parlamentului a aparut in fata unui judecator pentru afirmatiile sale facute anul trecut, chiar inaintea paradei “mandriei homosexuale” din capitala tarii baltice, informeaza Life Site News. Acesta a catalogat atunci homosexualitatea ca pe o “grava boala mentala”.

Procesul a fost intentat impotriva lui Leopolds Ozolins, membru al parlamentului tarii din partea Partidului Fermierilor. El este acuzat de “comiterea de remarci lipsite de respect si denigratoare” la adresa homosexualilor si ca “a incalcat standardele morale si etice”. Politicianul a fost citat spunand ca “homosexualitatea promoveaza pedofilia si raspandeste in societate virusul HIV si hepatita C”. “Homosexualitatea este un stil de viata nesanatos si degradant”, a continuat acesta. Leopolds Ozolins a cerut chiar ca Letonia sa se retraga din Uniunea Europeana daca grupurile de activisti homosexuali “vor continua, sub umbrela democratiei, sa atace oamenii normali si valorile traditionale ale natiunii si familiei”.

Domnul Ozolins a mai spus ca nu exista nici un temei pentru proces deoarece legile din Letonia permit libertatea de exprimare. Acesta a cerut instantei sa consulte si parerea unor reprezentanti ai Departamantului de Psihologie de la Universitatea de Medicina care sa se pronunte daca homosexualitatea este o comportare normala sau o disfunctie de natura psihologica. (Novopress Romania)

Traditia crestina. O istorie a dezvoltarii doctrinei. Volumul al III-lea

Traditia crestina. O istorie a dezvoltarii doctrinei. Volumul al III-lea: Evolutia teologiei medievale (600-1300)

http://www.polirom.ro/titluri.cgi?action=titluri&class=details&id=2183

Traducere de Silvia Palade.

Perioada cuprinsa intre anii 600 si 1300 reprezinta pentru gindirea crestina a Apusului o epoca de reevaluari si precizari ale unor doctrine ramase neclarificate in epocile anterioare si de raspunsuri doctrinare la probleme noi. Teme fundamentale ale crestinismului – raportul dintre natura si har, dintre har si liberul arbitru, paradoxul dreptatii si milei lui Dumnezeu, prezenta reala a lui Hristos in Euharistie, cinstirea Fecioarei Maria – revin in actualitate, fiind analizate atit pe baza revelatiei biblice si a tezaurului patristic, cit si beneficiind de dezvoltarea gindirii filosofice. Ca si in prezentarea crestinismului rasaritean, un loc aparte in acest volum il are raportul dintre crestinismul occidental si celelalte religii monoteiste cu care acesta a intrat in contact. Urmind acelasi principiu cronologic al evolutiei doctrinei, Jaroslav Pelikan surprinde modul in care opera lui Augustin a influentat Occidentul crestin timp de un mileniu, dar si afirmarea unor teologi a caror doctrina va deveni referentiala pentru Biserica din Apus. Cu acest volum, autorul incheie prezentarea evolutiei doctrinei crestine din Antichitatea si Evul Mediu crestine, ultimele doua volume dedicindu-le Reformei si raportului dintre religie si cultura moderna.me dedicindu-le Reformei si raportului dintre religie si cultura moderna.

Iluzii ortodoxe…

Un inalt prelat ortodox crede ca papa ar trebui sa renunte la mai multe titluri oficiale http://ro.novopress.info/?p=1229

Pentru a incuraja mai mult relatiile cu ortodoxismul, papa Benedict al XVI-lea, care a renuntat recent la titlul de “Patriarh al Occidentului”, ar trebui sa mai elimine si alte titluri oficiale, crede un inalt prelat al Bisericii Ortodoxe Ruse citat de agentia de stiri Reuters.

Denumiri oficiale ale papei de la Roma precum “Vicar al lui Isus Cristos” sau “Pontif Suprem al Bisericii Universale” sunt “de neacceptat, chiar scandaloase pentru ortodoxism”, a declarat episcopul Hilarion Alfeyev intr-un mesaj publicat pe adresa sa de internet. “Numai prin renuntarea la titlurile oficiale ce sugereaza o jurisdictie universala a papei se va face un pas real spre reconcilierea bisericilor ortodoxe si catolice”, a adaugat acesta. Hilarion, episopul ortodox rus al Vienei, a spus ca titlul de “Patriarh al Occidentului” era chiar mai tolerabil decat altele la care nu s-a renuntat inca.

Papa Benedict al XVI-lea si-a propus ca una din prioritatile pontificatului sau sa fie o apropiere reala si sincera dintre cele doua mari biserici traditionale crestine. Pana in prezent relatiile Vaticanului cu Biserica Ortodoxa Rusa, cea mai mare dintre toate bisericile ortodoxe, nu au fost foarte cordiale deoarece prelatii rusi ii suspecteaza pe catolici de incercarea de convertire a unei parti importante din populatie, dupa caderea comunismului in 1991.

Patriarhul rus, Alexei al II-lea, a declarat luna trecuta ca spera intr-o rezolvare rapida a problemelor ce despart cele doua biserici. Din perspectiva ortodoxa, autoritatea in Biserica apartinea initial la cinci patriarhii: Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalim, papa de la Roma nefiind cu nimic mai presus fata de ceilalti capi ai cerestinismului.

In opinia lui Hilarion Alfeyev sunt trei titluri ale papei care pot sta in calea unirii celor doua biserici: “Vicar al lui Isus Cristos”, “Succesor al Printului Apostolilor” si “Pontif Suprem al Bisericii Universale”. Celalate cinci titluri oficiale ramase nu ar intra in contradictie cu ortodoxismul deoarece se refera la puterile limitate ale papei: “Episcop al Romei”, “Primat al Italiei”, “Arhiepiscop si Mitropolit al provinciei Romei”, “Suveran al Statului Vatican” si “Slujitor al Slujitorilor lui Dumnezeu”.

In lume sunt aproximativ 220 de milioane de ortodocsi fata de 1,1 miliarde de catolici, majoritatea traind in Rusia si in tari din Europa centrala si de est. (D.S. – Novopress Romania)

Despre "Evanghelia lui Iuda" …

O bomba dezamorsata este preferabila uneia deja explodate…
Este „interesant” cum se manifesta atacul laicismului (si secularismului) salbatic la adresa fundamentelor crestinismului: prin „stiinta”  via National Geographic… O mediatizare „inteligenta” a unui „eveniment de o importanta exceptionala” – dupa cum „afirma unii oameni de stiinta ” – „cele continute in manuscris fiind cu mult mai pasionante decit faimosul roman al lui Dan Brown.”…  Adica o mizerie „mult mai pasionanta” decat alta… „faimosul roman al lui Dan Brown” -nefiind altceva decat un kitch comercial bun insa pentru apetitul nesatios de senzational si „dovezi” „justificatoare” pentru necredinta…
” „Uitati de „Codul lui Da Vinci”, asta e marfa adevarata”, spune un savant american.  ” – cu asa reclama savanta… cum sa nu-ti intorci pe dos ca pe o clatita conceptia despre Dumnezeul-Om… care n-ar fost chiar asa inocent „cum zice traditia”… Vezi…era nevoie de „marfa beton” a „savantului” ca sa ne lumineze cum ca o mica facatura intre Iscariotean si Nazarienean  a fost secretul succesului „mitului” Mantuitorului rastingnit pentru a manipula imperiul roman … „Doar asa” se putea ca paganismul sa fie inlocuit de noua religie fondata nu pe suferintele si jertfele celorlalti 11 apostoli ( ca doar ei ignorantii nu aveau cum sti de tainicul pact iscarioteano- nazarinean… doar nu era sa le spulbere iluziile dupa „inviere” „Complotistul divin”… divulgandu-le taina „misiunii divine” a agentului „Sau” secret, Iscarioteanul…)
Care va sa zica ,  religia asta crestina a fost capital ajutata, discret si subtil , de misiunea secreta a Iscarioteanului…  nu de generatiile de martiri ai rugurilor si catacombelor… Nu… respectivii au fost doar niste naivi neinformati ca si Petru et co… A… Iscarioteanul de ce s-a spanzurat? Pai ii era teama sa nu divulge vorbind in somn, marele pact… asa ca s-a jertfit pentru reusita planului…
Deci, ca atare si prin urmare…crestinilor…dati-i primatul apostolesc lui Iuda, dati-l jos pe Petru ( doar nu degeaba a ascuns Vaticanul documentul…) si lasati-o mai moale cu inocenta Nazarineanului… celelalte 4 evanghelii de fapt sunt niste traditii cenzurate de ura contra Iscarioteanului… tot banuiau ei ceva ceilalti 11, asa ca de-aia l-au ponegrit pe co-autorul complotului veacurilor…

"Evanghelia lui Iuda", mai tare decit "Codul lui Da Vinci"

The Gospel of Judas

http://www9.nationalgeographic.com/lostgospel/
Download: http://www9.nationalgeographic.com/lostgospel/document.html
http://www.earlychristianwritings.com/gospeljudas.html

Newly Translated Gospel Offers More Positive Portrayal of Judas

http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2006/04/06/AR2006040600921.html?nav=rss_metro/religion

Ancient Text Shows a Different Judas

http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2006/04/06/AR2006040601088_2.html?nav=rss_metro/religion
„Evanghelia lui Iuda”, mai tare decit „Codul lui Da Vinci”
Evenimentul Zilei, 17 apr 2005

La aproape 2000 de ani dupa ce a semanat discordia intre primii crestini, „Evanghelia lui Iuda” va vedea in fine lumina tiparului, a anuntat o fundatie elvetiana care pretinde ca a intrat in posesia acestui controversat text a carui traducere din limba copta va fi gata anul viitor.

Unii oameni de stiinta afirma ca publicarea documentului este un eveniment de o importanta exceptionala, cele continute in manuscris fiind cu mult mai pasionante decit faimosul roman al lui Dan Brown.

„Uitati de „Codul lui Da Vinci”, asta e marfa adevarata”, spune un savant american. Cu toate acestea, unii atrag atentia ca este practic imposibil sa confirmi autenticitatea unui asemenea document.

Papirusul avind 62 de pagini a fost descoperit in Egipt, cindva in perioada 1950-1960, insa posesorii manuscrisului nu aveau habar despre ce este vorba, spune Mario Jean Roberty, director al fundatiei Maecenas, cu sediul la Basel.

Existenta unei astfel de Evanghelii, apartinind celui care l-a vindut pe Iisus pentru 30 de arginti, a fost atestata de episcopul Irineu, care, in secolul II d.Hr., a denuntat textul drept o erezie.

Dupa cit se pare, acesta circula in limba greaca la acea epoca, insa manuscrisul aflat in posesia fundatiei elvetiene este redactat intr-un dialect coptic, utilizat de primii crestini egipteni.

„Aceasta este singura dovada clara ca o astfel de Evanghelie a existat cu adevarat”, afirma Roberty. Potrivit acestuia, datarea cu carbon-14 a manuscrisului arata ca el a fost redactat cindva in secolul al III-lea.

„Nu dorim sa dezvaluim nimic din caracterul exceptional al manuscrisului”, a spus Roberty, sugerind insa ca textul atribuit lui Iuda Iscarioteanul pune sub semnul intrebarii unele elemente fundamentale ale doctrinei crestine. Documentul va fi tradus in engleza, franceza si germana si va fi publicat anul viitor.

Modul in care manuscrisul a ajuns in posesia fundatiei elvetiene ramine invaluit in mister, cei implicati nedorind sa dea prea multe amanunte, fiind vorba de un trafic ilegal cu antichitati.

Dupa cit se pare, in anii ‘90 textul a aparut pe piata, fiind initial oferit unei Universitati americane, care insa nu si-a permis sa achite pretul cerut, de ordinul a mai multe milioane de dolari.

Un text despre care se va vorbi mult. Numarul Evangheliilor din Noul Testament a fost limitat la patru in urma Conciliului de la Niceea, in anul 325. Alte circa 30 de texte aflate in circulatie la acea vreme, dintre care unele nu au fost niciodata gasite, au fost interzise.

„Evanghelia lui Iuda” a inflacarat mintile multor cercetatori si scriitori, desi, practic, pina acum, nimeni nu a vazut textul. Acesta este mentionat de Irineu si Epifanie, care il atribuie cainitilor, o secta gnostica.

Acest document ar justifica atit fratricidul lui Cain, cit si tradarea lui Iuda ca fiind niste acte prevazute in planul lui Dumnezeu si indispensabile pentru caderea si ulterioara salvare a umanitatii.

Potrivit americanului Stephen Emmel, specialist in manuscrise coptice, este vorba de o descoperire exceptionala, despre care se va vorbi multa vreme.

„Din punct de vedere istoric, este o descoperire la fel de importanta ca si cea a misterelor de la Nag Hammadi, acum o jumatate de secol. Toate indiciile arata ca este vorba de Evanghelia la care se referea Irineu in secolul al II-lea”.

Tezaurul de la Nag Hammadi. Mansucrisele la care se refera Emmel au fost descoperite in 1945, in apropierea localitatii Nag Hammadi, de niste tarani egipteni, care au scos din pamint un vas din lut in care se aflau 13 codice cu coperte din piele.

Cele 1.156 de pagini de manuscris sint grupate in 54 de lucrari diferite, printre care o asa-numita „Evanghelie a lui Toma” si o culegere de invataturi ale lui Iisus.

Redactate initial in greaca si traduse apoi in limba copta, manuscrisele sint opera puzderiei de secte gnostice ce existau in primele secole ale erei crestine, impotriva carora Biserica a dus o lupta arpiga.

In aceeasi colectie mai pot fi gasite o serie de pretinse scrisori ale apostolilor si diferite Evanghelii, pe care Biserica le considera apocrife.

Cu toate acestea, exista voci care sustin ca o parte din aceste documente, la care publicul larg nu a avut acces decit recent, gratie descoperirilor precum cea din Egipt, ar fi fost pastrate in cel mai mare secret in Biblioteca Vaticanului.

De asemenea, unii experti afirma ca „Evanghelia lui Iuda” la care face referire fundatia Maecenas ar fi facut parte initial din tezaurul de la Nag Hammadi. Unele relatari privind descoperirea din 1945 spun ca in timpul transferului pretioaselor manuscrise s-ar fi pierdut cel care contine controversata Evanghelie.

Gnosticii – intre ascetism si dezmat
Termenul de gnostici se refera la un grup eterogen de curente filozofico-religioase antice, care au cunoscut maxima raspindire in secolele II-III d.Hr., in general in zona celor mai importante centre culturale ale epocii, cum ar fi Roma sau Alexandria.

Unele dintre aceste secte gnostice au o istorie bine documentata, in timp ce altele erau mai obscure, in sensul ca nu li se cunosc macar fondatorii.

Gnosticismul, mai mult sau mai putin o forma degenerata de crestinism, contine numeroase elemente derivate din diverse religii mistice, curente magico-astrologice orientale, din Kabbala sau din filozofia elenistica.

In majoritatea cazurilor, denumirile pe care si le luau aceste grupuri aveau legatura cu anumite elemente doctrinare. Spre exemplu, ofitii atribuie un rol important sarpelui (ofis – in greaca), in timp ce cainitii scot in evidenta rolul jucat de Cain.

Un element comun al diferitelor curente gnostice este insistenta pe elementul „cognitiv”, inteles ca un fel de iluminare rezervata doar unui grup restrins de initiati, in virtutea careia ei ajung la o viziune a divinului si a salvarii lor personale. In fata aestei cunoasteri sau iluminari privilegiate, credinta nu are nici o importanta.

Un alt element comun este dualismul spirit-materie sau suflet-trup, care genereaza fie comportamente ascetice impinse la extrem, fie refuzul oricarei legi morale, care e considerata „inferioara” cunoasterii prin iluminare, de unde deriva o totala libertate de a te bucura de viata, in special de placerile sexuale.
  http://www.hotnews.ro/articol_20230-Evanghelia-lui-Iuda-mai-tare-decit-Codul-lui-Da-Vinci.htm

Frumuseti din Biblie (3)

Cartea purtand numele strabunicii lui David,moabita Rut este una scurta dar remarcabila in Scripturi.
Despre farmecul si frumusetea aceastei carti sta marturie o intamplare in care a fost implicat Benjamin Franklin, renumitul om de stat si inventator american.Cand a slujit la curtea franceza, i-a auzit pe unii aristocrati „persifland” Biblia ca pe o carte nedemna de a fi citita,lipsita de stil si asa mai departe. Desi el insusi nu era credincios, tineretea sa pe care a petrecut-o in coloniile americane l-a familiarizat cu maiestria Bibliei ca opera literara.Prin urmare Franklin s-a decis sa le joace francezilor o festa. Drept care a redactat intr-un scris de mana foarte ingrijit, cartea Rut, inlocuind toate numele proprii cu apelative franceze. Apoi a citit manuscrisul in fata elitei literare a Frantei. Cu totii au remarcat eleganta si simplitatea  stilului acestei povestiri miscatoare.
” Charmant! Dar unde ati gasit acest giuvaier de literatura,Monsieur Franklin?”
” E un fragment din Cartea pe care o dispretuiti atat de mult” a raspuns Benjamin Franklin – ” la Sainte Bible„. Nu putini dintre ilustrii oameni de litere ai Frantei au fost nevoiti sa roseasca in seara aceea la Paris, cum ar trebui sa se intample si in propria noastra cultura de un grav analfabetism in ce priveste cunoasterea Cuvantului lui Dumnezeu. (Comentariul Biblic al Credinciosului, RUT  http://www.sermon-online.com/search.pl?d1=romanian〈=en&language=4452&tm=2  )
Memorabile sunt cuvintele ce exprima atasamentul moabitei Rut, strabunica marelui rege David, fata de soacra sa (!) , o vaduva necajita si de pierderea fiilor ei, o saraca lipita pamantului, ramasa a nimanui:

Rth 1:16  Iar Rut a zis: „Nu ma sili sa te parasesc si sa ma duc de la tine; caci unde te vei duce tu, acolo voi merge si eu si unde vei trai tu, voi trai si eu; poporul tau va fi poporul meu si Dumnezeul tau va fi Dumnezeul meu;
Rth 1:17  Unde vei muri tu, voi muri si eu si voi fi ingropata acolo. Orice-mi va face Domnul, numai moartea ma va desparti de tine!”
Rth 1:18  Vazand Noemina ca este asa de hotarata sa mearga cu ea, a incetat de a o mai indemna sa se intoarca.

Nu doar ca Rut ia o decizie aparent irationala( sa ramai cu soacra-ta dupa aproape 10 ani de stat cu ea… dupa ce ca are alta religie, dupa ce barbata-tau a murit si esti practic „dezlegata”, cu riscul de a trai ca emigranta, saraca-saraca, in mijlocul altei culturi cu alt Dumnezeu – Dumnezeul despre care soacra-ta zice ca i-a fost impotriva!…)
Ceea ce ma uimeste insa cel mai mult…este decizia nu de a o urma pe soacra-sa oriunde, de a trai in mijlocul poporului unde ea va trai…dar Rut vrea sa si moara unde va muri soacra ei, si sa-si aiba mormantul langa mormantul ei.
E fantastic. Macar dupa moartea soacrei ar fi putut sa ia in calcul sa traiasca si moara pe alte meleaguri…dar nu. Pana si mormantul il vrea langa oasele albite ale soacrei ei!

Un asemenea atasament este monumental. Este ecoul deciziei divine de parasi Cerul si a trai printre noi, de a nu lasa nici macar moartea sa Il desparta de noi. De a avea pana si mormantul printre mormintele noastre!…

Rom 11:33  O, adancul bogatiei si al intelepciunii si al stiintei lui Dumnezeu! Cat sunt de necercetate judecatile Lui si cat sunt de nepatrunse caile Lui!