Lege „anticonvertire” la crestinism in India

http://ro.novopress.info/?p=1193

Guvernul statului indian Rajasthan a aprobat un proiect de lege „anticonvertire” care prevede măsuri severe care pot fi luate împotriva celor care se convertesc la creştinism.

Au avut loc manifestaţii de opoziţie din partea grupurilor care apără drepturile omului şi din partea minorităţilor, care apreciază acest proiect de lege ca fiind împotriva cultelor religioase in minoritate, aşa cum este şi creştinismul, informeaza Conferinţa Episcopilor Catolici din India (CECI). Episcopul Oswald Lewis din Jaipur, capitala statului, a declarat că legea „este contrară Constituţiei indiene şi pune restricţii libertăţii persoanei; reţinem că se face abuz în acest sens”.

Acest proiect de lege permite autorităţilor să adopte măsuri împotriva convertirilor. În acelaşi mod, prevede că dacă o persoană este angajată în activităţi de convertire cu mijloace nelegale sau contrare legii, această persoană sau grup poate să primească o pedeapsă de la doi la cinci ani de închisoare. Proiectul de lege va fi prezentat Adunării Statului pentru a fi avizat. „Proiectul de lege va fi promulgat ca lege în momentul în care organizaţiile hinduse sunt angajate într-o campanie împotriva instituţiilor creştine din stat”, avertizează CECI.

În Rajasthan creştinii reprezintă 0,11 la suta din populaţie, hinduşii 89 la suta iar musulmanii 8 procente. Legi asemănătoare sunt deja în vigoare în alte state indiene ca Orissa, Madhya Pradesh, Gujarat şi Tamil Nadu.

Pentru a înţelege contextul aplicării acestei norme „anticonvertire”, este suficient să amintim nu caz din iulie anul trecut: în districtul Jhabua (în statul indian Madhya Pradesh) a intervenit o comisie internaţională care a ajuns la concluzia că erau nefondate acuzele lansate de extremiştii hinduşi împotriva creştinilor, acuzati că au convertit cu forţa persoane din triburile locale. Shri Mahesh Agarwal, membru al organizaţiilor hinduse angajata în campania anticonvertire din Jhabua, a declarat că în district mulţi membri ai tribului s-au apropiat de creştini prin ajutorul şi atenţia pe care au primit-o de la misionari şi exclude ipoteza folosirii forţei şi cooptării. ( Arhiepiscopia Romano-Catolica de Bucuresti )

MAI MULTI CRESTINI ARESTATI IN AFGANISTAN

http://ro.altermedia.info/ciocnirea-civilizatiilor/mai-multi-crestini-arestati-in-afganistan_3643.html

AGENTIA DE STIRI crestina Compass Direct din SUA relateaza ca mai multi crestini au fost arestati pentru credinta lor in Afganistan, chiar inaintea eliberarii lui Abdul Rahman, localnicul arestat saptamana trecuta pentru ca s-a convertit la crestinism. Inca doi fosti musulmani trecuti la crestinism au fost arestati in alte zone ale tarii, insa informatia a fost trecuta sub tacere din cauza “situatiei sensibile” provocata de mediatizarea cazului lui Rahman.

La vestea oficiala a eliberarii lui Rahman au avut loc demonstratii in care protestatarii au scandat “moarte crestinilor” impreuna cu sloganuri anti-Bush si anti-americane. Compass, un serviciu de stiri care urmareste persecutiile impotriva crestinilor in special in tarile islamice, apreciaza ca hartuirea comunitatii crestine a sporit. Relatari despre batai si raiduri ale politiei asupra caselor crestinilor au razbatut in afara tarii prin misiunile locale. Amenintarea mortii atarna deasupra capetelor tuturor crestinilor afgani, despre care Compass afirma ca ar fi in numar de circa 10.000. Acestia se intalnesc in secret in case pentru rugaciuni si studii biblice. Sub legea islamica, aplicabila in Afganistan, convertirea la alta religie este o ofensa capitala.

In ce-l priveste pe fostul prizonier, cotidianul italian La Republica a publicat un interviu cu acesta, pe care l-a obtinut prin intermediul unui lucrator al unei societati caritabile care l-a vizitat saptamana trecuta. Rahman a spus ziarului ca, desi nu vrea sa moara, este gata sa isi dea viata pentru credinta sa.

“Daca Dumnezeu decide, sunt gata sa aleg, pana la capat” a spus el. “Am citit Biblia si mi-am dechis mintea si inima” a continua Rahman. “N-am facut nimic de care sa ma caiesc, respect legea afgana asa cum respect islamul. Insa am decis sa devin crestin, pentru mine, pentru sufletul meu. Nu este o ofensa.”

Dupa eliberare, Rahman se ascunde si se crede ca ar fi sub protectia ONU. Alte surse afirma ca el ar fi fost deja transferat in Italia, unde ministrul de Externe Gianfranco Fini a anuntat ca va cere Consiliului de Ministri acordarea de azil lui Rahman. Italia are legaturi stranse cu Afganistanul; familia regala afgana a trait in exil la Roma peste 30 de ani, intorcandu-se in tara doar dupa caderea regimului taliban. (BIS)

Inchisoarea ca miracol

25 martie Sursa: România Liberă, p. II-III

Adevaratul calugar este vesel. Prefata la Jurnalul fericirii, editia franceza

http://www.culte.ro/ClientSide/RevistaPresei.aspx?ID=401

[…]
Inchisoarea ca miracol

In 1958 regimul se intareste si incearca sa distruga elita intelectuala. „Loturi” intregi de „politici” sunt intemnitati din pricina apartenentei lor spirituale, intelectuale sau sociale. Pus sub cercetare, Steinhardt foloseste metodele pe care le va defini in Testamentul sau politic. Refuza mai intai sa depuna marturie impotriva lui Noica, filosof ce incerca sa-i uneasca pe Hegel si pe Platon, ce stia sa trezeasca tinerele spirite. Este inchis, judecat de un adevarat tribunal de inchizitie, condamnat la 13 ani de detentie, una din cele mai dure, pentru „complot impotriva ordinii sociale”. In Jurnal evoca cu o putere de patrundere geniala contrastul aparent ” de fapt legatura luciferica ” dintre lumina violenta sub care se desfasurau interogatoriile si ochelarii negri cu care erau impopotonati obligatoriu acuzatii.
Aici incepe (fara a o anula pe cea dintai, ci asumand-o) a doua perioada a vietii sale, cea de „ocnas convertit”. Inchisoarea, cu beciurile ei ‘ la Piranese pe care le descrie Jurnalul in termeni dantesti si burlesti, ii deschide poarta spre intrebari absolute. Are senzatia ca iese dintr-un vis juvenil pentru a intra intr-o cruda si lucida maturitate. Cunoaste tortura, mentioneaza el fara ura, loviturile cu bara de fier care l-au lasat o vreme surd de o ureche. Cunoaste la Jilava, fie ca le suporta personal, fie ca le vede aplicate la altii, cruzimi de neinchipuit.
Inchisoarea, pentru el, este totusi si miracol, in relatiile sale cu codetinutii: intrajutorarea, bunatatea nespus de delicata, depasirea de sine printr-o compasiune dezinteresata si setea de cunoastere, de poezie, recitarile publice, cursurile organizate-n soapta, oameni adesea-n pragul mortii, transparenti in lumina divina, altadata uitata. Acum nu mai poate astepta, nu mai poate evita. Momentul decisiv a sosit. In celula arhiplina, unde-i aruncat, epuizat, Nicolae Steinhardt nu gaseste nici un loc sa se aseze. O mana se-ntinde spre el, mana parintelui Mina Dobzeu, calugar si preot ortodox, poftindu-l pe bancheta, unde-i face loc; alaturi, doi preoti greco-catolici care, in ciuda atator vrajmasii istorice, au devenit prietenii sai in lumina aceleiasi credinte. Prin discutii indelungate, in acel moment, vine convertirea, pregatita inca din copilarie de clopotele de Pasti si de taina „cutremuratorului Crist rastignit”. Isi asuma strigatul unui interlocutor de-al lui Iisus din Evanghelie: „Cred, Doamne, ajuta necredintei mele”. Cu putina apa fetida, in prezenta a doi preoti greco-catolici, e botezat pe ascuns de parintele Mina. Botez ortodox in perspectiva ecumenica. Pentru infaptuirea acestei minuni a fost nevoie de puscarie. De acum crestin, Nicolae Steinhardt promite sa lupte mereu pentru cauza ecumenica. Deja la Gherla, intr-o sala imensa si plina, asista in fiecare dimineata la o tulburatoare slujba ecumenica: nici lumina, nici parfum, nici vesminte liturgice, totul se petrece in preajma unor insi slabi, palizi, cu capul ras, obligati sa murmure cuvinte si cantece ca sa nu fie auziti de gardieni; sunt preoti ortodocsi si catolici, pastori calvini si luterani, adunati laolalta de niste predicatori „sectanti”. Nici o icoana, doar revelatia fiecaruia ca si chip al lui Dumnezeu. Vorbele Domnului „Acolo unde se vor aduna doi sau trei oameni in numele Meu, voi fi si eu cu ei” erau aici implinite. Si totdeauna, pana-n carne, bucuria deplina; infernul ” asa se explica insusi titlul Jurnalului ” a devenit, in adancul sufletului, fericire. […]

2020

2020

http://www.algoritma.ro/dilema/113/TeodorBA.htm

Astăzi, e mai subtil să comunici informaĹŁia decĂ®t să o ĹŁii sub Ĺźapa de beton a „secretului” de stat. O informaĹŁie „clasificată” e o informaĹŁie moartă. Una pusă Ă®n dezbatere publică, difuzată cĂ®t mai larg, are Ĺźanse să convingă o audienţă diversificată Ĺźi, prin urmare, se poate impune mai uĹźor. O asemenea filozofie a Ă®ntemeiat decizia CIA de a publica pe Internet un raport al National Intelligence Council despre cum ar putea să arate lumea la nivelul anului 2020.

Raportul cuprinde patru scenarii axate pe impactul geopolitic al superputerilor „ariviste” (China & India). Din incitanta lui lectură aĹź selecta Ă®nsă, dată fiind limita rubricii mele, doar paginile dedicate „politicilor identitare”, care se ocupă Ĺźi de faptul religios. ExperĹŁii americani apreciază că, peste 15 ani, angajamentul religios al persoanelor Ĺźi comunităţilor va fi foarte marca(n)t. ĂŽn condiĹŁiile generate de fluxuri migratorii masive, imigranĹŁii îşi vor găsi Ă®n propria religie o „plasă de securitate” menită să-i protejeze Ă®mpotriva asimilării forĹŁate (sau prea rapide) Ĺźi să le ofere, prin solidarităţi confesionale, o manieră eficientă de plasare pe piaĹŁa locală a muncii.

Misionarismul va asigura progresul doctrinar al marilor religii cu vocaĹŁie „universală”. ĂŽn 2020, creĹźtinii practicanĹŁi vor depăşi cifra de 2,5 miliarde, rămĂ®nĂ®nd grupul religios cel mai răspĂ®ndit. Familia islamică va număra circa 1,8 miliarde, hinduiĹźtii vor depăşi un miliard, iar categoria „indiferenĹŁilor” se va ridica spre 800 de milioane, cu mult deasupra ateilor declaraĹŁi. China Ĺźi Nigeria vor găzdui cele mai numeroase comunităţi creĹźtine de pe planetă, ceea ce va modifica fizionomia tradiĹŁional euro-americană a creĹźtinismului, imprimĂ®ndu-i tot mai pregnante trăsături afro-asiatice. Europa – unde laicitatea a etatizat funcĹŁiile social-educative deĹŁinute anterior de Biserici – va Ă®ntĂ®mpina tot mai serioase dificultăţi Ă®n acceptarea imigranĹŁilor musulmani, pe care va trebui totuĹźi să-i primească, spre a-Ĺźi compensa declinul demografic. Echilibrul societăţilor europene va pretinde, printre altele, reinventarea respectului faţă de religie, adică, Ă®n termenii momentului, mai puĹŁine „caricaturi”.

Ne putem de asemenea aĹźtepta la o acutizare militantă Ĺźi logistică a integrismelor de toate obedienĹŁele. ĂŽn această pungă explozivă vor intra creĹźtini sau evrei fundamentaliĹźti, dar mai cu seamă tineri musulmani „frustraĹŁi”: cei din Orientul Apropiat (dezamăgiĹŁi de persistenĹŁa unor ineficiente regimuri autoritare), alături de cei din statele occidentale, unde a doua Ĺźi a treia generaĹŁie de imigranĹŁi continuă să se simtă excluse. MiĹźcările evangheliste vor cotropi Ă®n continuare America Latină, purtĂ®nd, odată cu viziunile lor paradisiace, germenii unor schimbări sociale pozitive. ĂŽnsă fenomenul cu cea mai gravă semnificaĹŁie geopolitică va rămĂ®ne articularea extremismului islamic transnaĹŁional, federat de utopia Califatului. Dacă UE nu se reconciliază cu SUA pe tema proiectului comun de a integra lumea musulmană Ă®n economia mondială, atunci adepĹŁii lui Bin Laden vor avea cale liberă spre organizarea unei reĹŁele globale de terorism „anticruciat”. ĂŽn această perspectivă, cooperarea Occidentului cu Rusia devine capitală…

Ca Ĺźi cum tabloul n-ar fi suficient de sumbru, avem „Ĺźanse” să asistăm Ĺźi la ebuliĹŁia conflictelor interetnice – sub pretext religios – mai ales Ă®n Asia de Sud-Est, unde istorica fractură creĹźtino-musulmană se adĂ®nceĹźte, dar Ĺźi la ciocniri interconfesionale (precum acelea dintre ĹźiiĹŁi Ĺźi sunniĹŁi Ă®n Irak). ĂŽn linii mari, analiza CIA pe acest tronson spiritual mi se pare prudent-realistă, dar parcă saturată cu pesimism antropologic. Sper ca adevăraĹŁii homines religiosi să manifeste bun-simĹŁ, Ă®nĹŁelepciune, dragoste, duh al rugăciunii Ĺźi Ă®mpăcării. Fără trăirea unor asemenea valori moderate, religia va opera ca vehicul de negativitate instrumentalizată Ĺźi supapă a unor fundături (interioare) capabile să provoace, Ă®n exterior, dezordini dintre cele mai dramatice. Să nu fie!

Teodor BACONSKY

Crearea unui "ONU al religiilor"?

21 martie Sursa: Adevărul, p. B6 http://www.culte.ro/ClientSide/RevistaPresei.aspx?ID=397

 

Ĺźef-rabinul Israelului cheamă la crearea unui „ONU al religiilor” de R. C.

 

Luând cuvântul la Congresul InternaĹŁional al Imamilor Ĺźi Rabinilor pentru Pace, care are loc la Sevilla (Spania), Ĺźef-rabinul Israelului, Yona Metzger, a lansat un apel pentru crearea unui organism mondial care să reprezinte toate religiile majore, „un fel de ONU al credinĹŁelor religioase ale lumii”. Un asemenea organism, a spus el, ar construi o punte Ă®ntre religii, ajutând astfel la punĹŁile pe care diplomaĹŁia se străduieĹźte să le edifice. La rândul său, imamul din Gaza, Imad al-Faluji, a declarat că politicienii mint, dar că liderii religioĹźi au un alt obiectiv – acela de a acĹŁiona Ă®n numele binelui. Conducătorii religioĹźi atât ai musulmanilor, cât Ĺźi ai evreilor au căzut de acord că lumea trece printr-o criză profundă Ĺźi că este timpul să se acĹŁioneze pentru restabilirea justiĹŁiei, respectului Ĺźi păcii.

Întâlnire între Iudaism şi Islam la Sevilla

http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2006/03/060320_iudaism_islam.shtml

http://news.bbc.co.uk/hi/spanish/international/newsid_4826000/4826922.stm

„O punte Ă®ntre religii care să ajute puntea căii diplomatice” – cu aceste
cuvinte Ĺźi-a descris rabinul Ĺźef aĹźkenaz al Israelului, Yona Metzger, apelul la crearea unui organism mondial pe care l-a numit ‘naĹŁiunile unite ale grupărilor religioase’.

Ideea a fost lansată la ceremonia de deschidere a Congresului Internaţional pentru pace al rabinilor şi imamilor, organizat la Sevilla de o fundaţie pentru pace cu sediul la Paris.

Este de fapt a doua ediţie, prima având loc anul trecut la Bruxelles. Anul trecut a fost întâlnirea, anul acesta trecem la lucru, spunea un reprezentant al fundaţiei.
Iar imamii şi rabinii sosiţi la Sevilla par să fi tras deja o primă concluzie: lumea este în criză şi e momentul să se acţioneze în vederea reinstaurării justiţiei, respectului şi păcii.

Încă din prima zi, discursurile rostite au fost extrem de directe, în loc să recurgă la politicosul limbaj diplomatic. Şi liderii musulmani şi cei evrei s-au arătat gata să fie ţinta unor critici. Şi a fost exprimată de asemenea cu tărie opoziţia faţă de orice crimă comisă în numele religiei.

Dar cât de neobişnuită este această conferinţă care aduce faţă în faţă rabini şi imami? Rabinul-şef al comunităţii sefarde din oraşul italian Milano spune că trebuie găsit un mijloc de a trăi împreună şi a avea relaţii prieteneşti.

Cuvinte care unesc, nu despart

ĂŽncepem cu cuvântul „ayin”; Ă®n arabă ayin Ă®nseamnă ochi Ĺźi Ă®n ebraică ayin e tot ochi. E pentru prima dată când Ă®ncepem să scriem numele lui Dumnezeu. Trebuie să Ă®ncepem să trăim Ă®mpreună Ă®n armonie, Ă®n pace Ĺźi sper ca această conferinţă să aducă mai multă pace Ă®n Ă®ntreaga lume, spune rabinul Hadad.

Alături de rabinul Hadad stă imamul Sajid, din Marea Britanie – cei doi se cunosc bine, dar nu le poate fi prea uĹźor să transpună relaĹŁia pe care o au ei la nivelul celor cu vederi fundamentaliste.

Marea provocare, în lumea de azi, este abordarea problemei extremiştilor din sânul nostru şi acesta este unul dintre lucrurile pentru care am muncit în ultimii 35 de ani, numindu-i şi expunându-i oprobiului pe acei oameni care strică reputaţia credinţei mele. Acest lucru poate fi rezolvat, spune imamul Sajid, doar dacă începem să discutăm onest. Cele mai mari probleme sunt ura, violenţa şi intoleranţa, spune imamul Sajid

Dorinţă de cooperare, oricare ar fi greutăţile

La sfârşitul ceremoniei de deschidere, delegaţia musulmană a intonat o rugăciune către profetul Mahomed, înainte de a reîncepe să discute ce idei intenţionează să le prezinte omologilor lor evrei.

Pentru rabinul Hadad şi imamul Sajid, conferinţa de la Sevilla e un prilej de reîntâlnire, dar prietenia lor trebuie să fi trecut şi prin momente mai puţin uşoare, din cauza unor evenimente care au loc în lume.

Stăm aici împreună demonstrând că vrem să cooperăm, oricare ar fi greutăţile ce apar la mii de kilometri depărtare. Trebuie să folosim ca bază comunităţile noastre,care să se respecte reciproc, şi dacă va fi vreo greutate, o vom putea rezolva discutând, în nici un alt fel, spune imamul Sajid.

În ceea ce îl priveşte pe rabinul Hadad, mesajul cu care acesta se va întoarce la Milano poate fi rezumat în esenţă cu cuvintele, Dumnezeu este bun şi el vrea ca noi să facem bine, iar speranţa rabinului este că va veni şi pacea.

Biserica nu accepta nici un fel de propaganda pentru imoralitate

Patriarhul Alexei al II-lea ii multumeste primarului Moscovei pentru atitudinea fata de un mars al homosexualilor

http://ro.novopress.info/?p=1153

Intr-o scrisoare deschisa, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Alexei al II-lea, l-a felicitat pe primarul Moscovei, Yuri Luzhkov, pentru opozitia sa fata de parada mandriei homosexuale. In aceasta scrisoare, Patriarhul spune ca a aflat cu bucurie de faptul ca primaria si guvernul “au atins aceasta problema cu o mare responsabilitate civica, atitudine importanta nu numai pentru prezent dar si pentru viitorul tarii”. Inaltul prelat explica si pozitia ortodoxismului fata de homosexualitate afirmand ca “Biserica a sustinut intotdeauna institutia familiei si condamna ferm relatiile netraditionale pe care le considera deviatii vicioase de la legile naturii umane lasate de Dumnezeu”. Acesta a continuat prin condamnarea propagandei homosexuale care incearca sa prezinte acest pacat ca pe un exemplu de urmat, ca pe o alternativa la familia traditionala formata din mama si tata, declarand ca “Biserica nu accepta nici un fel de propaganda pentru imoralitate”. “Va rog sa acceptati multumirile noastre pentru decizia dumneavoastra de a proteja Moscova si locuitorii orasului de incercarile de organizare a unui mars public de propaganda a pacatului. Sunt convins ca majoritatea cetatenilor va sunt recunoscatori pentru grija aratata fata de moralitate”, a incheiat Patriarhul.

Noua religie: cred fără să aparţin vreunei credinţe

In ciuda creĹźterii sectelor Ĺźi noilor religii Ă®n ţările occidentale, cel mai răspândit fenomen religios este acela al credincioĹźilor ce nu aparĹŁin sau nu practică o credinţă anume. Această constatare Ă®i aparĹŁine sociologului Massimo Introvigne, director al Centrului de Studiere a Noilor Religii (CESNUR) din Torino. El s-a referit la acest fenomen Ă®n discursul ĹŁinut Ă®n cadrul congresului pe tema „Naturii religiei Ă®n contextul teologic”, ce s-a desfăşurat Ă®n Roma Ă®ntre 9 Ĺźi 10 martie, la Ĺžcoala de Teologie a Universităţii Sfânta Cruce.

„Auzim adesea despre `invazia sectelor` sau despre `explozia` noilor religii”, a spus Introvigne. „Cu siguranţă miĹźcările religioase sunt multe. J. Gordon Melton – care respinge tragerea unei linii de demarcaĹŁie clară Ă®ntre religiile `vechi` Ĺźi `noi` – Ă®nregistrează peste 1.500 de grupuri Ă®n Statele Unite. ĂŽntr-o ĹŁară Ă®n care pluralismul religios este mai recent, precum Italia, CENSUR cunoaĹźte peste 300 de confesiuni. ĂŽn Africa, specialiĹźtii enumeră câteva mii de noi religii, iar numărul lor creĹźte zi de zi. Dar Ă®n nici o ĹŁară din Occident noile miĹźcări nu depăşesc 2% din populaĹŁie. […] ĂŽn Italia probabil Ă®nsumează cam la 1%.”

„Cea mai mare `nouă` religie este de aceea, Ă®n special Ă®n Occident, cea a celor care `cred fără să aparĹŁină`, conform unei formule a sociologului britanic Grace Davie”, a explicat sociologul italian. ĂŽn Italia, de exemplu, conform datelor Studiului European despre Valori, din 2000, catolicii ce îşi practică măcar ocazional credinĹŁa reprezintă cam o treime din populaĹŁie. „Ce rămâne este populaĹŁia formată din peste jumătate de italieni care spun că `cred` Ă®n ceva de sus sau transcendent, dar de fapt nu `aparĹŁin` vreunei comunităţi religioase Ă®n adevăratul sens al cuvântului. Introvigne a mai spus: „Paleta este largă, de la cei ce cred Ă®ntr-o putere de sus dar nu Ĺźtiu să o identifice, până la `credincioĹźii cum vor ei`.” Există astfel oameni care afirmă: „Sunt catolic dar nu sunt de acord cu Biserica” sau „Sunt catolic dar nu merg la biserică” sau chiar „Sunt catolic dar sunt Ă®mpotriva preoĹŁilor”.

http://www.catholica.ro/stiri/show.asp?id=11756

PS: este interesant de analizat de ce oare in fata paradigmei evanghelice binecunoscute Vita-mladitele (Ioan 15) tendinta atator crestini este de descatusare din formele religiei institutionalizate(bisericile) si asumarea identitatii de „mladite-o.z.n.”… Cumva sa aiba vina dorinta de „autonomie” vis-a-vis de ipocriziile evlaviosilor oameni ai bisericilor? Sau secularizarea si „privatizarea” generalizata? Sau cumva Vita este Dumnezeu-Christos/Duhul, si satui de „gogosi” – pseudo-dogme, „-isme” – , acesti crestini se leapada de „intermediari” pagubosi pentru a se re-lega direct de Vita?

Explorarea "fiabilitatii" unei structuri globale…

11 martie

Sursa: Gardianul, p. 5

 

Noi nu suntem ai nostri, ci ai lui Dumnezeu, caci toti suntem rascumparati de El prin sangele Sau»(Sf. Pavel)

Unitatea Bisericii, obiectiv prioritar al Consiliului Mondial al Bisericilor

Dumitru Manolache

In perioada 14-23 februarie 2006, s-a desfasurat la Porto Alegre, in Brazilia, cea de-a IX-a Adunare generala a Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB), cea mai importanta intalnire ecumenica. Biserica Ortodoxa Romana a fost reprezentata de o delegatie formata din 13 persoane, condusa de IPS Nifon, Arhiepiscopul Targovistei. Participantii au hotarat ca, in perioada urmatoare, sa se abordeze cu mai multa hotarare problema realizarii unitatii Bisericii.

Adunarea Generala a celui mai important for ecumenic mondial se intruneste o data la sapte ani. Precedenta intalnire a avut loc in 1998, la Harare, in Zimbabwe.

Anul acesta, Adunarea Generala a fost onorata de participarea a aproape 700 de delegatii oficiale, din 110 tari. Tema generala a Adunarii a fost „Dumnezeule, prin harul Tau, transforma lumea”.

„Este o tema teologica”, ne-a spus parintele Michael Tita, consilier pentru Relatii Externe al Patriarhiei Romane, participant la manifestare. „Avand in vedere observatiile si chiar criticile venite in special din partea Bisericilor Ortodoxe, pe marginea abordarii aproape exclusiv pragmatice a unor problematici sociale, etice, ecologice etc., la aceasta Adunare, dezbaterile au avut un caracter mai spiritual. Si chiar s-a propus ca toate programele viitoare ale Consiliului sa fie cladite si derulate, punandu-se un accent mai mare pe latura lor spirituala si teologica”, ne-a mai spus parintele Tita.

Consiliul Mondial al Bisericilor s-a constituit in 1948 si reuneste 348 de Biserici. Prima Adunare Generala a avut loc la Amsterdam. Biserica Romano-Catolica participa doar ca observator in Comisia «Credinta si Constitutie»

Chemati sa fim Biserica cea Una

Aceasta schimbare de abordare a venit si ca urmare a activitatii depuse in ultimii ani de Comisia Speciala din cadrul Consiliului, in care, pentru prima data, ortodocsii sunt reprezentati in mod egal cu protestantii. Aceasta paritate a facut sa se schimbe si modalitatea de votare. Astfel, hotararile vor fi luate prin consens si nu prin vot majoritar, ca pana acum, modalitate care dezavantaja partea ortodoxa.

Pentru perioada urmatoare, s-a hotarat reluarea cu putere a problemei realizarii unitatii Bisericii. In acest sens, s-a aprobat documentul „Chemati sa fim Biserica cea Una”, in care Bisericile membre ale Consiliului Mondial sunt impulsionate sa acorde, cu prioritate, atentie chestiunilor ce privesc unitatea si sobornicitatea Bisericii, precum si recunoasterea Botezului si a Rugaciunii in celelalte Biserici, pentru a ne regasi si recunoaste ca si crestini.

Aceste eforturi reinnoite de manifestare a unitatii vazute a Bisericii va da posibilitatea Miscarii Ecumenice de a oferi lumii un mesaj crestin coerent si plin de spiritualite.

In acest sens, se va continua explorarea „fiabilitatii” unei structuri globale, care sa reuneasca pe langa Bisericile din CMB si alte Biserici, cum ar fi Biserica Romano-Catolica, care are doar statut de observator, cele Penticostale si Evanghelice, astfel incat viitoarea Adunare Generala a CMB sa se desfasoare in conjunctie cu adunarile generale ale acestor Biserici.

Respect reciproc, responsabilitate si dialog

Programele viitoare ale Consiliului vor fi indreptate, cu prioritate, spre teme precum unitate spirituala si misiune, formarea ecumenica a tinerilor si crearea unui organism special care sa-i reprezinte in conducerea Consiliului, dreptate globala, consacrarea unui punct de vedere credibil al Bisericilor si al unei marturisiri profetice catre lume.

In plenul Comitetului pentru chestiuni publice, IPS Nifon a luat atitudine fata de asa-zisa nerespectare a drepturilor Bisericilor minoritare din Romania, cu referire speciala la Bisericile de limba maghiara din spatiul Central si Est-European, punct cuprins in raportul Comitetului.

Totodata, Adunarea generala a CMB a adoptat o „Minuta asupra respectului reciproc, responsabilitatii si dialogului cu persoane de alte credinte”, in care, printre altele, se arata ca membrii Consiliului deplang publicarea caricaturilor Profetului Mahomed.

Biserica Ortodoxa Romana, protagonista rasariteana ecumenica

10 martie Sursa: Ziua, p. 14

http://www.culte.ro/ClientSide/RevistaPresei.aspx?ID=387

Cardinalul Kasper: Romania, punte culturala intre Occident si Orient

In exclusivitate pentru ZIUA, Eminenta Sa, cardinalul Walter Kasper, presedintele Consiliului Pontifical pentru Unitate Crestina a acordat urmatorul interviu.

Biserica Ortodoxa Romana, protagonista rasariteana ecumenica

Cum vede Eminenta Voastra viitorul crestinismului rasaritean si al celui apusean?

Tema evolutiei crestinismului este o poveste lunga. Dar astazi avem sansa imensa de a ne implica impreuna pentru unirea celor doua parti ale Europei. Am facut deja multi pasi pentru infaptuirea ecumenismului, intrucat unitatea Bisericilor din Europa nu este doar o chestiune economica, ci si ecumenica, culturala. Nu intentionam realizarea unei fuziuni, ci unitatea culturii occidentale si a celei rasaritene. Cultura Europei Orientale este plasmuita de teologia ortodoxa si, tocmai din acest motiv, suntem foarte bucurosi si multumiti ca am putut relansa lucrarile Comisiei de dialog dintre Biserica Ortodoxa si cea Catolica.

In pofida obiectivelor realizate, care credeti ca sunt provocarile si problematicile majore in acest itinerar catre unitatea crestina?

Problema centrala in raporturile cu Biserica Ortodoxa rezida inca in tema primatului Papei. Acum avem intentia de a aborda tocmai aceasta tema in cadrul Comisiei Teologice de Dialog. Si, apoi, Papa si-a exprimat explicit implicarea sa directa, disponibilitatea de a lucra necontenit in favoarea unitatii.

In calitate de presedinte al Consiliului Pontifical pentru Unitate Crestina, in afara primatului Papei, ce alte blocaje semnificative credeti ca exista in calea dialogului dintre Biserica Catolica si cea Ortodoxa?

Alta problema relevanta cu fratii ortodocsi este aceea a uniatismului. Trebuie sa discutam in legatura cu locul detinut de aceste biserici care se afla deja in plina comuniune cu Roma. Trebuie sa discutam in legatura cu contributia bisericilor uniate la deplina uniune cu crestinii ortodocsi. Dar, in afara acestor chestiuni teologice, exista intre noi si diferente de cultura, de mentalitate. Este nevoie de timp pentru a depasi atat aceste diferente, cat si unele neintelegeri. Avem nevoie si de o purificare a memoriei. Sunt multe lucruri in trecut pe care trebuie sa le depasim pentru a putea deveni liberi in perspectiva dialogului.

Legatura prin Romania

As ruga-o pe Eminenta Voastra sa aiba amabilitatea sa comenteze o fraza a cardinalului Achille Silvestrini, conform careia Romania ar detine „un rol central in miscarea ecumenica”, mai exact, cel de punte intre Biserica de rit latin si cea de rit bizantin.

Sunt deplin de acord cu aceasta fraza. Intrucat Romania este o tara latina, deci foarte apropiata de cultura occidentala si cultura romanica si, in acelasi timp, de majoritate ortodoxa. Deci, Romania detine acest rol de punte culturala si ecleziala intre cele doua parti ale Europei. Pana acum, tara dumneavoastra a contribuit mult la apropierea celor doua biserici. Biserica Ortodoxa Romana este, intr-un anumit sens, protagonista ecumenismului in ceea ce priveste bisericile orientale.

As dori sa abordam tema raporturilor cu cea mai mare biserica ortodoxa. Credeti ca „Niet”-ul ferm al patriarhului Alexei in legatura cu o eventuala vizita a Papei in Rusia s-ar putea converti intr-un „Da” sub pontificatul Papei Benedict al XVI-lea? S-ar putea gasi canalele de dialog pentru a depasi acuzatia de prozelitism?

Da, am realizat multe progrese in acest sens cu Biserica Rusa si cu Patriarhatul de la Moscova. Subzista inca probleme pe care trebuie sa le rezolvam si tocmai de aceea am relansat Comisia Locala de dialog. In ultimul timp, tonul Moscovei este mult mai moderat. De asemenea, exista o hotarare ferma a Vaticanului si a Papei de a se implica pentru ameliorarea acestor probleme. Cred ca, in viitor, vom ajunge la o intelegere reciproca si chiar la o intrevedere intre Papa Benedict al XVI-lea si Patriarhul Alexei. Totul depinde de rezolvarea problemelor existente. Speram si ne rugam in acest sens.

Separarea crestinilor, o rusine

Recent, a fost publicata prima Enciclica a Papei Benedict al XVI-lea: „Deus Caritas est”. Ati definit temele alese de Sanctitatea Sa, foarte „ecumenice”, intrucat „deplina comuniune inseamna iubire deplina”. Ati putea dezvolta pentru cititorii romani aceasta idee? Ecumenism – iubire – agape…

Ecumenismul reprezinta, in esenta, o miscare intru caritate si adevar. Se poate intelege adevarul profund al celuilalt numai iubindu-l. Pentru ca iubirea deschide inimile. Astfel, iubirea este o dimensiune fundamentala. Ecumenismul nu este o lucrare intelectuala, academica, ci iubire. Tocmai aceasta este tema aleasa si dezvoltata de Papa: iubirea lui Dumnezeu pentru noi, oamenii. Aceasta iubire este adresata tuturor cu implicatia fireasca a dragostei de semeni. Iar iubirea reciproca dintre noi implica si comuniunea. Consider ca separarea dintre crestini este o mare rusine. In pofida acestui mesaj de iubire, de milostivenie, noi suntem separati. Ce sa mai creada lumea despre noi? Deci, ideea centrala ca Dumnezeu este iubire ne indeamna sa ne implicam cat mai activ in favoarea stabilirii deplinei unitati si a deplinei iubiri.

Preasfintitul Siluan, episcop roman vicar pentru Italia, definea drept „handicap” faptul ca, dupa o mie de ani de diviziuni, abia in ultimii 50 crestinii au realizat eforturi evidente pentru refacerea unitatii. Care este abordarea moderna a acestui fenomen ecumenic?

Miscarea ecumenica este doar un eveniment al sec XX, dar deja in Evul Mediu au existat tentative pentru reunificare. Astazi abordarea dialogului se face la un alt nivel: de ascultare, de iubire si apreciere reciproca. Nu incepem cu diferentele, cu polemicile, ci cu similitudinile. Aprecierea a ceea ce este pozitiv in religia celuilalt este premiza discutiilor noastre. Abia ulterior discutam despre diferente, iata noua abordare. (A consemnat Claudia STANILA, Vatican)

Biserica Anglicana se prabuseste sub pacatul homosexualitatii

http://ro.novopress.info/?p=1105

Arhiepiscopul anglican Rowan Williams de Canterbury şi-a exprimat din nou îngrijorarea în faţa pericolului ca în Biserica Anglicană să apară o “ruptură” datorită temei sensibile a homosexualităţii. Într-una din cele mai pesimiste intervenţii la emisiunea “The Heaven & Earth” de la BBC1, informează publicaţia Telegraph, prelatul a spus că o astfel de diviziune s-ar vindeca doar în decenii.

Conservatorii au dat Bisericii Episcopale (echivalentul în America al Bisericii Anglicane) un ultimatum, cerând ca până în luna iunie să anuleze decizia de a permite consacrarea de Episcopi homosexuali, altfel pronunţându-se expulzarea ei din Comuniune. Apelul primatului anglican va fi auzit în America cu ocazia Convenţiei Generale din Ohio. Anglicanilor din SUA li se cere nu numai ca pe viitor să nu mai consacre clerici homosexuali, dar şi să nu mai binecuvânteze “căsătorii” homosexuale.

O mare parte a Bisericii Episcopale pare însă a fi hotărâtă să continue cu aceste practici, în ciuda ameninţării cu expulzarea din Comuniunea Anglicană. Dieceza de California a inclus doi preoţi homosexuali în lista de cinci pentru următorul ei Episcop. Unii anglicani liberali ar dori ca Biserica să se federalizeze mai mult, pentru ca la nivel local să existe posibilitatea oricăror inovaţii, fără cenzură.

Arhiepiscopul Williams, conducătorul spiritual al celor 70 de milioane de anglicani din lumea întreagă, se teme de orice diviziune ce poate apărea. “Dacă există o ruptură, va deveni tot mai vizibilă; nu se va rezolva prin federalizare”, a spus el. Criza a început odată cu consacrarea ca Episcop a homosexualului declarat Gene Robinson, în New Hampshire, în 2003. (Catholica)

PS: interesant e ca si alte biserici… tind spre acelasi tip de „federalizare”, urmarind aceeasi dorinta de „unitate” si dejucarea acelorasi genuri de „schisme”… Aici macar se spun lucrurile pe sleau: „pentru ca la nivel local să existe posibilitatea oricăror inovaĹŁii, fără cenzură.”, adica fiecare face ce vrea conform „cult-urii locale”… De fapt diverse sectiuni ale „crestinismului” incearca sa ofere aparenta de „unitate” in ciuda disensiunilor diamentral opuse care sunt silite prin federalizare sa co-existe…