Ecumenismul transcendental Ĺźi unitatea Bisericii

Ar fi o eroare de perspectivă aşteptarea unei reconcilieri rapide, o restauraţie a cămăşii fără de cusătură, arzînd cîteva etape extrem de importante în dauna introiecţiei la nivelul credinţei, a dimensiunii teologale ce ne desparte imatur de cîteva sute de ani. Dumnezeu e unul, Biserica e una, acesta a fost motivul pentru care încă de la începuturi „toţi cei care credeau erau împreună şi aveau toate în comun“ (Fapte, II, 44). Că lucrurile nu au rămas aşa, că ceea ce Dumnezeu a dat omului, acesta a interpretat după chipul său, de fiinţă creată, se poate remarca în lungul şir de dezbateri ce s-au soldat cu învingători şi învinşi, cu anateme şi credinţa că celălalt se află în eterna eroare.
Unirea cu Dumnezeu înseamnă negreşit unirea între oameni, unire redeschisă prin lucrarea pe cruce a lui Hristos. Numai văzînd unirea pe care creştinii o au între ei, lumea „cunoaşte“ şi „crede“.
„Slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una sîntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvîrşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis.“ (Ioan, XVII, 22-23)
Dar de pierdut a pierdut Biserica. Cea care trebuia să-i unească pe toţi sub stindardul credinţei s-a văzut pe sine sfîşiată de orgoliile clericilor şi semnele timpului. Nu doar Biserica a sfîrşit prin a fi privată de integritatea trupului său, dar şi creştinătatea s-a văzut pe sine dezarticulată, îmbucătăţită, redusă la mişcarea ritmată, dar separată, a doi plămîni ce respiră întru suflul divin al Sfîntului Duh.
Cînd reflectăm astăzi la întregirea Bisericii, la dimensiunea ecumenică a fiinţei noastre, la vocaţia dialogului pe care nimeni şi nimic nu o mai poate nega, constatăm simplu insidioasa neputinţă şi un rest parazitar ce stigmatizează orice discurs; ecumenismul de agendă, dialogul frustrat de urmări, discuţiile cu final neaşteptat ce sfîrşesc în speranţe mereu amînate la orizont.
Nimeni nu-şi asumă responsabilitatea intrării în taina relaţiei fraterne. Fiecare întruchipînd pentru celălalt fiul risipitor, fiul plecat şi înstrăinat pe veci de adevărul Tatălui. Acestui fiu i se reproşează rătăcirea în aceeaşi măsură în care i se aşteaptă reîntoarcerea şi smerenia mărturisirii. Dar paradoxul ipostazei, a fiului risipit în rătăcirea sa ori a celui care aşteaptă cu orgoliul împărtăşirii dintr-o cale cu necesitate dreaptă, este cel care ne împinge în faţa reflecţiei propriei situări, polemică şi apologetică. De care parte a drumului ne aflăm? Ne re-găsim oare în paradigma călătorului, a celui care încă mai zăboveşte cîntărind indecidabil propriul drum, ori la capătul lui, împăcaţi şi fericiţi cu alegerea făcută, în aşteptarea celui care va să vină (a fratelui rătăcit). Dintre cei doi fii, în ochii Tatălui, noi care părem a fi?
„Se întîmplă adesea ca, privindu-ne în inimă şi gîndindu-ne la Dumnezeu, să resimţim o indispoziţie greu de definit, ca şi cum Dumnezeu n-ar fi mulţumit de alegerile noastre, de viaţa noastră.“ („Parabola Tatălui milostiv“ – traducere de Maria-Cornelia Ică jr. după Marko Ivan Rupnik, Gli si gettto al collo. Lectio divina sulla parabola del padre misericordioso, Ed. Lipa, Roma, 1997, apărută în volumul Cartea fiului risipitor, o parabolă biblică în şase lecturi pentru omul contemporan, Editura Deisis, Sibiu, 2005).
Cînd această privire cord-ială există, ea devine dintr-o dată cheia, impulsul care împinge umanul la limita libertăţii sale, impulsionînd ceea ce este mai profund în noi înşine la o vedere fără de pată a Tatălui, a milostivirii şi iubirii ce ne-o poartă.
Lentila prin care privim astăzi dimensiunea apartenenţei noastre spirituale îşi întemeiază punctul focal pe o evidenţă la care de-a lungul istoriei au aderat multe spirite avizate. Diferenţele ce ne despart sînt copleşite de asemănările ce ne apropie. Au existat dialoguri imaginare între religiile cărţii, dialoguri ce punctau valenţele pentru care graniţele ar fi putut deveni escaladabile prin convertire. Dar creştinismul se bazează pe ceva cu mult mai profund, pe vocaţia dialogului ce adesea s-a înfăţişat în istoria bisericii precum pharamcon-ul lui Platon. Dialogul s-a transformat de prea multe ori în dispută uitînd probabil, în dauna credinţei, care-i este adevărata lui menire. Sau poate tocmai pentru că o ştia prea bine, dialogul a devenit un al doilea Babel al confesiunilor.
Să ne aducem aminte cu toţii ce soluţie admirabilă propunea Părintele André Scrima pentru un dialog muncit.
„Într-adevăr, numai munca în comun a ortodocşilor şi a catolicilor ar putea pune în evidenţă, prin confruntări fraterne şi competente, profunda convergenţă a tradiţiilor lor, punctele de doctrină ce se află încă în litigiu, dar şi complementaritatea valorilor spirituale şi unitatea sacramentală indestructibilă a celor două Biserici.
Un asemenea efort ar răspunde de altfel aşteptării, aspiraţiei incontestabile a lumii actuale de a vedea Biserica ieşind din îngustările ei accidentale şi regăsindu-şi suflul universal.“ (André Scrima – Despre Isihasm, Editura Humanitas, 2003, volum îngrijit de Anca Manolescu, traducere din franceză Maria-Cornelia Ică jr, Anca Manolescu şi Toader Saulea – Raport către S.S. Patriarhul Ecumenic Athenagoras asupra Congresului de studii: „Mileniul Muntelui Athos“ 3-6 septembrie 1963, Veneţia.)

Intenţia de a introduce în final ecumenismul drept o dimensiune transcedentală fiinţei umane, o dimensiune de dincoace din om ce corespunde negreşit unui dincolo de om, răspunde necesităţii obţinerii unei imanenţe a dialogului şi înţelegerii, o introiecţie, ontologic definită, a accentului transcendental apăsat, pe care l-am primit cu toţii prin Duhul Sfînt. „Unde sînt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sînt şi Eu în mijlocul lor“ (Matei, XVIII, 20).
Nu e vorba de o disoluţie a corpului doctrinar într-o mistică vagă, pietistă şi sufocantă, ci de o reînnoire a legăturilor ce unesc cuvîntul Bisericii cu liniştea care o fundamentează şi o îmbrăţişează. Căci ea nu-şi trage vigoarea, curajul şi dreptul divin de a vorbi decît din liniştea interioară, din contemplarea minunată. Lossky ne amintea că pentru Ortodoxie dogma nu pretinde să explice, nici să expliciteze taina, ci să învăluie inefabilul şi să constrîngă spiritul să se depăşească în minunarea lucidă a proslăvirii. Cufundate în tăcere, covîrşite de minune, conceptele şi doctrinele, care îşi apără identitatea şi rădăcinile confesionale, se află în acest mediu şi se pot înţelege cu adevărat. Trebuie să amintim fără încetare că orice cuvînt al Bisericii, fie el liturgic, dogmatic sau etic, exprimîndu-se într-o formă raţională şi exactă, păstrează în sine fundamentul său apofatic şi antinomic. Acest sîmbure dialectic este miezul fenomenului divin şi uman care este Biserica.

Cătălin BUCIUMEANU  Dilema Veche,  Anul III, nr.144 – 27 octombrie 2006

"Biblia" feminista

Controversata Biblie feminista
28 Octombrie 2006 EXCLUSIV ON-LINE

O noua traducere a Bibliei, lansata de curand de o editura germana, a iscat aprige dispute teologice.

„Biblia in limbaj corect” are 2.400 de pagini si a fost realizata de o echipa de peste 50 de persoane. Proiectul a fost finantat din donatii in valoare de 400.000 de euro. In noua Carte Sfanta, Dumnezeu nu se mai numeste „Domnul”, ci „Eterna” sau pur si simplu „Tu”.

Printre traducatori si editori se afla cunoscuta Claudia Janssen, referenta de teologie la Evangelische Frauenarbeit (Grupul de lucru evanghelic pentru femei) din Frankfurt.

Claudia Janssen explica, intr-un interviu acordat revistei germane „Der Spiegel”, de ce in noua traducere se vorbeste deodata despre „discipole si discipoli”.

Spiegel: De ce este nevoie ca Biblia, dupa atatea secole, sa devina echitabilata? Claudia Janssen: Tema echitatii este firul rosu al Bibliei. Acestei atitudini i se opun tendintele antifeministe si antiiudaice care s-au adaugat in cursul secolelor din ce in ce mai mult.

Dar Biblia este totusi o opera istorica. Daca vorbiti continuu despre discipoli si discipole, profetese, muncitoare si judecatoare nu falsificati oare prin aceasta istoriat Roma veche era la urma urmei o societate patriarhala.
Noi am inversat greutatea dovezilor istorice. Folosim formele masculine doar acolo unde se poate dovedi definitiv ca nu erau prezente si femeile. Femeile erau atunci prezente in toate domeniile societatii, asa cum o arata dovezile social-istorice. In vechile contracte de cumparare, de exemplu, apar continuu nume de muncitoare. 95 la suta din populatie era mult prea saraca ca sa existe vreo distributie a rolurilor in societate, asa incat femeia sa ramana competenta doar pentru sfera domestica. Nu trebuie sa ne lasam amagiti aici de Cicero sau de literatura creata de patura superioara a antichitatii.

Il numiti pe Dumnezeu „cea Vie”. Nu credeti ca Sfantul Paul ar fi considerat asa ceva drept dominatie feminista. Cred ca Sf. Paul, ca si invatat evreu, nu se gandea la Dumnezeu ca la un barbat, desi folosea masculinul pentru a-L denumi. Eu insa consider vorbele sale: „Nu inotati impotriva curentului… innoiti-va gandirea” ca pe o provocare pentru o teologie reinnoita. Ideea ca Dumnezeu este deasupra conceptelor de feminitate si masculinitate este adanc inradacinata in Biblie. Exista un pasaj unde se spune explicit: „Caci eu sunt Dumnezeu si nu un om (barbat)”.

Expresia atat de obisnuita in germana de „Domnul” nu mai apare in „Biblia corecta” deloc. 
In ebraica, in locul numelui lui Dumnezeu se folosea expresia „Adonai”. Acest fel de adresare este rezervat doar lui Dumnezeu. Luther a tradus aceasta prin „Domnul”. Cuvantul german Domn (Herr) poate insa denumi si un om de pe strada. Felul acesta de adresare trebuia sa evidentieze specificitatea lui Dumnezeu.

Cei 52 de traducatori s-au decis sa opereze un mare numar de rescrieri, printre care se numara: „Eterna”, „Dumnezeu”, „Adonai”, „Ea”, „El”, „Tu”, „Cel Sfant”. Dumnezeu are un nume propriu care nu poate fi pronuntat, deoarece consta din patru consoane: JHWH. De aceea se spune in rugaciunea Tatal Nostru: „Sfinteasca-se numele Tau”. Noi ne-am inscris acestei traditii iudaice, folosind mai multe expresii inlocuitoare. Faptul de a vedea cum se modifica conversatia mea cu Dumnezeu doar prin formula de adresare a reprezentat cea mai fascinanta experienta a mea in cei cinci ani de traducere.

Dumneavoastra ati repus in circulatie cuvintele „sclavi” si „sclave”.
Asta pentru ca inechitatea sociala prezentata de Biblie nu mai poate fi imaginata in ziua de azi prin expresii ca „slujitoare” si „slugi”. Cand auzi insa de sclavi pentru munca sau sclavi sexuali stii imediat la ce se refera.
 
Inceputul istoriei caderii in pacat este tradus cu cuvintele: „Sarpele avea mai putine pe el, dar poseda mai mult decat alte animale ale pamantului”. Ati dezvrajit Biblia prin traducerea dumneavoastra. Cele mai multe texte sunt chiar si in traducerea noastra foarte poetice dar exista si indicatii de constructie foarte lucide si pasaje in Biblie care nu au fost scrise nicidecum de oameni care aveau limba de scriere ca limba materna. Biblia nu este o opera dintr-o bucata, ci o biblioteca care s-a format, de-a lungul secolelor, in diferite medii culturale. Ea contine reguli precise de convietuire si dispute filosofice legate de credinta. Vraja „Bibliei corecte” consta in aceea ca lucrurile familiare devin straine iar cele straine familiare.

Va prezentam cateva pasaje din noua traducere feminista a Bibliei:

Rugaciunea Tatal Nostru: „Asa deci sa va rugati. Tu, Dumnezeu, ne esti Tata si Mama in cer, numele Tau fie sfintit. Lumea ta echitabila vie. Vointa ta faca-se in cer ca si pe pamant”.

Epistola lui Paul catre Romani: „Razbunarea este in mainile mele, eu voi razbuna toata nedreptatea, spune Cea Vie. Atunci cand dusmanului tau ii este foame, da-i ceva sa manance. Atunci cand dusmancei tale ii este sete, da-i sa bea”.

Cartea Genezei: „Sarpele avea mai putine pe el, dar poseda mai mult decat alte animale ale pamantului pe care Adonai, adica Dumnezeu, le-a facut. Sarpele i-a spus femeii: „Intr-adevar a spus Dumnezeu ca nu aveti voie sa mancati din toti pomii din gradina?”. (Rompres)

…………………

Iata ca au aparut si in presa romaneasca detalii despre noua „traducere biblica” corect politica.
Fara doar si poate doar a te cruci in fata unor asemenea grozavii nu este suficient. Dar ce-i de facut? Sustinerea financiara si politica pentru asemenea aberatii anti-crestine este aparent covarsitoare. Solutia cred ca se regaseste in aceleasi vechi si adevarate cuvinte ale Domnului: „voi sunteti sarea pamantului”. Ce ne ramane de facut este sa-L rugam pe Fiul lui Dumnezeu sa ne ajute sa ne pastram salinitatea si sa „atacam” cu ea pe oricine mai tanjeste un dram spre normalitate, o normalitate asaltata de nebunia unei generatii perverse si stricate.

News – framantari crestine ale mileniului 3 "crestin"

27 octombrie 2006:
Indiferent de dificultăţile care apar pe calea spre deplina unitate, efortul ecumenic al tuturor creştinilor de toate confesiunile trebuie să continue

    Indiferent de dificultăţi, dialogul ecumenic care se va Ă®ncheia prin regăsirea deplinei unităţi Ă®ntre creĹźtinii de diferitele confesiuni trebuie să continue, susĹŁine Sf. Părinte, papa Benedict XVI. Este vorba de un obiectiv decisiv pe care noua evanghelizare poate conta Ĺźi anume: mărturia comună a credincioĹźilor lui Cristos, a adăugat papa Ă®n timpul Ă®ntâlnirii cu participanĹŁii la reuniunea „Christian World Communions”. Este un organism care organizează Ă®ntâlniri periodice, mai ales cu caracter teologic, Ă®ntre creĹźtinii anglicani, luterani, baptiĹźti Ĺźi catolici, aceĹźtia din urmă reprezentând Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii CreĹźtinilor. „Este clar că pentru noi toĹŁi că lumea de astăzi are nevoie de o nouă evanghelizare, o nouă mărturie din partea creĹźtinilor despre speranĹŁa pe care o au. Cei care mărturisesc că Isus Cristos este Domn sunt Ă®n mod tragic divizaĹŁi Ĺźi nu pot să dea mereu o mărturie consistentă Ă®n comun. Pentru aceasta, noi toĹŁi avem o enormă responsabilitate” – a constatat papa. „Putem să ne simĹŁim descurajaĹŁi din cauza progresului lent, dar am făcut prea mult pentru ca să renunţăm. Dimpotrivă, sunt multe motive pentru a merge Ă®nainte, aĹźa cum predecesorul meu, Papa Ioan Paul al II – lea a subliniat Ă®n Enciclica Ut unum sint, Ă®n legătură cu angajarea ecumenică a Bisericii Catolice, Ă®n care el vorbea de fraternitatea redescoperită Ĺźi de marea solidaritate Ă®n slujirea omenirii”.

26 octombrie 2006:
Paradoxul timpului nostru verificat în ţările bogate – supraabundenţa de bunuri şi lipsa sensului vieţii – o nouă criză a lumii care cere o urgentă rezolvare

    Societatea supraabundă de bunuri, mai ales Ă®n Occident, dar Ă®n mod paradoxal, lipseĹźte ceea ce este necesar pentru a trăi: sensul vieĹŁii. Prin aceste cuvinte, susĹŁine papa, consumismul Ĺźi subiectivismul moral pun Ă®n pericol respectul pentru viaĹŁa umană. Aceste cuvinte au fost rostite Ă®n faĹŁa noului ambasador Belgian la Vatican, Frank De Conink. „Enormele progrese ale tehnicii au alterat mult practica Ă®n câmpul ĹźtiinĹŁelor medicale, Ă®n timp ce liberalizarea acestora a relativizat considerabil normele care păreau intangibile”. „În societatea occidentală, caracterizată mereu de supraabundenĹŁa bunurilor de consum Ĺźi de subiectivism, omul se luptă cu o criză de sens”. „Într-un număr important de ţări vedem cu se nasc legislaĹŁii care pun Ă®n discuĹŁie respectul pentru viaĹŁa umană de la conceperea sa până la moartea naturală, cu riscul de a utiliza omul ca un simplu obiect de cercetare Ĺźi de experimentare, atentând grav la demnitatea fundamentală a fiinĹŁei umane”. ĂŽn acest context, Biserica „vrea să amintească cu tărie credinĹŁa sa Ă®n om Ĺźi Ă®n destinul său minunat, oferind fiecăruia lectura existenĹŁei Ĺźi motivele pentru a spera”.

25 octombrie 2006:
Noua lege de cercetare genetică, o cale care poate duce la noi abuzuri – proiect de lege al legislativului spaniol care nu ţine cont de datoria de a apăra viaţa

Comitetul executiv al Conferinţei Episcopale Spaniole (CEE) a publicat marţi (24 octombrie) o notă în care se arată că proiectul de lege cu privire la cercetarea genetică „nu va apăra în modul dorit viaţa umană şi va deschide noi căi pentru practica legală de noi abuzuri împotriva demnităţii fiinţei umane”. Cu titlul „Proiectul de lege asupra cercetării genetice nu apără dreptul la viaţă şi permite clonarea fiinţelor umane”, nota arată că proiectul determină momentul în care „produsul” fecundării poate fi considerat embrion (în a 14 – a zi) şi că până în acest moment ceea ce este definit „pre-embrion” nu merită protecţia datorată fiinţei umane şi poate fi considerat ca un simplu obiect utilizabil pentru cercetare. „Aceste dispoziţii nu au fundamente ştiinţifice şi nici antropologice” – se arată în notă, şi se ştie că „sunt persoane care nu împărtăşesc argumentaţiile ştiinţifice şi etice care stau la baza învăţăturii noastre”, iar episcopii cer ca să se ofere acestor fiinţe umane dreptul la viaţă. „Sunt în joc fiinţe umane şi sensul umanist al ştiinţei, al legilor şi al vieţii sociale” – avertizează episcopii.

24 octombrie 2006:
In faţa guvernelor şi parlamentelor care propun votarea în favoare avortului, Biserica invită la responsabilitate faţă de viaţa umană şi dreptul la viaţă

    Parlamentul portughez a aprobat joi, 19 octombrie, propunerea de referendum cu privire la avort, propunere care va fi Ă®naintată spre judecare către Tribunalul ConstituĹŁional. ĂŽn consecinţă, preĹźedintele republicii va lua o decizie definitivă cu privire la consultarea publică care va avea loc Ă®n perioada următoare. ĂŽntre timp, cardinalul Jose da Cruz Policarpo, patriarhul de Lisabona, invită pe creĹźtini să participe la referendum pentru a apăra viaĹŁa. Patriarhul a amintit că a mai afirmat că „condamnarea avortului nu este o chestiune religioasă, dar de etică fundamentală. Este vorba de o valoare universală, dreptul la viaţă, exigenţă morală naturală”. „Cu această afirmaĹŁie nu intenĹŁionez să neg dimensiunea sa religioasă. Mesajul biblic a asumat ca precept moral religios această valoare universală, dându-i sensul de voinţă a lui Dumnezeu. Nu doar simplul fapt că suntem catolici trebuie să ne facă să fim Ă®mpotriva avortului; este suficient să respectăm viaĹŁa iar aceasta este, Ă®n sine, o valoare universală”.

http://arcb.ro/stiri/stirexoct_2006.html#27e

Rugaciune

79. Rugăciunea – din „Cuvinte alese” de Ioan Gură de Aur

Să ne asemuim celor ce zidesc case. Când au de ridicat pereţi de cărămidă, ţinând socoteală de şubrezenia acestor materiale, ei întăresc clădirea cu bârne lungi de lemn. Şi nu le aşează departe unele de altele, ci la distanţă mică, pentru ca prin desimea lor să facă bună legătură între cărămizi.

FaceĹŁi Ĺźi voi la fel. IntăriĹŁi Ă®ndeletnicirile voastre lumeĹźti cu dese rugăciuni, care vor avea acelaĹźi rost ca acele bârne de lemn – Ĺźi daĹŁi, astfel, vieĹŁii voastre, de peste tot, o puternică armătură.

Atunci, fie că vor bate mulţime de furtuni, fie că vor veni ispite, descurajări, gânduri proaste şi orice altceva, casa ale cărei mădulare sunt ţinute laolaltă prin atâtea rugăciuni, nu se va prăbuşi.

Dar – veĹŁi zice – cum e cu putinţă unui om de lume, legat de slujba lui, să se roage trei ceasuri pe zi Ĺźi să alerge la biserică?

Se poate, – Ĺźi-i foarte uĹźor. Dacă nu-i vine la Ă®ndemână să alerge la biserică, se poate ruga pe loc, acolo, la slujba lui. Căci ceea ce-i de trebuinţă, e mai puĹŁin cuvântul decât gândul, e mai puĹŁin Ă®ntinsul mâinilor decât predarea sufletului, e mai puĹŁin ĹŁinuta trupului decât simţămintele.

Ana n-a fost ascultată pentru că strigase cu glas tare Ĺźi Ă®nalt, ci pentru că făcuse să izbucnească glasuri mari Ă®n inima ei. “Glasul ei – este scris – nu se auzea, Ĺźi cu toate acestea, Domnul Ă®l auzi…” FaceĹŁi ca ea.

CăiĹŁi-vă cu amar, aduceĹŁi-vă Ă®n faţă păcatele, ziceĹŁi Ă®n voi Ă®nĹźivă: “Ai milă de mine, Doamne!” – Ĺźi rugăciunea voastră, va fi primită.

Să nu zicem, aĹźadar, că nu este Ă®n apropiere o casă de rugăciune. Noi Ă®nĹźine, de vom fi curaĹŁi, suntem, prin harul Sfântului Duh, templele Domnului…

Oriunde veţi fi, puteţi ridica un altar, numai să vădiţi o voie curată. Nu este împiedicare în ce priveşte locul şi nici vremea.

Chiar fără să îngenunchem, fără să ne batem în piept, fară să întindem mâinile spre cer, ci numai arătând un cuget arzător, vom atinge desăvârşirea rugăciunii.

O femeie care lucrează la serviciu sau acasă, poate ridica la cer privirea sufletului ei şi să se roage fierbinte lui Dumnezeu.

Un bărbat care merge singuratic pe un drum, poate alcătui stăruitoare rugăciuni. Altul, stând în prăvălia lui, cosând piei, poate să-şi înalţe sufletul la Domnul. Un slujitor, făcând cumpărături, suind şi coborând, lucrând la bucătărie, când nu-i este cu putinţă să meargă la biserică, se poate ruga cu băgare de seamă, cu pietate. Dumnezeu nu vede nicăieri oprelişti. El nu cere decât un singur lucru: clocotul duhului şi curăţia inimii.

„Rugăciune” de  Octavian Goga

Rătăcitor, cu ochii tulburi,
Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios, Stăpâne,
În faţa strălucirii Tale.

În drum mi se desfac prăpăstii
Şi-n negură se-mbracă zarea,
Eu în genunchi spre Tine caut:
Stăpâne- orânduie-mi cărarea!

ĂŽn pieptul zbuciumat de doruri
Eu simt ispitele cum sapă,
Cum vor să-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s-adapă.

Din valul lumii lor mă smulge
Şi cu povaţa Ta-nţeleaptă
În veci spre cei rămaşi în urmă
Stăpâne, vasul meu îndreaptă.

Dezleagă minţii mele taina
Ĺži legea farmecelor firii,
Sădeşte-n braţul meu, Stăpâne,
Taina urii Ĺźi-a iubirii.

Dă-mi cântecul şi dă-mi lumina
Şi zvonul firii-ndrăgostite,
Dă-i raza soarelui de vară
Pleoapei mele ostenite.

Alungă patimile mele,
Pe veci strigarea lor o frânge
Ĺži de durerea altor inimi
Învaţă-mă Stăpâne a plânge.

Nu rostul meu, de-a pururi pradă
Ursitei mastere Ĺźi rele,
Ci jalea unei lumi, Părinte,
Să plângă-n lacrimile mele.

Dă-mi tot amarul, toată truda
Atâtor patimi fără leacuri,
Dă-mi viforul în care urlă
Ĺži gem robiile de veacuri.

Demult plâng umiliţi-n umbră
Cu umerii gârbovi de povară…
Durerea lor înfricoşată
În inimă Tu mi-o coboară.

În suflet samănă-mi furtună,
Să-l simt în matca-i cum se zbate,
Cum tot amarul se revarsă
Pe strunele înfiorate.

Şi cum sub bolta lui aprinsă,
ĂŽn smalĹŁ de fulgere albastre,
Închingă-mi glasul de aramă:
Cântarea pătimirii noastre.

Teme de meditatie – doua propuneri de lectura

Pentru cine vrea ceva teme de meditatie, iata doua propuneri de lectura:

Religie si Putere Ă®n America – de la Alexis de Tocqueville la administratia Bush jr.

O reinterpretare a pluralismului din perspectiva crestina

Provocatoare si tulburatoare articolele, mai ales prin dilemele si „pistele”-solutii sugerate…

Genocidul sadea – batalia globala

Nicaragua amenintata pentru legislatia stricta impotriva avorturilor

In ciuda presiunilor internationale din partea gruparilor feministe si a organizatiilor ce militeaza pentru implementarea masurilor de control al populatiei, Nicaragua a adoptat o inasprire a legislatiei ce priveste avortul. Conform Life Site News, parlamentul tarii din America Centrala a votat fara probleme noua lege, care va interzice efectuarea avortului chiar si in cazurile in care sarcina ar putea prezenta riscuri de sanatate pentru mama si se asteapta semnarea actului oficial de catre presedintele Enrique Bolanos.

Chiar si pana la elaborarea noii legi de protectie a copiilor nenescuti, Nicaragua avea un cadru legislativ extrem de restrictiv, pedepsele pentru cadrele medicale care efectuau ilegal avorturi ajungeau pana la sase ani de inchisoare. Seful statului ceruse chiar o inasprire a acestor pedepse cu pana la 30 de ani de detentie, dar acest amendament nu a mai fost votat de parlamentari.

Decizia autoritatilor este sprijinita de majoritatea locuitorilor tarii, 85 la suta dintre acestia fiind crestini romano-catolici. Acest lucru s-a vazut clar in 6 octombrie cand aproape 200.000 de oameni au marsaluit in orasul Managua, capitala tarii, pentru a cere o protectie din partea statului fata de copiii nenascuti. Manifestatia a fost organizata de mai multi episcopi catolici si lideri evanghelisti.

Ca urmare a politicii pentru apararea vietii, Nicaragua a primit amenintari, mai directe sau mai voalate, din partea mai multor state si organizatii. Printre semnatarii unei scrisori de protest trimise guvernului se numara si Eva Zetterberg – ambasadoarea Suediei, Kerry Max – reprezentant al unui departament oficial pentru dezvoltare si cooperare din Canada, Alfredo Missair – reprezentant pe probleme de dezvoltare al ONU si fost lider UNICEF pentru America Latina, Inger Hirvela Lopez – ambasadoarea Finlandei si Francesca Mosca – ambasadoarea Uniunii Europene. Aceste amenintari fac referire la luarea in discutie a retragerii ajutorului financiar acordat tarii central-amricane pentru „incalcarea drepturilor femeilor”.

Noua, crestinilor, nu ne ramane decat sa ne intrebam de cand uciderea pruncilor nevinovati din pantecele mamelor a devenit „un drept al femeii”. Se pare insa ca in viziunea moderna a lumii, a fi „civilizat si progresist” inseamna de fapt sa suprimi dreptul la viata al celor mai nevinovati dintre nevinovati.

Nicaragua se bucura in prezent de o rata a natalitatii mult mai mare decat aceea inregistrata in multe state seculare, cifrele oficiale indicand 24,51 de nasteri la 1.000 de oameni. (Novopress Romania)

Referendum pe tema avortului in Portugalia

Parlamentul din Portugalia a decis ca este necesara organizarea unui referendum national prin care sa se supuna la vot ideea legalizarii avortului. In momentul de fata, in Portugalia, stat predominant catolic, este avortul este ilegal, aceasta practica fiind permisa doar in cazurile in care sarcina a survenit in urma unui viol, viata mamei este pusa in pericol sau fatul sufera de malformatii serioase.

Partidul socialist, aflat la putere, a propus o liberalizare totala a avorturilor pana la a zecea saptamana de sarcina. In acest sens a fost aprobata de catre parlament ideea referendumului, plan sustinut de socialistii din guvern, radicalii din formatiunea Blocul Stangii si de social-democrati. Impotriva s-a pronuntat Partidul Comunist, in timp ce crestin-democratii s-au abtinut.

Premierul socialist, Jose Socrates, sustine si el acest referendum, care cel mai probabil va avea loc in luna ianuarie, motivand ca „lupta impotriva efectuarii de avorturi ilegale”. Pe de alta parte, oponentii liberalizarii avortului, in frunte cu Biserica, sustin ca si pruncii din pantecele mamelor ar trebui sa beneficieze de aceeasi protectie din partea autoritatilor ca si copiii deja nascuti.

Ultimul referendum pe aceasta tema din Portugalia a avut loc in anul 1998 si s-a soldat cu infrangerea acelora care doreau liberalizarea avortului. Acest lucru s-a datorat unui boicot masiv al populatiei care a facut ca rezultatele referendumului sa fie nevalidate. La nivel european, Portugalia are una din cele mai restrictive legi in ceea ce priveste efectuarea avorturilor, legislatii comparabile existand si in Polonia si Irlanda. In Malta avortul este interzis cu desavarsire, indiferent de circumstante. (Novopress Romania)

ONU este preocupat de rata avorturilor in Ucraina

Organizatia Natiunilor Unite se arata ingrijorata de faptul ca populatia Ucrainei este supusa practice unui genocid periodic datorita scaderii bruste a natalitatii si cresterii numarului avorturilor.

In pofida faptului ca Ministerul Sanatatii al Ucrainei neaga aceasta informatie, expertii ONU au facut publice date conform carora in fiecare an au loc circa 500-700 de mii de intreruperi ai sarcinii in timp ce se nasc in jur la 400 de mii.

Unii medici privati marturisesc ca efectueaza cate in medie cate 5 intreruperi de sarcina pe zi in timp ce 3 ani in urma efectuau in jur la 3 avorturi.

In fostul spatiu CSI, inclusiv in Moldova, avortul a devenit o afacere, fiind “stimulat” si de organizatiile internationale care urmaresc diminuarea numarului popoarelor sarace din Lumea a Treia si Europa de Est.

Noua toleranta, Josh McDowell

Titlu original: The new tolerance
http://www.amazon.com/New-Tolerance-Movement-Threatens-Children/dp/0842370889/sr=8-1/qid=1162379307/ref=pd_bbs_sr_1/102-4121463-2814532?ie=UTF8&s=books

Anul publicării: 2006 ISBN: 9737758218 Număr pagini: 182 Cod produs: 5351 Dimensiuni: 150 x 210 x 10 mm Aceasta carte are un ton aproape profetic. Ĺži reprezintă deopotrivă un semnal de alarmă. De peste ocean se conturează tot mai clar o nouă ideologie, care ne invadează taman pe mult cântata axă Washington-Londra-BucureĹźti, respectiv US, UE Ĺźi RO. Pe scurt, această ideologie, pe care o numim noua toleranţă, ne propune să acceptăm că toate afirmaĹŁiile presupus adevărate sunt egale. Cu alte cuvinte, toate valorile, convingerile Ĺźi afirmaĹŁiile cu pretenĹŁie de adevăr sunt la fel de legitime. Singura virtute universală care mai poate exista este toleranĹŁa. Păcatul capital e sinonim cu a fi intolerant. Ai păreri ferme Ĺźi Ă®ndrăzneĹźti să ĹŁi le susĹŁii? EĹźti un pericol. ĂŽn virtutea acestei toleranĹŁe de tip nou, Uniunea Europeană, spre care alergăm Ă®mbujoraĹŁi Ĺźi cu respiraĹŁia Ă®ntretăiată de emoĹŁie, Ĺźi-a măturat deja sub covor o grămadă de valori, printre care Ĺźi Ă®ntreaga ei moĹźtenire creĹźtină. ConcepĹŁia despre lume caracterizată de faptul că binele Ĺźi răul sunt categorii absolute, comunicate de către un Dumnezeu Atotputernic a devenit semn de fundamentalism, dacă nu chiar de scrânteală. ĂŽn lumea fără repere a noii toleranĹŁe, nimeni nu mai poate decide dacă politeĹŁea e mai bună decât obrăznicia, curajul mai lăudabil decât laĹźitatea, sau adevărul mai preĹŁios decât minciuna. ĂŽn această vastă puĹźcărie fără haine vărgate Ĺźi ziduri toĹŁi au dreptate, toĹŁi zâmbesc tâmp Ĺźi mai ales, toĹŁi sunt liberi. 15/21 cm, 182 pag. 130.000 lei

Comanda  |  Adauga o recenzie

Mesaje de la cititori:

Anca Chireac
Este o carte tulburatoare, chiar socanta, care dezvaluie caracteristicile vremurilor pe care le traim. Un singur cuvant – doua intelesuri. Astfel, notiunea biblica de “ toleranta” sustine ca fiecare, in mod egal, are dreptul sa creada si sa afirme ceea ce considera ca e adevarat, cu rezerva ca, totusi, s-ar putea sa fie gresit. Spre deosebire de aceasta, notiunea postmodernista a termenului sustine ca ceea ce fiecare persoana crede si afirma, este in mod obligatoriu corect si adevarat. Si astfel autoritatea absoluta a lui Dumnezeu si a Cuvantului Sau este desfiintata, singura cale de mantuire…nu mai este singura,nu se mai poate face distinctie intre bine si rau pentru ca nu mai exista un standard, nu mai sunt valori morale absolute si fiecare face doar ce “simte” si-i place. Ca urmare asistam la casatorii intre homosexuali, tot felul de “stiluri de viata alternative”, minore cu viata sexuala activa, avorturi chiar in randurile adolescentelor,copii care isi dau parintii in judecata pentru ca “li s-au incalcat drepturile”, o multime de religii false si ocultism care incearca sa patrunda in toate zonele vietii, cautand sa ne infesteze, sa ne submineze credinta si sa ne erodeze convingerile.
Cartea este scrisa intr-un limbaj academic, foarte bine documentata, cu multe citate, si-ti recomand sa o citesti cu atentie.Vei intelege lucruri care pana acum poate ti s-au parut ciudate, iti vei reevalua principiile de viata si vei fi pregatit sa lupti intr-o maniera biblica pentru convingerile si valorile tale.

Declaraţiile unui cleric musulman despre femei provoacă indignare în Australia

Muftiul Australiei a declanĹźat o polemică după ce a comparat femeile sumar Ă®mbrăcate cu „carnea la vedere” care incită la delicte sexuale, relatează AFP.

Ĺžeicul Taj Aldin al-Hilali, cel mai important demnitar musulman din ĹŁară, a făcut remarca Ă®n timpul unei predici, luna trecută, Ă®n timpul ramadanului, potrivit „The Australian”. „Dacă aĹźezi carne Ă®n stradă, Ă®n curte sau Ă®n parc fără să o acoperi iar pisicile vin să mănânce, cine este de vină? Pisicile sau carnea aĹźezată la vedere?”, a spus el, Ă®n faĹŁa a circa 500 de credincioĹźi.

„Carnea la vedere, iată problema. Dacă femeia ar fi rămas Ă®n camera sa, purtând vălul, nu s-ar fi Ă®ntâmplat nimic”, a adăugat muftiul.

DeclaraĹŁiile sale au provocat indignare, iar responsabilul Comisiei guvernamentale Ă®mpotriva discriminării, Pru Goward, a cerut demiterea clericului Ĺźi expulzarea sa. „Este o incitare la crimă. Tinerii musulmani care comit violuri ar putea profita de aceste remarci, ar putea cita acest om, care este liderul lor spiritual, Ă®n faĹŁa unui tribunal”, a declarat ea.

„Cred că a venit momentul să i se ceară să plece Ĺźi invit autorităţile să se Ă®ntrebe dacă trebuie să i se permită unui om care incită tineri musulmani, pentru că exact aĹźa a făcut, să rămână Ă®n ĹŁară”, a declarat ea. Responsabilul nu a precizat dacă muftiul de origine egipteană, care a venit Ă®n Australia din Liban Ă®n 1982, are naĹŁionalitate australiană.

Clericul s-a apărat, declarând că s-a referit la prostituate, dar, potrivit „The Australian”, predica sa nu a inclus nicio menĹŁiune Ă®n acest sens.

SURSA: NewsIn

Muftiul Australiei sanctionat pentru ca a criticat femeile imbracate sumar

Muftiul Australiei a starnit un adevarat scandal de proportii dupa ce a comparat femeile imbracate sumar cu bucati de “carne la vedere” care incita la delicte sexuale. Seicul Taj Aldin al-Hilali, cel mai important demnitar musulman din tara, a facut remarca intr-o predica, in timpul Ramadanului, relateaza ziarul Gandul citand publicatia ‘The Australian’.

“Daca asezi carne in strada, in curte sau in parc fara sa o acoperi, iar pisicile vin sa manance, cine este de vina? Pisicile sau carnea asezata la vedere?”, a spus el, in fata a circa 500 de credinciosi. “Carnea la vedere, iata problema. Daca femeia ar fi ramas in camera sa, purtand valul, n-ar fi existat nici o problema”, a insistat muftiul.

In urma afirmatiilor, Pru Goward, responsabila Comisiei guvernamentale impotriva discriminarii, a cerut demiterea clericului musulman si expulzarea sa. “Este o incitare la crima. Tinerii musulmani care comit violuri ar putea profita de aceste remarci, ar putea cita acest om, care este liderul lor spiritual, in fata unui tribunal. Cred ca a venit momentul sa i se ceara sa plece si invit autoritatile sa se intrebe daca trebuie sa i se permita unui om care incita tineri musulmani, pentru ca exact asa a facut, sa ramana in tara”, a declarat doamna Pru Goward, citata de cotidianul Gandul.

Clericul, care este de origine egipteana si a venit in Australia din Liban in 1982, s-a aparat in fata atacurilor declarand ca s-a referit la prostituate, nu la femeile de rand. In plus si-a cerut chiar scuze femeilor oneste care s-ar fi putut simti jignite, adaugand ca a dorit de fapt “sa apere onoarea acestora”. Insa presa australiana afirma ca in predica rostita de liderul religios nu a fost facuta o distinctie clara pentru a fi eliminate orice fel de interpretari.

Conform BBC, in urma scandalului, Taj Aldin al-Hilali a fost pana la urma sanctionat de liderii comunitatii religioase islamice australiene, acesta nemaiavand dreptul de a predica credinciosilor timp de trei luni. Reprezentanti ai unei Asociatii musulmane de pe langa moscheia din Sydney au afirmat ca suspendarea limitata ca clericului ii va da timp acestuia sa mediteze la efectele cuvintelor rostite.

Cu toate acestea, premierul australian, John Howard, a declarat la radio ca sanctiunea nu este suficienta, cerandu-se chiar indepartarea seicului din functia de conducere ce o detine. Raspunzand reporterilor in legatura cu acest lucru, Taj Aldin al-Hilali a spus ca va demisiona “abia dupa ce va fi curatita lumea de Casa Alba”.

Seicul Hilali nu este strain de controverse, acesta starnind stupoare in anul 2004 cand a declarat ca atacurile din 11 septembrie 2001, de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, nu au fost altceva decat “o pedeapsa a lui Dumnezeu impotriva opresorilor”. (Novopress Romania)

SUA "libertatilor" corecte politic

In baza unei hotarari a Curtii de Apel din New York, institutiile catolice din acest stat sunt obligate sa asigure contraceptive pentru angajatele proprii in baza unor planuri de asigurare de sanatate. Conferinta Catolica din New York a conchis ca decizia in cauza este in contradictie cu libertatea religioasa garantata prin constitutie.
Este foarte probabil faptul ca prelatii catolici vor ataca decizia la Curtea Suprema a Statelor Unite ale Americii. “Credem ca fortarea institutiilor catolice sa asigure angajatilor metode de contraceptie reprezinta o violare a libertatilor nostre religioase”, a afirmat Dennis Poust din partea Conferintei Catolice.
In timp ce institutiile de sanatate si cele caritabile catolice nu privesc contraceptia ca facand parte din domeniul “sanatatii”, tribunalul american a decis ca statul “considera ca prioritara asigurarea egalitatii sexelor precum si asigurarea unor servicii de sanatate de buna calitate femeilor”.
Unii comentatori au acuzat Curtea de Apel de faptul ca hotararea justificata astfel este parte a unui plan mai vast in baza caruia tribunalele seculare iau decizii legate de problemele interne ale unor organizatii religioase. In acest fel iau nastere o serie de precedente periculoase. Pe adresa de internet a organizatiei Alliance Defense Fund, la sectiunea “Corect din punct de vedre Constitutional”, un reprezentant al ADF a precizat ca “decizia demonstreaza inca odata amenintarea pe care o reprezinta secularismul pentru organizatiile crestine”.
Tribunalul a recunoscut faptul ca acest caz putea deveni mult mai dificil de solutionat daca un numar mare de crestini practicanti, angajati ai institutiilor mentionate, ar fi protestat impotriva practicilor contraceptive, in baza invataturilor religioase. (M.M. – Novopress Romania)

New Jersey a autorizat uniunile dintre homosexuali

Sursa: Realitatea TV Joi 26 Octombrie 2006, 08:45

Curtea Supremă de Justiţie a statului New Jersey a decis, cu patru voturi pentru şi trei împotrivă, să le acorde cuplurilor homosexuale aceleaşi drepturi de care beneficiază şi cele heterosexuale. Instanţa respectivă a lăsat, însă, la latitudinea legislatorilor să hotărască sub ce formă vor fi oficializate aceste uniuni.

Timpurile s-au schimbat, recunoşteau membrii Curţii în sentinţa care a fost consemnată într-un dosar care numără nu mai puţin de 90 de pagini. Legislativul statului New Jersey va avea la dispoziţie şase luni pentru a decide dacă homosexualii şi lesbienele vor avea dreptul să se căsătorească sau vor putea încheia uniuni civile prin care vor beneficia de aceleaşi drepturi. Sentinţa a provocat protestele homosexualilor care doreau legalizarea dreptului la căsătorie.

Această problemă va fi supusă votului în opt state cu prilejul alegerilor pentru Congres, de la 7 noiembrie. Preşedintele George W. Bush este un adversar hotărât al ideii de legalizare a căsătoriei între homosexuali, opţiune care i-a adus, în 2004, voturile alegătorilor cu convingeri politice conservatoare.

Studii Teologice – revista facultăţilor de teologie din Patriarhia română.

Revista Studii Teologice

Studii Teologice este revista facultăţilor de teologie din Patriarhia română.

Apare din 1929, în prezent aflându-se la cea de-a treia serie.

Este o publicaţie trimestrială, fiecare volum depăşind 200 de pagini.

Rubricile revistei:

• Prolog – un cuvânt al redacĹŁiei care deschide fiecare număr al revistei, făcând o prezentare a conĹŁinutului numărului respectiv.
• Studii. Sunt publicate studii originale, care nu au mai fost Ĺźi nu se vor mai publica Ă®n altă revistă.
• Din SfinĹŁii PărinĹŁi ai Bisericii. Fiecare număr al revistei cuprinde o traducere din PărinĹŁii Bisericii: un text care nu a mai fost tradus Ă®n limba română, Ă®nsoĹŁit, după caz, de introducere, note Ĺźi comentarii.
• Din teologia ortodoxă contemporană . Este publicat un material de maxim interes, tradus dintr-o publicaĹŁie ortodoxă din străinătate.
• Dialog teologic . Rubrica îşi propune să stimuleze dialogul academic Ĺźi colegial Ă®ntre teologi Ĺźi să genereze o foarte necesară receptare critică a producĹŁiei de carte teologică. Cuprinde reacĹŁii critice la materialele publicate Ă®n paginile revistei Studii Teologice , receptarea critică a lucrărilor de teologie apărute Ă®n ĹŁară Ĺźi Ă®n străinătate precum Ĺźi luări de poziĹŁie la adresa unor evenimente sau fenomene teologice.
• Cronica facultăţilor de teologie din Patriarhia Română cuprinde evenimentele importante din viaĹŁa facultăţilor de teologie, care au avut loc Ă®n intervalul dintre apariĹŁia a două numere ale revistei Studii Teologice : simpozioane, congrese de teologie, titluri de doctor acordate, colaborări cu facultăţi de teologie din străinătate, concursuri pentru ocuparea unor posturi didactice etc.
• Recenzii .
• Reviste de teologie. Fiecare număr prezintă o revistă de teologie din ĹŁară sau din străinătate.
• CărĹŁi primite la redacĹŁie . ĂŽn această rubrică sunt menĹŁionate, sub formă de catalog, ultimele apariĹŁii de carte teologică, dar Ĺźi de carte aparĹŁinând domeniilor care interesează direct sau indirect pe cititorii revistei (istorie, filozofie, istoria culturii, sociologie, antropologie etc.).

Numarul 1/2005  al revistei poate fi descarcat gratuit (230 p., 5,20MB)