Ca Enoch…

^{Genesa 5:22} După naĹźterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; Ĺźi a născut fii Ĺźi fiice.    ²⁴ Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s’a mai văzut, pentru că l -a luat Dumnezeu.

„Ar fi trebuit sa n-avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci sa avem o viata atat de curata incat harul Duhului sa fi tinut locul Scripturilor in sufletele noastre. Si dupa cum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cerneala, tot asa ar fi trebuit ca si inimile noastre sa fie scrise cu Duhul cel Sfant.
Dar pentru ca am indepartat harul acesta,haide sa pornim pe o noua cale, ca sa-l dobandim iarasi:prima cale era negresit mai buna; si Dumnezeu a aratat aceasta si prin spusele Sale si prin faptele Sale.
Dumnezeu n-a vorbit prin scrieri cu Noe, cu Avraam si cu urmasii lui, cu Iov si cu Moise ci a vorbi fata catre fata, pentru ca a gasit curat sufletul lor. Cand insa intregul popor a cazut in pacate grele,atunci da, atunci a fost nevoie de scrieri, de table, de insemnarea in scris a tuturor faptelor si cuvintelor lui Dumnezeu.Si vei vedea ca acelasi lucru s-a petrecut nu numai pe vremea sfintilor din Vechiul Testament,ci si pe vremea sfintilor din Noul Testament. Dumnezeu n-a dat ceva scris apostolilor, ci in loc de scrieri le-a fagaduit ca le va da harul Duhului,zicand: „Acela va va aduce aminte de toate!”( Ioan 14:26)
Si ca sa cunosti ca era mai buna aceasta cale, asculta ce spune Dumnezeu prin profetul Ieremia: „Si voi face cu voi testament nou, dand legile Mele in mintea lor si le voi scrie pe inimi si toti vor fi invatati de Dumnezeu”.( Ieremia 31:31,38) Pavel, de asemenea, aratand superioritatea acestei cai, spunea ca a primit legea „nu pe table de piatra ci pe tablele de carne ale inimii”( 2 Cor. 3:3) Cu vremea,insa, oamenii s-au abatut de la drumul cel drept, unii din pricina invataturilor gresite, iar altii din pricina vietii si purtarii lor; de aceea a fost nevoie sa fie insemnate iarasi in scris faptele si cuvintele lui Dumnezeu.Gandeste-te cat de rau am ajuns! Noi, care eram datori sa vietuim atat de curat, incat sa nu mai fi avut nevoie de Sfintele Scripturi, ci in loc de hartie sa fi dat Duhului inimile noastre spre a scrie pe ele, am pierdut cinstea aceasta si am ajuns sa avem nevoie de scrieri. Si cu toate acestea, nici de acest al doilea leac, al Sfintelor Scripturi, nu ne-am folosit cum trebuie. Noi suntem de vina ca am avut trebuinta de Sfintele Scripturi si ca n-am atras asupra sufletelor noastre harul Duhului.Gandeste-te acum ce mare vina avem ca nu voim sa dobandim harul Duhului, nici dupa ce am primit ajutorul Sfintelor Scripturi,ba, dimpotriva, dispretuim Scripturile, socotindu-le zadarnice si fara rost! Prin aceasta ne atragem si mai mare osanda […]”

Ioan Gura de Aur – Omilii la Matei

 Colectia „Parinti si Scriitori Bisericesti” vol. 23:

http://www.rom-art.com/modules.php?name=News&file=article&sid=82

Sf. Ioan Gura de Aur – Scrieri III Omilii la Matei

Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, 1994

Religie (si) politica

19 noiembrie
Sursa: România Liberă, p. 5

Realitatea il contrazice pe IPS Anania
Nu toate deciziile Sf. Sinod stau „sub pecetea Duhului Sfant”

Intr-un recent comunicat de presa facut public de Arhiepiscopia Vadului, Feleacului si Clujului IPS Anania sustine ca hotararea luata in Sfantul Sinod, de divizare a Mitropoliei Ardealului, sta „sub pecetea Duhului Sfant” si ca Adunarea Nationala Bisericeasca nu poate invalida aceasta lovitura de forta fara riscul de a fi dizolvata.
Preotul Ioan Marin Malinas ne trimite insa argumente imbatabile ca nu toate hotararile luate de-a lungul anilor in Sf. Sinod al BOR stau „sub pecetea Duhului Sfant”. Prin urmare si recenta decizie de infiintare a unei noi mitropolii a Clujului sta sub semnul aceleiasi prea umane precaritati istorice, deci poate fi invalidata de Adunarea Nationala Bisericeasca, in conformitate cu legiuirile in vigoare ale Bisericii Ortodoxe Romane. Publicam interventia parintelui Ioan Marin Malinas, care sintetizeaza o serie de argumente istorice cu totul convingatoare:
„Sa nu ne osandim in fata lui Dumnezeu justificand sau aruncand imperfectiunile noastre pe seama Sfantului si de viata datatorului Duh. Daca Sinoadele se afla toate „sub pecetea Sfantului Duh”, atunci cum justifica IPS Bartolomeu unele Sinoade care nu numai ca nu fac cinste Bisericii Ortodoxe, ci au fost chiar constestate de aceasta, cum ar fi Sinodul talharesc din anul 449 de la Efes, Sinoadele iconoclaste, Sinoadele unioniste etc.? Dar sa nu mergem prea adanc in istoria bisericeasca, ci sa ne marginim la ultimii cincizeci de ani:
– Sinodul lui Stalin de la Moscova din anul 1948 poate fi digerat de ierarhul clujean?
– Sinodul din 1950, care l-a depus pe episcopul anticomunist Nicolae Popovici al Oradei pentru ca a relatat situatia Bisericii din Rusia, a fost tot sub pecetea Duhului Sfant?
– Sinodul din 1948, care a desfiintat Biserica Unita din Ardeal si a consimtit aruncarea in puscarie a episcopilor acesteia, a fost tot sub pecetea Duhului Sfant?
– Sinodul care a determinat sciziunea bisericeasca a romanilor din America a fost tot sub pecetea Duhului Sfant?
– Actiunile de denigrare contra arhiepiscopului Valerian Trifa si a tuturor preotilor si laicilor romani din diaspora care nu au repetat poezia de acasa privitoare la regimul comunist au fost tot sub pecetea Duhului Sfant?
– Sinodul din 1958, care a „binecuvantat” decretul comunist de desfiintare a manastirilor ortodoxe din Romania, scotand in strada peste noapte sute de calugari si calugarite, a fost tot sub pecetea Sfantului Duh? (Actualul patriarh umbla pe atunci pe la manastiri pentru „a pune in aplicare” decretul. Amintirile sunt inca vii, mai traiesc calugari si calugarite care au trait acele evenimente!)
– Abandonarea Bisericii Ortodoxe Romane din Basarabia si Bucovina de Nord dupa 1945 a fost tot sub pecetea Duhului Sfant?
– Reducerea eparhiilor in 1949 a fost tot sub pecetea Duhului Sfant? (Au mai ramas 12 eparhii in Romania in toata perioada comunista; spre sfarsit au mai fost reinfiintate cateva, doar din motive politice si din ratiuni de politica externa).
Se cuvine mai degraba sa renuntam la triumfalisme, sa ne recunoastem cu umilinta imperfectiunile si sa cautam vindecarea ranilor inca necicatrizate, nu sa deschidem alte rani noi”.
http://www.culte.ro/ClientSide/RevistaPresei.aspx?ID=289

CURSA SPRE RELIGIA UNICÄ‚ INTRÄ‚ ĂŽN LINIE DREAPTÄ‚ (2)

Papa şi Patriarhul ecumenic vor să se întâlnească

22.11.2005, Bologna (Catholica)

 

Într-un mesaj transmis Patriarhului ecumenic de Constantinopol, Papa Benedict al XVI-lea îşi reînnoieşte intenţia de a merge pe drumul spre unitatea creştină. Mesajul către Patriarhul Bartolomeu mai aminteşte că Papa speră să călătorească în curând la Istanbul, Turcia, sediul Patriarhiei ortodoxe. Acest mesaj a fost citit de către Cardinalul Roger Etchegaray, preşedintele emerit al Consiliului Pontifical pentru Justiţie şi Pace, în timpul vecerniei celebrate sâmbătă în Bazilica Sf. Petroniu din Bologna. La slujba răsăriteană a participat şi Arhiepiscopul Carlo Caffarra de Bologna.

 

Patriarhul Bartolomeu I, „primul Ă®ntre egali” Ă®n Ortodoxie, s-a aflat Ă®n Italia la invitaĹŁia Universităţii din Bologna, pentru a primit un doctorat onorific pentru „conservarea bunurilor culturale”. Decernarea a avut loc sâmbătă. ĂŽn mesajul său, Papa Benedict al XVI-lea Ă®l felicită pe Patriarh pentru această „oportună” recunoaĹźtere a „acĹŁiunilor Preafericirii voastre pentru promovarea creĹźterii Ă®n opinia publică a Ă®nĹŁelegerii valorilor proprii creaĹŁiei, operei lui Dumnezeu, manifestării libertăţii, Ă®nĹŁelepciunii Ĺźi iubirii sale.” Papa Ă®l invită pe Patriarhul ortodox „să ne intensificăm eforturile pe drumul spre unitatea deplină dintre toĹŁi discipolii lui Cristos”.

 

Pontiful îşi exprimă speranĹŁa unei „Ă®ntâlniri personale, cu voia lui Dumnezeu”, cu Patriarhul ecumenic. ĂŽn predica sa, liderul ortodox a spus de asemenea că doreĹźte să Ă®l Ă®ntâlnească personal pe Papa. Patriarhul de Constantinopol s-a referit la separarea dintre catolici Ĺźi ortodocĹźi ca la „un motiv de mare tristeĹŁe pentru inimile noastre de creĹźtini”, dar a spus că există Ĺźi „mari motive de speranţă când vedem câţi paĹźi se fac, Ă®n primul rând prin cunoaĹźtere, prietenie Ĺźi colaborare.” El a subliniat cât de important este ca ortodocĹźii Ĺźi catolicii să dea o mărturie comună despre Evanghelie Ă®n faĹŁa „societăţii moderne care se Ă®ndepărtează tot mai mult de la viziunea teocentrică asupra vieĹŁii, negând originea noastră divină Ĺźi sensul existenĹŁei noastre, care se găseĹźte Ă®n Isus, Dumnezeu-Om Ă®nviat.” (SE05-11187)

http://www.culte.ro/ClientSide/RevistaPresei.aspx?ID=293

CURSA SPRE RELIGIA UNICÄ‚ INTRÄ‚ ĂŽN LINIE DREAPTÄ‚

MIERCURI 16 noiembrie, s-a Ă®ncheiat la Viena ConferinĹŁa pentru Dialog cu Islamul, organizată de către Ministerul de Externe al Austriei. La fosta Curte Imperială s-au Ă®ntâlnit, marcând astfel un gest simbolic, cu un puternic efect asupra lumii actuale Ĺźi viitoare, reprezentanĹŁi ai celor trei mari religii monoteiste: cardinalul Cristoph Schönborn, Biserica Romano-Catolică, Bartolomeu I, “Patriarhul Ecumenic al tuturor OrtodocĹźilor”, Ahmad Bader Hassun – Marele Muftiu al Siriei Ĺźi Rabinul-Ĺźef al New-York-ului, Arthur Schneier, născut la Viena.

Tema, veche, dar de actualitate: împreună împotriva urii, intoleranţei, prejudecăţilor şi a folosirii religiei în scopuri politice. Mesajul dr. Arthur Schneier către participanţi, dar mai ales către popoare, a fost următorul: „Să smulgem ura din inimile noastre şi să formăm o coaliţie a curcubeului. Curcubeul are multe culori, iar la marginile lor, aceste culori se contopesc.” Cuvântul de ordine: UNITATE ÎN DIVERSITATE.

„ToĹŁi suntem fii ai lui Avraam” spune rabinul Schneier, iar Ă®n această calitate, responsabilitatea noastră ar fi “să fim o binecuvântare pentru religie”. PoziĹŁia, de forţă – s-ar putea spune – a rabinului este că ne aflăm cu toĹŁii Ă®n aceeaĹźi barcă, Ĺźi ori vâslim Ă®mpreună, ori ne scufundăm Ă®mpreună. „Nimeni nu este o insulă. Dumnezeu Ă®l ajută pe cel care se ajută singur.” Iar Ă®n ce-i priveĹźte pe liderii religioĹźi, aceĹźtia ar trebui să fie soluĹŁia problemelor, Ĺźi nu cauza lor.

Marele Muftiu al Siriei a subliniat: „Doar toţi avem acelaşi Creator, Care i-a creat pe musulmani, creştini, iudei, agnostici şi pe toţi ceilalţi. Astfel suntem cu toţii fraţi, şi se pune chiar întrebarea, dacă există trei religii, sau avem doar una, în realitate?”

A mai fost abordată şi situaţia musulmanilor din Europa, Enes Karic, de la Facultatea islamică din Sarajevo, fiind de părere, că toţi musulmanii din Europa ar trebui să se integreze în comunităţile respective, împreună cu creştini şi cu evrei, căci „doar în libertate se pot realiza principiile islamului.”

Patriarhul Bartolomeu I a explicat că actualele conflicte au rădăcinile în politică, şi nu în religie, liderii religioşi fiind chemaţi să împiedice astfel de izbucniri. Cardinalul Cristoph Schönborn a explicat la rândul sau că Dumnezeu ar dori ca noi “să trăim frumos împreună”, contribuind astfel la construirea unei lumi mai umane.

De remarcat că mesajul nu a fost adresat doar creştinilor ortodocşi şi catolici, musulmanilor şi evreilor, ci şi agnosticilor şi „altora”. În acest context, să amintim că reprezentanţi ai islamului şi ai budismului au fost invitaţi să participe la lucrările celui de-al 7-lea Congres al Consiliului Mondial al Bisericilor, care a avut loc la Canberra/Australia în 1991. CMB este format din biserici ortodoxe şi protestante, catolicii având de mai mult timp statutul de invitaţi. Acest CMB ecumenic avea iniţial scopul de a unifica diversele confesiuni creştine, ulterior extinzând acest scop.

Aşadar, practic toţi oamenii de pe Terra sunt destinatari ai mesajului reprezentanţilor celor trei religii monoteiste, aici fiind de reţinut şi poziţia rabinului Schneier, de genul „cine nu este cu noi, este împotriva noastră”.

Astfel se conturează clar faptul că toţi cetăţenii Terrei (diversitate) va trebui să intrăm la unison (unitate) în oala (melting pot) religiei globale şi unice, mai acum din convingere şi de bunăvoie, mai apoi din constrângere şi de nevoie.

Întrebarea care încă nu are răspuns concret este: cine acţionează capacul acestei oale? (Cristian Cioconea)

http://ro.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/cursa-spre-religia-unic-intr-in-…

1 Thessalonians 5:1-3 
1 Thessalonians 5:1 CĂ®t despre vremi si soroace, n’aveti trebuintĂŁ sĂŁ vi se scrie, fratilor.  2 PentrucĂŁ voi Ă®nsivĂŁ stiti foarte bine cĂŁ ziua Domnului va veni ca un hot  noaptea.  3 CĂ®nd vor zice: ,,Pace si liniste!„ atunci o prĂŁpĂŁdenie neasteptatĂŁ va veni peste ei, ca durerile nasterii peste femeia Ă®nsĂŁrcinatĂŁ; si nu va fi chip de scĂŁpare.

O imagine cat 1000 de cuvinte

THE TRUE WINE

Ioan 15:1  Eu [Iisus Cristos] sĂ®nt adevărata viţă, Ĺźi Tatăl Meu este vierul.
5  Eu sĂ®nt ViĹŁa, voi sĂ®nteĹŁi mlădiĹŁele. Cine rămĂ®ne Ă®n Mine, Ĺźi Ă®n cine rămĂ®n Eu, aduce multă roadă; căci despărĹŁiĹŁi de Mine, nu puteĹŁi face nimic.

A fost descoperit un asezamant crestin foarte vechi

Descoperire arheologica in Israel

RADIO ROMANIA ACTUALITATI
http://rador.srr.ro/stiri.shtml?categorie=%273alte%27%20and%20lang=%27ro%27#59978

Corespondenta din Ierusalim

Reporter (Dragos Ciocarlan): In Israel zona Meghido este cunoscuta ca un teren bogat pentru cercetarile arheologice pentru diferite perioade istorice. O descoperire extrem de rara trezeste interes in randul istoricilor. In urma cu cateva saptamani s-au gasit urmele unei structuri arhitecturale care apoi a fost identificata ca asezamant crestin si care dupa toate probabilitatiile este cel mai vechi din Orientul Mijlociu si poate din lume. In cursul unor sapaturi efectuate pentru construirea unei noi cladiri a inchisorii Meghido s-a descoperit o adevarata comoara arheologica. Este vorba de o cladire de dimensiuni mici, 6 pe 9 metri, cu mozaic la baza, cu inscriptii pe ornamente in limba greaca si un medalion cu simbolurile celor doi pesti din perioada crestinismului timpuriu. Una dintre inscriptii este dedicata unui ofiter, Gayanos, care a donat bani pentru realizarea mozaicului. Este o descoperire din perioada in care crestinismul era inca o religie prigonita, iar pe altar nu apare semnul crucii. Este perioada care a precedat crucifixul ca emblema ecleziastica. Potrivit cercetatorilor citati in presa israeliana, aceasta descoperire are o mare importanta pentru intelegerea istorica a perioadei in care crestinismul s-a stabilit ca religie recunoscuta oficial. In Israel se asteapta reactiile lumii crestine. Exista deja planuri de a transforma acest loc intr-o zona de pelerinaj.

07-11-2005 09:35

Mai multe informatii si imagini deosebit de interesante:

http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2005/11/051107_israel_biserica.shtml
http://news.yahoo.com/s/ap/20051106/ap_on_sc/israel_ancient_church 

"Dilema veche" va sfatuieste…

” Respectă Sabbatul

Cu ani Ă®n urmă, prietenul meu Myron Katz mi-a dat acest sfat: „Respectă Sabbatul”. AtĂ®ta tot. Mi-a spus că nu-i pasă ce cred despre religie, dacă mă dedau vreunui ritual, fie el rugăciune, cĂ®ntare sau meditaĹŁie. Singurul lucru care contează este să respect Sabbatul. ĂŽn timp, am ajuns să-i dau dreptate lui Myron. Dacă puteĹŁi – Ĺźi aproape toată lumea poate -, Ă®ncercaĹŁi să vă luaĹŁi o zi liberă Ă®n care să nu faceĹŁi nimic. Nu răspundeĹŁi la telefon, nu scrieĹŁi comentarii pentru ziar, nu luaĹŁi nici o decizie importantă, daĹŁi-vă singuri un răgaz. Poetul Allan Ginsberg a spus-o altfel: „Fii blĂ®nd cu tine Ă®nsuĹŁi, Harry”. AlegeĹŁi-vă o zi din săptămĂ®nă Ĺźi fiĹŁi buni cu voi Ă®nĹźivă. Nu vă scoateĹŁi din casă, nu vă scoateĹŁi din minĹŁi, nu scoateĹŁi o vorbă. PriviĹŁi afară printre pleoapele Ă®ntredeschise la vreun copac sau o clădire de peste drum, rămĂ®neĹŁi difuz, nehotărĂ®t, fără nimic Ă®n gĂ®nd. LăsaĹŁi lucrurile să treacă prin voi ca vĂ®ntul sau ca apa, fără să le opriĹŁi cu gĂ®nduri, idei sau judecăţi, nu Ă®ncercaĹŁi să aflaĹŁi cum se potrivesc ele cu planurile voastre cincinale. O zi pe săptămĂ®nă uitaĹŁi de pedagogie, de autoflagelare, de nemulĹŁumiri Ĺźi de furia politică. Chiar de-ar fi să sune ca un cliĹźeu, faceĹŁi-o. E Sabbatul. Ceva sau altceva se Ă®ntĂ®mplă pe pămĂ®nt, sub pămĂ®nt, deasupra pămĂ®ntului, poate că doar cad frunzele sau mocnesc noi catastrofe, dar orice ar fi, tu eĹźti doar un boĹŁ de carne care se ĹŁine de Sabbatul lui. Or să vie Ĺźi mĂ®ine – facturile, necazurile, munca. Azi eĹźti Ă®n Sabbat Ĺźi nu-ĹŁi pot face nimic dacă nu-i laĹźi. Pacea sabbatică – spunea Myron – nu are nevoie de justificări. Ĺži Dumnezeu Ĺźi-a luat liber Ă®n a Ĺźaptea zi, ca să fie singur, nu că ar fi vrut să fie sĂ®cĂ®it de rugăciuni, tămĂ®ie, plĂ®ngeri Ĺźi cereri. El spera că Ĺźi voi veĹŁi face la fel, atĂ®ta tot. Dacă o zi pe săptămĂ®nă toată suflarea Ĺźi-ar vedea de ale sale, fără să-i pese de nimic altceva, creaĹŁia ar putea fi văzută cu ochiul liber Ĺźi n-ar mai fi nevoie de nici o Ă®ndreptare. Astea fiind spuse, sĂ®nt oameni care nu au luxul unei zile libere. Trebuie să se extragă singuri de sub dărĂ®mături, să panseze o rană, să Ă®noate ca să-Ĺźi salveze viaĹŁa sau să coboare dintr-un copac. OK, dar cĂ®nd au terminat cu săpatul Ĺźi nu vor fi murit, atunci va trebui să ĹŁină Sabbatul. SuferinĹŁa poate să aĹźtepte.

                                                                                                                           Andrei CODRESCU ”

http://www.algoritma.ro/dilema/fw.htm?current=93/index.htm

Desi shabatul biblic inseamna mai mult decat relaxare personala… macar asa… si tot ar fi ceva…

Isaia 58: 13 Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfîntă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu -L, şi dacă -l vei cinsti, neurmînd căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededîndu-te la flecării,
14atunci te vei putea desfăta Ă®n Domnul, Ĺźi Eu te voi sui pe Ă®nălĹŁimile ţării, te voi face să te bucuri de moĹźtenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.„

Socrate Ĺźi Iisus Hristos (1)

” IndulgenĹŁe?

De la Celsus la Nietzsche, creĹźtinismul a tot fost criticat pentru tolerarea proĹźtilor Ĺźi a infamilor. E drept că Evanghelia cuprinde pasaje curent interpretate Ă®n acest sens: sĂ®ntem fraĹŁi, răul Ă®i locuieĹźte pe unii, adică vine din altă parte… Dar tot Evanghelia cuprinde Ĺźi texte de semn contrar: Iisus Ă®n Templu! Furie Ĺźi lovituri de bici! Eu cred că adevărul are, precum briliantul, multiple faĹŁete. EĹźti creĹźtin? Ai datoria să ierĹŁi. Numai că proĹźtii Ĺźi infamii nu se lasă, cel mai adesea, absolviĹŁi. Dacă prostia traduce misterul fărădelegii, infamia e destinul prostului Ă®nsurat cu fudulia funcĹŁiei nemeritate, a carierei gonflabile (care nu s-a ciocnit, Ă®ncă, de acul revelator). Prostia Ĺźi infamia sĂ®nt fapte sociale grave. Ne poluează bucuria de a trăi laolaltă. Ne intoxică dreptul la aer curat. Iată (inter alia) de ce detest patologia stĂ®ngismului radical: nu doar pentru că e pervers nerealistă, ci pentru că minte interesat, lăsĂ®nd larg deschisă calea spre infamie a proĹźtilor agresivi.

Aş prefera să evit răstălmăcirea. Prostul nu e totuna cu acela pe care se întîmplă să-l depăşeşti intelectual. Infamul nu e acela care-şi permite să comită, impenitent, dublul maleficiilor pentru care tu, ca om întreg, te-ai acuza îndoit. Prostul adevărat e falsul inteligent. Iar infamul veritabil e orice ins care săvîrşeşte răul, convins că e îndreptăţit să o facă sau că e mereu nedreptăţit dacă nu o face.

Nutresc toată compasiunea pentru cei săraci cu duhul, dat fiind că sărăcia cu duhul implică fie umilitatea obiectivă, fie smerenia asumată. E admirabil să vezi un om slab de minte, care te priveşte dinăuntrul conştiinţei că nu poate mai mult. La fel, îi trec cu vederea pe răutăcioşii minori, care strică din neatenţie, din frivolitate ori din neştiinţă tot ceea ce ar putea lesne menaja, fie că e vorba despre sensibilitatea altora sau de obligaţiile lor profesionale. Nu-i pot însă accepta pe proştii cu parapon, iremediabil complexaţi, veninoşi & mîndri de propria mediocritate. Luaţi un idiot şi comandaţi-i orice: va executa ordinul, simţind însă momentul cînd trece frontiera dintre bine şi rău. Acestei supuneri uluite de teamă i se opune lipsa discernămîntului în cazul prostului cu pretenţii, care-şi justifică infamia prin iluzia sălcie că nu primeşte niciodată îndeajuns.

CreĹźtinismul ca bombonică fondantă este, prin urmare, pură escrocherie. Dumnezeu este iubire, da. ĂŽnsă e Ĺźi dreptate. O dimensiune o presupune pe cealaltă. Nu există iubire nedreaptă Ĺźi dreptate care suprimă dreptul la redempĹŁiune. Cu singura condiĹŁie ca subiectul să colaboreze. Or prostul infam, despre care scriu aici, e incapabil să se chestioneze. De cĂ®te ori vrea să iubească, se iubeĹźte doar pe sine, pĂ®nă la oroarea narcisismului anonim. Ĺži de cĂ®te ori caută dreptatea, Ĺźi-o atribuie dinainte, socotind bunul-simĹŁ ca pe un duĹźman al „valorii” lui alienate.

Nici egalitarismul politiceĹźte corect, nici „evanghelismul” ipocrit n-au temeiuri pentru a salva, Ă®mpotriva ei Ă®nseĹźi, prostia infamă. Cele două strategii de comunicare se Ă®nĹźeală Ĺźi vor să ne Ă®nĹźele, susĹŁinĂ®nd că prostia e inocentă, aĹźa cum infamia e inodoră. Eroare. Prostia e rebutul invidios al umanităţii decăzute. Iar infamia pute de-ĹŁi mută nasul din loc. A le Ă®ncadra ideologic, Ă®ntr-o pseudo-perspectivă de asimilare colectivă, e un gest sinucigaĹź.

Din astfel de motive pledez, pĂ®nă la a mă lăsa Ă®nvinovăţit de „extremism”, pentru meritocraĹŁie. Pentru o societate care nu admite ca proĹźtii infami să-i determine ritmul. ĂŽngăduinĹŁa celor deĹźtepĹŁi Ĺźi „pietatea” sufletelor gingaĹźe păcătuiesc deopotrivă atunci cĂ®nd se „amuză” sau se „Ă®nduioĹźează” ori de cĂ®te ori prostul infam – altminteri capabil de flaterii Ĺźi manevre ariviste – accede la o poziĹŁie inadecvată. Azi aĹźa, mĂ®ine aĹźa, ne-am trezit captivi Ă®n coĹźmarul mitocăniei care face legea.

Socrate a fost un sfînt ante litteram: asaltat de proşti (pe care s-a căznit să-i înţelepţească) şi de infami (pe care i-a dispreţuit suveran), a băut, liniştit, cucuta. Se săturase să-i mai vadă, să-i mai audă şi să-i mai îndure. E sigur că Iisus Hristos s-ar fi înţeles de minune cu un asemenea ucenic.

Teodor BACONSKY”

http://www.algoritma.ro/dilema/fw.htm?current=93/index.htm

Desi ultimul paragraf este mai mult decat discutabil – din punct de vedere crestin sin(-)uciderea fiind condamnabila ca si uciderea semenului -, am ales sa postez articolul pentru meritul de a fi subliniat corecta raportare a crestinului  vis a vis de Dumnezeu, prostie si tentativa ei de a conduce.