SFANTUL IOAN HRISOSTOM

Viata lui Hrisostom nu a fost nici calmă si nici usoară. A fost un martir si un ascet. Isprăvile lui nu au fost implinite in desert ci in haosul lumii, in pupitrul predicatorului si nu pe tronul episcopal. Martiriul lui a fost fără sange. Nu a fost torturat de dusmani externi ci de fratii lui care s-au dovedit falsi si si-a sfarsit viata in lanturi, in exil, sub interdictie si persecutat de crestini pentru credinta lui in Hristos si Evanghelie, pe care a predicat-o ca o pe revelatie si o lege a vietii.

Hrisostom a fost un evanghelist si un predicator al vestii celei bune a Evangheliei. A fost un invătător care a avut un interes viu in subiectele contemporane si adevărata semnificatie a acestei invătături poate fi inteleasă in contextul istoric. El i-a condamnat pe crestinii secolului al patrulea care pretindeau că trăiesc după preceptele evangheliei si i-a avertizat că ei si-au relaxat eforturile prematur. Acest profet al iubirii universale a vorbit frecvent si aspru fiindcă i se părea că predică si poartă mărturie in fata unor morti. Pentru el nedreptatea si absenta iubirii in lumea crestină primea o semnificatie catastrofică, aproape apocaliptică. „Ni s-a stins fervoarea si trupul lui Hristos a murit.” Jugul usor al iubirii părea o greutate de nesuportat in lumea indiferentă. Aceasta explică in cele din urmă soarta amară a lui Hrisostom, căci el a fost scos afară de dragul adevărului pe care il predica. „Pentru aceasta lumea vă va uri.”

GEORGES FLOROVSKI, “PĂRINŢII ORIENTALI AI SECOLULUI AL PATRULEA”

PS: Continuarea studiului AICI.

FrumuseĹŁea lui Dumnezeu

Psalmul 45 ² Tu eĹźti cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale: de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie.

yfla.wrap(„This multimedia content requires Flash version 9 and above.”, „Upgrade Now.”, „http:\/\/www.adobe.com\/shockwave\/download\/download.cgi?P1_Prod_Version=ShockwaveFlash”, „

\u201eFrumuse\u0163ea r\u0103pe\u015fte inima noastr\u0103. \u00cen Dumnezeu ea este de necomparat; sau mai cur\u00e2nd, Dumnezeu este Frumuse\u0163e primordial\u0103 \u015fi unic\u0103, centrul din care pornesc toate razele frumuse\u0163ii care ilumineaz\u0103 creaturile. Orice frumuse\u0163e v\u0103 \u00eenc\u00e2nt\u0103? Este cel pu\u0163in un reflex, cel pu\u0163in un gust, cel pu\u0163in o sclipire dup\u0103 Frumuse\u0163ea divin\u0103 \u015fi ve\u015fnic\u0103. \u00cen cer, \u00cengerii \u015fi Sfin\u0163ii intr\u0103 \u00een extaz c\u00e2nd contempl\u0103 frumuse\u0163ea lui Dumnezeu. Pe p\u0103m\u00e2nt mul\u0163imile urmau, \u00eensetate \u015fi r\u0103pite pe cel mai frumos dintre fiii oamenilor, atunci c\u00e2nd El nu l\u0103sa s\u0103 apar\u0103 dec\u00e2t un reflex pu\u0163in cunoscut din frumuse\u0163ea Sa.\u201d (Din vol. Bog\u0103\u0163iile oratorice, pp. 21-22)

\u201eFrumuse\u0163ea Sa (a lui Hristos \u2013 n.n.) r\u0103pe\u015fte inimile, cel mai frumos dintre fiii oamenilor va fi \u00een mod ve\u015fnic cel mai iubit, mai frumo\u015fi sunt ochii Lui dec\u00e2t vinul.\u201d (Din vol. Bog\u0103\u0163iile oratorice, p. 62)

\u201eC\u00e2nd, \u00een creaturi, vedem tr\u0103s\u0103turi de frumuse\u0163e \u015fi \u00eenc\u00e2t aceast\u0103 frumuse\u0163e ne \u00eenc\u00e2nt\u0103 \u015fi ne r\u0103pe\u015fte, ce este aceasta dac\u0103 nu un gust din acest ocean de frumuse\u0163e care este Dumnezeu? O raz\u0103 din aceast\u0103 frumuse\u0163e suprem\u0103 cade peste o creatur\u0103 \u015fi imediat inima noastr\u0103 se emo\u0163ioneaz\u0103. Ce este aceasta oare dac\u0103 nu focarul de unde s-a desprins aceast\u0103 raz\u0103? Atunci c\u00e2nd ne \u00een\u015feal\u0103 frumuse\u0163ile p\u0103m\u00e2nte\u015fti, s\u0103 ne g\u00e2ndim c\u0103 Dumnezeu singur este toat\u0103 frumuse\u0163ea.\u201d (Din vol. Bog\u0103\u0163iile oratorice, p. 172)

In \”Lumina Sfintelor Scripturi – antologie tematica din opera Sf. Ioan Gura de Aur\” „);To view this multimedia content, please enable Javascript.

Dor de/dupa Dumnezeu

Psalmul 42

¹Cum doreĹźte un cerb izvoarele de apă, aĹźa Te doreĹźte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!

²Sufletul meu Ă®nsetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce Ĺźi mă voi arăta Ă®naintea lui Dumnezeu?

Isaia 26 ^9a Sufletul meu Te doreşte noaptea, şi duhul meu Te caută înăuntrul meu.

„Când eşti străpuns de dragostea de Dumnezeu, când ai îndreptat spre Dumnezeu dorul, nu vezi nimic din cele văzute ci te gândeşti necontenit la Cel dorit, noaptea şi ziua, când dormi şi când eşti treaz.” (Omilii la Facere, omilia XXIII, III, în col. PSB, vol. 21, p. 276)

„Necontenit să avem statornicit în sufletul nostru dorul de Hristos. Aşa, vom râde de toate cele din viaţa aceasta; vom locui pe pământ ca şi cum am locui în cer”. (Omilii la Facere, omilia XXXIV, VI, în col. PSB, vol. 22, p. 14)

„ … să ne gândim la primii creĹźtini, care au aruncat banii, moĹźiile Ĺźi orice preocupare Ĺźi grijă lumească Ĺźi s-au afierosit cu totul lui Dumnezeu, stăruind ziua Ĺźi noaptea Ă®n Ă®nvăţătura cuvântului. AĹźa e focul cel duhovnicesc! Nu Ă®ngăduie să dorim cele de pe pământ, ci ne mută spre o altă dragoste. Din pricina aceasta cel Ă®ndrăgostit de astfel de lucruri face cu uĹźurinţă totul chiar de-ar trebui să-Ĺźi părăsească averile, luxul Ĺźi desfătarea, chiar de-ar trebui să dispreĹŁuiască slava, chiar de-ar trebui să-Ĺźi dea sufletul. Odată intrată Ă®n suflet căldura acelui foc, izgoneĹźte toată trândăvia Ĺźi-l face pe cel cuprins de ea mai uĹźor ca pana. DispreĹŁuind pe toate cele văzute, unul ca acesta se căieĹźte neĂ®ncetat, varsă mereu izvoare de lacrimi Ĺźi culege de pe urma lor mare plăcere.” (Omilii la Matei, omilia VI, V, Ă®n col. PSB, vol. 23, p. 84)

In „Lumina Sfintelor Scripturi – antologie tematica din opera Sf. Ioan Gura de Aur”

Gura de Aur despre SCRIPTURA : chiar cel mai neĂ®nsemnat cuvânt…!

SCRIPTURA

(chiar cel mai neînsemnat cuvânt, silabă sau semn ascund în ele o comoară)

,,Nimic nu este de prisos în Sfânta Scriptură, nimic nu este în plus, chiar de-ar fi o sigură iotă ori virgulă, ci şi cea mai sărăcăcioasă adresare ne deschide un ocean de înţelesuri. Dar ce zic eu de adresare sărăcăcioasă, căci adesea şi o singură literă adăugată ne introduce în întreaga putere a înţelesurilor!” (Îmbrăţişaţi pe Priscilla şi Aquila şi cele următoare, cuvântul I, în vol. Cateheze maritale, p. 144)

„Precum tot omul priceput în a scoate aurul din minele care-l ascund nu neglijează nici cea mai mică vână, ştiind că el poate scoate mari bogăţii, la fel, în divinele Scripturi, voi nu veţi şti fără mare pericol să treceţi peste un singur iota, nici peste un singur punct; trebuie să vedem totul, să examinăm totul, căci Duhul Sfânt este Cel ce a dictat toate cuvintele acestea, şi ele nu conţin nimic nefolositor.” (Comentar la Evanghelia de la Ioan, omilia XXXVI, 1, p. 171)

„Adesea Ă®nĹŁelegerea unui pasaj Ă®ntreg depinde de un singur cuvânt…” (Comentar la Evanghelia de la Ioan, omilia L, 2, p. 243)

,,Am spus de multe ori dragostei voastre că trebuie cercetate Ĺźi silabele cuvintelor Scripturii: CercetaĹŁi Scripturile, spune Domnul (Ioan 5, 39). O iotă sau o cirtă deĹźteaptă adeseori gânduri. Ĺži ca să vezi că adaosul unei litere dă alt Ă®nĹŁeles unui cuvânt, iată, de pildă, acest patriarh Avraam. El mai Ă®nainte se numea Avram. Ĺži i-a zis Dumnezeu: Ĺži nu se va mai chema numele tău Avram, ci Avraam (Facere 17, 5). Adăugând litera a, l-a făcut tată a mai multor neamuri. Iată, dar, că adaosul unei litere a arătat că va avea mulĹŁi urmaĹźi. Să nu treci deci Ă®n grabă pe lângă astfel de lucruri.” (Omilii la săracul Lazăr, cuvântul VI, Ă®n vol. Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă Ĺźi Providenţă…, p. 144)

,,Oare v-aţi lămurit că nimic din cele aşezate în dumnezeiasca Scriptură nu se poate socoti a fi trecute cu vederea? Oare v-aţi convins că trebuie să ostenim şi asupra titlurilor, şi a numelor, şi a simplelor salutări scrise în dumnezeieştile cuvinte? Eu nu cred că există vreunul dintre cei iubitori de osteneală care să-şi îngăduie să treacă cu vederea ceva din cuvintele puse în Scriptură, fie ele o înşiruire de nume, date şi perioade de timp, simple salutări către oarecare etc.” (Despre Aquila şi Priscilla; şi că nu se cuvine să grăim de rău pe preoţii lui Dumnezeu. Cuvântul 2, în vol. Cateheze maritale, p. 159)

In „Lumina Sfintelor Scripturi – antologie tematica din opera Sf. Ioan Gura de Aur”

MONAHISMUL: MODEL PENTRU FAMILIE?

Reflecţii pe marginea unor scrieri ale Sfântului Ioan Gură de Aur

Deseori, când vine vremea să se decidă asupra stării lor de viaţă, mulĹŁi tineri aleg căsătoria deoarece viaĹŁa monastică li se pare cu mult mai grea, imposibil de trăit, mai ales datorită exigenĹŁelor ei cu privire la sfinĹŁenie. „Cum să renunĹŁ eu la atâtea lucruri,” îşi spun ei, Ĺźi „să-mi pun ĹŁolu-n cap” (ca să redau ad litteram o expresie des folosită de aceĹźtia)? „Nu, eu vreau să mă bucur de viaţă, Dumnezeu nu poate să ceară o asemenea desăvârĹźire tuturor, Ĺźi cu atât mai puĹŁin mie” gândesc ei. „Eu vreau să mă căsătoresc Ĺźi să duc o viaţă normală, ca toĹŁi ceilalĹŁi.” Pentru aceĹźtia, căsătoria reprezintă o cale mediocră, cu pretenĹŁii mediocre. Se vede că atitudinea aceasta nu e nouă, deoarece Sf. Ioan Gură de Aur, marele părinte al Bisericii, a considerat necesar să scrie Ă®ncă de pe atunci (sec. IV d.Hr.) contemporanilor săi:

„Vă Ă®nĹźelaĹŁi foarte gândind că există lucruri cerute laicilor Ĺźi altele cerute monahilor: toĹŁi avem de dat aceeaĹźi socoteală”, deoarece „cei care trăiesc Ă®n lume, deĹźi căsătoriĹŁi trebuie ca Ă®n toate celelalte să semene cu monahii”. (1)

Mai mult, în Apologia Vieţii Monahale, acelaşi părinte scrie:

Prin urmare, când [Pavel] ne porunceşte să imităm chiar pe Hristos, şi nu numai pe ucenicii Lui, [adică] pe monahi, când spune că mare osândă îi aşteaptă pe cei care nu-L imită chiar pe Hristos, mai poţi susţine că monahii sunt datori să aibă o vieţuire creştină superioară laicilor? Toţi oamenii trebuie să se urce la această vieţuire creştină superioară. Decăderea morală a societăţii omeneşti îşi are pricina în faptul că socotim că numai monahii trebuie să aibă o vieţuire creştină deosebită, pe când toţi ceilalţi au îngăduinţa să trăiască în trândăvie, dispreţuind poruncile lui Hristos. Nu-i adevărat, nu-i adevărat, ne strigă Pavel. Tuturor, monahi şi laici, ni se cere aceeaşi vieţuire creştină desăvârşită. Susţin asta cu toată tăria, dar, mai bine spus, n-o susţin eu, ci Hristos care va judeca faptele noastre. (2)

Iată cât de gravă considera Sfântul Ioan Gură de Aur această eroare, de a crede că laicilor li se cere mai puĹŁin decât călugărilor, Ă®ncât vede Ă®n ea „pricina decăderii morale a societăţii omeneĹźti”! Ĺži acest lucru nu e greu de Ă®nĹŁeles: să ne imaginăm numai că toĹŁi laicii ar trăi precum călugării. Nu ar fi creĹźtinii cu adevărat „lumina lumii” Ĺźi „sarea pământului” (Mat. 5: 13-14)? Nu ar deveni pământul un colĹŁ de rai? Nu s-ar minuna necredincioĹźii văzând pe creĹźtini, aĹźa cum se minunau odinioară, Ă®n vremea persecuĹŁiilor, exclamând: „Iată cât de mult se iubesc!”?

„Bine,” vor zice unii, „Ĺźi celor căsătoriĹŁi li se cere să fie Ă®n toate celelalte asemenea călugărilor. Dar cum poate fi asta? ĂŽn ce fel poate un laic să fie asemenea călugărului? Cum poate mireanul (laicul) să imite pe monah?”

Ca să răspundem la aceste Ă®ntrebări, trebuie să clarificăm mai Ă®ntâi care sunt elementele specifice vieĹŁii monahale. Mai Ă®ntâi, monahul face trei voturi: de castitate, de sărăcie Ĺźi de ascultare. Acestea sunt răspunsul lui la sfaturile evanghelice, Ĺźi urmarea acestor sfaturi reprezintă nu o perfecĹŁiune mai mare, ci o cale mai uĹźoară către perfecĹŁiune (Sf. Toma de Aquino, Summa Theologiae, IIa IIae, q. 184). Cei căsătoriĹŁi „vor trebui ca, din pricina greutăţilor legate de căsătorie, să-Ĺźi dea mai multă osteneală dacă vor să se mântuiască”, deoarece „cel dezlegat aleargă mai iute decât cel cu picioarele legate” (3). TotuĹźi, deĹźi pentru cei căsătoriĹŁi drumul spre perfecĹŁiune este mai dificil, el nu este imposibil, iar „dacă unii găsesc Ă®n căsătorie o poticnire, să afle că nu căsătoria este o piedică, ci mai curând libertatea lor de opĹŁiune pe care o folosesc rău Ă®n căsnicie” (4). Pe de altă parte, esenĹŁa celor trei voturi monahale se regăseĹźte Ĺźi Ă®n căsătorie: există o castitate specifică vieĹŁii de cuplu (care cere curăţia inimii exprimată prin fidelitate, Ă®nfrânare periodică, deschiderea spre procreaĹŁie, etc.); există o sărăcie cerută Ĺźi celor căsătoriĹŁi, care trebuie „să se folosească de lumea aceasta ca Ĺźi cum nu s-ar folosi deplin de ea”, „ca Ĺźi cum n-ar stăpâni” (I Cor. 7: 30-31), adică trebuie să-Ĺźi păstreze inima dezlipită de cele trecătoare; Ĺźi există o ascultare specifică familie, Ă®ntrucât soĹŁilor li se cere să se supună unul altuia (Ef. 5: 21), Ĺźi Ă®n mod deosebit soĹŁiilor li se cere să se supună bărbaĹŁilor Ă®ntru totul (Ef. 5: 24). ĂŽn toate acestea monahii pot fi aĹźadar un model pentru cei căsătoriĹŁi, o icoană permanentă a spiritului evanghelic, o amintire neĂ®ncetată a faptului că suntem Ă®n lume, dar nu suntem din lume (In. 17: 11; 14), deoarece am murit lumii Ĺźi viaĹŁa noastră este Hristos (Col. 3: 3-4).

Alte elemente esenĹŁiale vieĹŁii monastice sunt rugăciunea asiduă (personală Ĺźi comunitară), lectura cărĹŁilor religioase (Sfânta Scriptură, VieĹŁile SfinĹŁilor, scrierile sfinĹŁilor, etc.) asceza, pocăinĹŁa, tăcerea Ĺźi eventual misiunea. Evident, Ĺźi aceste elemente se regăsesc Ă®n viaĹŁa de familie. Rugăciunea, fiind „respiraĹŁia sufletului”, este vitală oricărui creĹźtin, Ĺźi ea nu trebuie să se limiteze la câteva momente pe zi, ci trebuie să fie neĂ®ncetată. După cum spuneau PărinĹŁii, „cine se roagă numai atunci când se roagă nicidecum nu se roagă”. De aceea, Sf. Maxim Mărturisitorul, Ă®ncercând să stabilească pentru laici un echivalent al contemplaĹŁiei monastice, vorbeĹźte despre trăirea „sentimentului neĂ®ncetat al nevăzutei apropieri” (5), sau, ca să folosim cuvintele Sfântului LaurenĹŁiu al ĂŽnvierii, „practica neĂ®ncetată a prezenĹŁei lui Dumnezeu”. De asemenea, familia trebuie să se roage Ĺźi Ă®mpreună, asemenea comunităţilor monastice. „Cei ce se roagă Ă®mpreună rămân Ă®mpreună”, Ĺźi această unire nu poate fi nicicum mai deplină decât atunci când membrii familiei se Ă®mpărtăşesc cu Hristos din Sfânta Euharistie.

Nu voi continua să vorbesc despre regăsirea celorlalte aspect
e ale vieţii monastice (lectura religioasă, asceza, pocăinţa, tăcerea şi misiunea) în viaţa celor căsătoriţi, deoarece nu cred că acest lucru prezintă dificultăţi pentru cititor. Aş dori mai degrabă să ating alte puncte pe care le consider foarte importante, şi care ţin de ţinuta morală a călugărului ca model pentru ţinuta morală a familistului. Voi reveni la învăţătura Sfântului Ioan Gură de Aur, care scrie:

Pavel, adresându-se Ă®n epistolele sale bărbaĹŁilor căsătoriĹŁi Ĺźi cu copii, le cere să trăiască tot atât de virtuos ca Ĺźi monahii. După ce le porunceĹźte să Ă®nlăture din viaĹŁa lor orice lux Ă®n Ă®mbrăcăminte, să Ă®nlăture mâncărurile bogate Ĺźi alese, scrie aceste cuvinte: „Femeile să se Ă®mpodobească cu Ă®mbrăcăminte cuviincioasă, cu demnitate Ĺźi Ă®nĹŁelepciune, nu cu Ă®mpletituri de păr, cu aur, cu mărgăritare sau veĹźminte scumpe” (I Tim. 2: 9), iar mai jos spune: „Văduva care trăieĹźte Ă®n desfătare a murit de vie” (I Tim. 5: 6) Ĺźi, Ă®n sfârĹźit, mai departe: „Având Ă®nsă hrană Ĺźi Ă®mbrăcăminte, vom fi Ă®ndestulaĹŁi cu acestea” (I Tim. 6: 8). Se poate cere de la monahi altceva mai mult decât Ă®ndeplinirea acestor porunci? (6)

Călugării (Ĺźi călugăriĹŁele, bineĂ®nĹŁeles), Ă®n lepădarea lor de cele lumeĹźti Ĺźi Ă®n purtarea lor modestă, nu fac aĹźadar decât să respecte cuvintele Sfântului Pavel adresate celor căsătoriĹŁi; de aceea ei sunt pentru aceĹźtia din urmă modele de simplitate Ĺźi modestie. Sunt călugării Ă®mbrăcaĹŁi cu haine alese? Sunt călugăriĹŁele Ă®mpodobite cu Ă®mpletituri, aur, mărgăritare Ĺźi veĹźminte scumpe? Sunt ele „la modă”, cu rochii decoltate, fuste de-o palmă, bluze transparente Ĺźi alte soiuri de haine care mai degrabă au ca scop să scoată Ă®n evidenţă goliciunea trupului, decât să-l acopere? Nu, cu siguranţă nu. De ce nu imităm atunci cuminĹŁenia hainelor monastice? Ne e teamă mai mult de gura lumii decât de vătămarea sufletului nostru Ĺźi a sufletelor altora? Sfântul Ioan Gură de Aur merge chiar mai departe Ĺźi spune:

Dacă soĹŁia ta este frumoasă, nu o lăuda pentru asta. Lauda, ura, Ĺźi chiar iubirea bazată pe frumuseĹŁea din afară vine din suflete necurate. Caută frumuseĹŁea sufletului Ĺźi imită pe Mirele Bisericii. FrumuseĹŁea din afară este plină de vanitate Ĺźi frivolitate; Ă®i face pe bărbaĹŁi geloĹźi Ĺźi-i umple de gânduri de poftă. Dar provoacă ea vreo plăcere? Poate pentru o lună sau două, sau cel mult un an, dar nu mai mult; familiaritatea face ca admiraĹŁia să dispară. ĂŽn acelaĹźi timp, relele care izvorăsc din frumuseĹŁea cea din afară rămân: mândria, nebunia, dispreĹŁul altora. (…) Caută afecĹŁiunea, delicateĹŁea Ĺźi umilinĹŁa Ă®ntr-o soĹŁie; acestea sunt semne ale frumuseĹŁii. (7)

De asemenea, spune Sfântul Ioan, soĹŁul ar trebui el Ă®nsuĹźi să-Ĺźi sfătuiască soĹŁia „să nu se Ă®mpodobească cu cercei de aur, lănĹŁiĹźoare pentru gât sau alte bijuterii, sau să-Ĺźi adune haine scumpe” (8). Iar soĹŁia

va putea fi de ajutor bărbatului nu atunci când umblă după distracĹŁii Ĺźi desfătări, nu atunci când cere bărbatului bani Ĺźi iar bani, nu atunci când caută luxul, nu atunci când cheltuieĹźte fără sfârĹźit Ĺźi fără socoteală, Ĺźi atunci va fi de ajutor bărbatului, când este mai presus de toate lucrurile de pe pământ, când îşi Ă®ntipăreĹźte Ă®n sufletul său o vieĹŁuire apostolică, atunci când arată Ă®n purtările ei multă blândeĹŁe, multă modestie, mult dispreĹŁ faţă de bani Ĺźi faţă de avere, multă resemnare. Da, atunci va putea să mântuie pe bărbatul ei. Va fi de ajutor bărbatului ei când va spune: „Dacă avem ce mânca Ĺźi cu ce ne Ă®mbrăca, avem de toate” (I Tim. 6: 8); când va nutri astfel de gânduri chiar prin faptele sale, când va râde Ĺźi nu-i va păsa de moartea trupului, când va spune că viaĹŁa aceasta pământească nu preĹŁuieĹźte nici două parale, când va socoti, ca Ĺźi profetul, toată slava lumii acesteia ca floarea ierbii (Is. 40: 6). (9)

Dar nu este această descriere a soţiei asemenea descrierii unei călugăriţe? Nu poate aşadar o femeie căsătorită să ia o călugăriţă ca model, în ce priveşte modestia şi lepădarea de spiritul lumesc? Sigur că da, şi nu numai că poate, ci chiar trebuie, dacă vrea să urmeze pe Hristos.

Un alt aspect important este participarea la distracţiile lumeşti. Şi aici modelul monastic este de mare ajutor: s-ar duce un călugăr la cutare petrecere? Ar asculta un călugăr o asemenea muzică? Ar dansa un călugăr un astfel de dans (asta dacă dansează vreodată)? De ce nu ar face-o? Oare are un călugăr mai mare nevoie de pacea inimii decât am eu? Oare are un călugăr mai mare nevoie de tăcere şi rugăciune decât am eu? Oare trebuie un călugăr să se ferească mai mult de păcat decât mă feresc eu? Oare am eu mai puţină nevoie de pocăinţă decât are el? Oare inima mea trebuie să fie mai puţin curată decât a lui? Şi totuşi, vor gândi unii, este exagerat să ceri aşa ceva unui laic. Iată însă ce scria Sfântul Ioan Gură de Aur contemporanilor săi, de parcă ar fi scris pentru noi, cei de acum:

Fie ca ei [tinerii căsătoriţi] să evite muzica imodestă şi dansatul care sunt acum aşa de mult la modă. Sunt conştient că mulţi oameni gândesc că sunt ridicol pentru că dau un asemenea sfat; însă dacă mă ascultaţi, veţi înţelege cu atât mai mult cu cât timpul trece avantajele unui stil sobru de viaţă. Atunci nu veţi mai râde de mine, ci veţi râde mai degrabă de felul în care oamenii trăiesc acum, ca şi nişte copii prostuţi sau oameni beţi. Care aşadar este datoria voastră? Îndepărtaţi din vieţile voastre această muzică ruşinoasă, imodestă şi satanică, şi nu vă asociaţi cu oamenii cărora le place această distracţie dezmăţată. (10)

De asemenea, vorbind despre aceleaşi petreceri prilejuite de nunţi, acelaşi sfânt spune:

Cămilele Ĺźi catârii se comportă Ă®ntr-un mod mai decent decât unii oameni la petrecerile de nuntă. Este căsătoria o comedie? Este o taină, o imagine a ceva cu mult mai măreĹŁ. (…) Când soseĹźte beĹŁia, curăţia pleacă. Unde este vorbire murdară, diavolul este Ă®ntotdeauna doritor să-Ĺźi aducă propriile lui contribuĹŁii. Sau voi celebraĹŁi taina lui Hristos cu o distracĹŁie ca aceasta, invitând pe diavol? Sunt sigur acum că v-am ofensat
. Râdeţi de mine când vă mustru şi spuneţi că sunt prea auster. Aceasta este doar o altă dovadă a modului vostru pervers de vieţuire.

Se vede aşadar că sfântul era conştient de şocul pe care cuvintele lui îl vor produce asupra auditoriului de atunci, iar eu, la rândul meu, sunt conştient de şocul pe care îl vor produce asupra cititorilor de astăzi. Dar această conştientizare nu face decât să mă convingă şi mai mult de necesitatea repetării acestui adevăr. Viaţa monahului reprezintă astfel un punct de orientare vital pentru viaţa zbuciumată a laicului, o icoană a vieţii lui Hristos care ne-a lăsat pildă, ca să păşim pe urmele Lui (I Petr. 2: 21).

Atât monahul, cât Ĺźi cel căsătorit, sunt chemaĹŁi la o dăruire completă de sine lui Dumnezeu, dăruire care nu trebuie aĹźadar să difere Ă®n intensitate, ci doar Ă®n modul Ă®n care se face. Monahul se dăruieĹźte Ă®n mod direct lui Hristos, Ă®ntr-un „maximalism eshatologic” (11), pe când cel căsătorit se dăruieĹźte lui Hristos prin celălalt, care este „semn al prezenĹŁei Sale” (12). Dăruirea aceasta mediată, specifică vieĹŁii celor căsătoriĹŁi, nu ĹźtirbeĹźte cu nimic intensitatea dăruirii soĹŁilor faţă de Dumnezeu: „ei sunt tocmai ca Isus Hristos care, unit cu Mireasa Lui, Biserica, nu este mai puĹŁin unit cu Tatăl Său” (13). Atât pentru monahi, cât Ĺźi pentru cei căsătoriĹŁi, Hristos rămâne Mirele sufletului (Mat. 25: 6), iar Ă®n veacul viitor oamenii „nici nu se Ă®nsoară, nici nu se mărită, ci sunt ca Ă®ngerii lui Dumnezeu” (Mat. 22: 30), ori altfel spus, ca monahii. De aceea, Ă®n perspectiva eternităţii, orice om este un monah Ă®n devenire.

Note

1. Sf. Ioan Gură de Aur, Omilie la Epistola către Evrei, 7, 4. Cf. Omilie la Epistola către Efeseni, 20.

2. Idem, Apologia VieĹŁii Monahale, 14, 11.

3. Ibidem, 15, 3.

4. Ibidem, 3, 14.

5. Vezi Paul Evdokimov, Taina iubirii. Sfinţenia unirii conjugale în lumina tradiţiei ortodoxe, Edit. Christiana, Bucureşti, 1999, p. 91.

6. Ibidem, 14, 4.

7. Id em, Omilie la Epistola către Efeseni, 5: 22-33.

8. Ib idem.

9. Id em, Despre Feciorie, 47, 1.

10. I dem, Omilie la Epistola către Efeseni, 5: 22-33.

11. O formulare folosită de Paul Evdokimov în mai multe din cărţile sale.

12. Din rugăciunea de binecuvântare a mirilor în ritul Roman.

13. Sf. Ioan Gură de Aur, Omilie despre căsătorie, 3, citat în Paul Evdokimov, op. cit., p. 73.

Leonard Tony Farauanu

PS: nu-mi pot abtine cateva observatii pe marginea articolului:

1. cat de actual este marele invatator antiohian pentru secolul XXI !

2. cum ar arata tarile ortodoxe daca preotii ar trai asa si ar fi urmati in traire si de crestinii ortodocsi! cat de diferit ar fi peisajul crestinismului ortodox daca ar trai dupa invatatura Gurii de Aur pe care o cinstesc doar din gura….

SF. IOAN GURÄ‚ DE AUR. ALTERNATIVE ALE LECTURII

Întotdeauna un text poate suporta lecturi ale căror mize sînt diferite. Altfel spus, un acelasi text poate fi interpretat aplicîndu-i-se variate grile. Scrierile teologice în special, chiar dacă nu integral, pot fi citite si printr-o grilă aparte – lectura ca rugăciune. Astfel actul citirii se transformă, transformînd totodată cititorul care îsi redirectionează intentia, raportîndu-se prin intermediul textului, dincolo de imediata prezentă a celor scrise, la Dumnezeu. A citi un text în această manieră implică necesitatea deprinderii unei anumite practici, a unui anumit comportament adecvat, care implică, între altele, renuntarea la prejudecăti.
Despre un text care permite si chiar cere lectura ca rugăciune, voi discuta în cele ce urmează. Am în vedere Despre necunoasterea lui Dumnezeu scrisă de Sfîntul Ioan Gură de Aur, volum apărut la Editura Herald, în traducerea lui Walther Alexander Prager, în anul 2007. Cartea este o culegere de cinci predici menite să combată erezia lui Eunomie, continuator al lui Arie, care postula deosebirea Tatălui fată de Fiul prin atributul aghenesia – nenăscut. Una dintre consecintele acestei perspective este putinta cunoasterii integrale a lui Dumnezeu, ca urmare posibilitătii identificării atributului Său esential prin diferentă cu atributele celorlalte hypostasuri ale Sfintei Treimi. Pentru a contesta erezia, Sfîntul Ioan Gură de Aur (Chrisostomul) îsi îndreaptă predicile către neputinta omului de a se cunoaste si de a cunoaste exhaustiv cele ce-l înconjoară, pentru ca din aceste două premise demonstratia lui să urce inductiv către concluzia imposibilitătii puterii umane de pătrundere si de întelegere a esentei divine.
Stilul predicilor ce alcătuiesc volumul avut în discutie este pus în slujba unui ideal al educării, are un caracter vădit paideutic, motiv pentru care autorul pune accent pe claritate, pe un ton colocvial, ce se datorează, cu sigurantă, faptului că predicile au fost rostite în fata unui anumit tip de public, deci faptului că nu s-a intentionat fixarea lor în scris. Publicul receptor al mesajului transmis de Sfîntul Ioan Gură de Aur este unul slăbit în credintă, care a fost cîstigat de argumentatiile anomeenilor, asadar, un public ce trebuia întărit si avertizat de pericolele unor interpretări eronate ale textului sacru. Cu toate că predicile au fost rostite uneori chiar si la intervale temporale mai întinse autorul s-a străduit să le ofere continuitate. Din acest motiv unele dintre ele debutează cu un rezumat al concluziilor la care se ajunsese în predica precedentă, iar altele mentionează sintetic exemplele folosite anterior.
În acelasi timp, pentru ca forta pedagogică să fie cît mai puternică, Sfîntul Ioan Gură de Aur recurge deseori în sirul argumentărilor sale la exemple biblice, care, prin forta imaginilor utilizate, pot, într-o oarecare măsură, depăsi anumite nuante deficitare ale limbajului nostru. Astfel sînt aduse în discutie episoade precum cel al lui Zaharia care a pus la îndoială, în lumina logicii umane, cuvîntul lui Dumnezeu, motiv pentru care a fost pedepsit, luîndu-i-se darul vorbirii, cu toate că era preot. Asa cum acestui om credincios i-a fost pedepsită neîncrederea, la fel adeptii lui Eunomie vor fi pedepsiti pentru îndrăzneala cu care cred că se pot apropia de Dumnezeu. Un alt exemplu folosit în manieră similară este cel al lui Daniel. După un post de trei săptămîni acesta a avut o viziune în fata căreia a simtit că îl părăsesc puterile si că măretia lui se preface în stricăciune (cf. Dan. 10, 5-8). Ceea ce doreste Sfîntul Părinte să demonstreze prin această întîmplare este că dacă nici Daniel, om desăvîrsit, nu a putut privi un înger fără să simtă că îl părăsesc puterile, cum poate fi afirmat că este cu putintă a cunoaste pe Dumnezeu în esenta lui, cînd distanta dintre îngeri si El este, conform traditiei crestine, imposibil de închipuit. Îngerii, arhanghelii, heruvimii si serafimii însisi sînt umili în fata slavei lui Dumnezeu, ultimii dintre ei, fiind în proximitatea fiintei divine, îsi acoperă chipurile cu aripile. Dacă aceste fiinte superioare omului nu Îl cunosc pe Dumnezeu, cum putem avea noi acces la esenta Lui? Noi nu ne cunoastem nici măcar pe noi însine în totalitate, nu stim articulatiile sufletului nostru, nu cunoastem lumea în care trăim. În aceste conditii, cum putem avea pretentia cunoasterii atributului esential al celui ce a creat toate acestea?
Dincolo de nivelul polemic al acestor predici trebuie sesizată posibilitatea experierii unui nivel mai profund de întelegere, a cărui miză trece dincolo de corectarea unei erori, de îndreptarea unei erezii sau de întărirea credintei unui grup de oameni. Este vorba despre un alt tip de lectură – rugăciunea –, care provoacă o schimbare ale cărei consecinte sînt resimtite în primul rînd la nivelul cunoasterii de sine. A citi un text precum cel avut în vedere nu cu scopul informării, ci cu scopul introspectiei, poate transforma actul lecturii în rugăciune. Propriu acestui tip de lectură este o anumită schimbare de directie – dinspre text ca exterioritate, către sinele profund al lectorului –, schimbare care provoacă o modificare radicală. În urma acestei modificări sufletul se îndreaptă către o altă cunoastere, una care vizează ceva mai mult si mai profund decît corectarea unor erori de credintă – relatia personală cu Dumnezeu.
Cu toate că ceea ce a declansat aparitia acestor predici este erezia lui Eunomie, o controversă de secol IV, problema centrală în jurul căreia sînt articulate ideile Sfîntului Ioan Chrisostomul din volumul avut în discutie este cea a tipului de cunoastere pe care o putem avea despre Dumnezeu. Chiar dacă acum, în secolul XXI, mijloacele noastre de investigare au suferit schimbări, adaptări, evolutii, problema cunoasterii lui Dumnezeu îsi păstrează încă actualitatea. Am în vedere noile directii de cercetare interdisciplinară care, prin autori precum Sir John Polkinghorne, Arthur Peacocke, Ian Barbour, Jaroslav Pelikan, abordează problema cunoasterii lui Dumnezeu în lumina datelor oferite de stiintă.
Pentru cei interesati de opera Sfîntului Ioan Gură de Aur trebuie mentionat că în Romînia s-au tradus peste douăzeci si cinci de scrieri, marea majoritate a lor fiind apărute la editurile Institutul Biblic de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romîne (IBMBOR), Nemira si Sofia. De asemenea există si un site romînesc unde pot fi accesate date privind viata si activitatea Sfîntului, împreună cu o parte consistentă a scrierilor sale; adresa este www.ioanguradeaur.ro.

Elena BÄ‚LTUTÄ‚ in „Convorbiri literare”, decembrie 2007

http://www.ioanguradeaur.ro/despre-necunoasterea-lui-dumnezeu/

Lumina Sfintelor Scripturi – antologie tematica din opera Sf. Ioan Gura de Aur

Titlu:	Lumina Sfintelor Scripturi – antologie tematica din opera Sfantului Ioan Gura de Aur, Vol I
Autor:	drd. Liviu Petcu
Categorie:	Carti de teologie si spiritualitate
PreĹŁ:	100,00 lei
Preţ străinătate:	€ 28,57
Descriere:
CARACTERISTICI: 21×30 cm, 963p. Anul aparitiei: 2007 Titlu: Lumina Sfintelor Scripturi – antologie tematica din opera Sfantului Ioan Gura de Aur, Vol II Autor: drd. Liviu Petcu Categorie: Carti de teologie si spiritualitate PreĹŁ: 100,00 lei PreĹŁ străinătate: € 28,57 Descriere: CARACTERISTICI: 21×30 cm, 963p. Anul aparitiei: 2007

Elaborată ca o antologie de texte din opera tradusă în limba română a Sfântului Ioan Gură de Aur, lucrarea se adresează în special studenţilor, doctoranzilor, profesorilor de religie, preoţilor, dar şi tuturor credincioşilor interesaţi de comorile oratorice şi duhovniceşti ale operei Sfântului Ioan Hrisostom. Totodată, cele două volume constituie şi un omagiu adus personalităţii marelui orator şi părinte al creştinătăţii universale, de la a cărui trecere la cele veşnice se împlinesc anul acesta 1600 de ani.

Pentru a marca în mod deosebit acest prilej aniversar, amplificat şi de prezenţa la Iaşi a unui fragment din moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur, lansarea celor două volume a fost inclusă în cadrul manifestărilor duhovniceşti şi culturale prilejuite de hramul Sfintei Cuvioase Parascheva din Iaşi.
Autorul bogatei antologii este doctorandul Liviu Petcu, autor, de asemenea, al studiilor introductive realizate la începutul celor două volume.
În cuvântul introductiv al lucrării se menţionează faptul că iniţiativa alcătuirii acesteia a aparţinut Prea Fericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi Locţiitor de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Prea Fericirea Sa i-a acordat autorului, pe lângă sprijinul oferit pe parcursul elaborării antologiei, şi binecuvântarea arhierească în vederea publicării acestor volume în cadrul Editurii Trinitas.

„Ah, ce femei au creştinii!“

Volumul I debutează cu un studiu intitulat „Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur“, în care sunt prezentate, succint, principalele momente din viaţa marelui ierarh şi sfânt al Bisericii Universale.
Astfel, se menţionează faptul că Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut în intervalul 344-354 într-o familie care „a strălucit prin nobleţe“. Tatăl său, Secundus, mare dregător militar (magister militum Orientis) a murit curând după naşterea lui Ioan. Mama sa, Antusa, rămasă văduvă la 20 de ani, nu s-a mai recăsătorit niciodată. Purtându-i o neţărmurită dragoste filială, Sfântul Ioan Gură de Aur avea să evoce chipul luminos al mamei într-una din epistolele sale: „Mi-amintesc, scrie Sfântul Ioan, că într-o zi, pe când eram tânăr, dascălul meu a lăudat-o pe mama mea înaintea unei asistenţe numeroase. A întrebat – după cum îi era obiceiul – pe cei de lângă el, cine eram eu. I s-a răspuns că eram fiul unei văduve. M-a întrebat apoi pe mine, câţi ani are mama mea şi de câţi ani era văduvă. I-am răspuns că de patruzeci de ani şi că a pierdut pe tatăl meu la douăzeci de ani. Atunci Libaniu, surprins, a strigat, uitându-se la asistenţă: «Ah, ce femei au creştinii!». Atâta admiraţie şi un elogiu ca acesta provoacă o astfel de purtare, adică refuzul unei a doua căsătorii, nu numai la noi creştinii, ci şi la păgâni!“.

Patriarhul reformator

După noĹŁiunile elementare creĹźtine pe care le primi de la mama sa, Ioan intră sub Ă®ndrumarea episcopului Meletie al Antiohiei, armean de origine, care Ă®l Ĺźi botează. ĂŽn anul 381, după mai mulĹŁi ani petrecuĹŁi Ă®ntr-o aspră asceză Ĺźi studiu, Ioan a fost hirotonit diacon de către bătrânul episcop Meletie. ĂŽn anul 386 este hirotonit preot de episcopul Flavian Ĺźi primeĹźte misiunea de predicator. Geniul Ĺźi arta sa oratorică Ă®i duc numele până departe. Timp de 11 ani, Ă®ntre 386 Ĺźi 397, Ĺ
źi-a Ă®mplinit ascultarea cu atât de mult zel,
abilitate Ĺźi succes. Vorbea neĂ®ncetat: Ă®n fiecare duminică Ĺźi sărbătoare, precum Ĺźi Ă®n fiecare vineri; iar Ă®n timpul postului mare, Ă®n fiecare zi; a predicat Ă®n toate bisericile oraĹźului Ĺźi Ă®n cele din jurul oraĹźului. Temele predicii sale erau foarte variate: făcea teologie, explicând Ĺźi demonstrând cu inepuizabile dovezi scripturistice taina de răscruce a creĹźtinismului, Sfânta Treime; polemiza cu ereticii de toate nuanĹŁele vremii sale: manihei, marcioniĹŁi, valentinieni, arieni, anomei Ĺźi alĹŁii; nici pe evrei nu i-a uitat (…) Cu predicile Ĺźi cuvântările lui, Sfântul Ioan Gură de Aur a câştigat sufletele ascultătorilor săi, sufletele tuturor cetăţenilor frumoasei Ĺźi măreĹŁei Antiohii.
La moartea patriarhului Nectarie al Constantinopolului, Ă®n septembrie 397, Ioan a fost ales arhiepiscop al capitalei imperiale. Ajuns patriarh, Sfântul Ioan a Ă®nceput prin a stârpi neregulile Ĺźi abuzurile mediului clerical al capitalei. A luat măsuri aspre Ă®mpotriva clericilor care ĹŁineau Ă®n locuinĹŁele lor călugăriĹŁe, Ă®mpotriva clericilor care se Ă®mbogăţeau de pe urma preoĹŁiei, Ă®mpotriva clericilor care duceau o viaţă nevrednică de preoĹŁi, care erau robi pântecelui, desfătării Ĺźi desfrânării, care trăiau ca niĹźte paraziĹŁi Ĺźi linguĹźitori (…) a poruncit să fie ajutaĹŁi săracii Ĺźi văduvele (…) A zidit spitale pentru bolnavi, case de adăpost pentru bătrâni Ĺźi săraci…“. Râvna sa de reformator implacabil, tonul tăios Ĺźi neiertător al predicilor sale, care critica aspru toate păcatele, dragostea sa pentru cei săraci, pentru adevăr Ĺźi dreptate, i-au făcut mulĹŁi duĹźmani.
A fost nevoit să sufere în mai multe rânduri supliciul exilului, ultima oară fiind trimis în surghiun la Pityus, un orăşel de pe ţărmul oriental al Mării Negre. Nemaiajungând la destinaţie, Sfântul Ioan Gură de Aur a trecut la cele veşnice la Comana, în Pont, în data de 14 septembrie 437, ultimele sale cuvinte fiind: „slavă lui Dumnezeu pentru toate!“.

Figură fascinantă a antichităţii creştine

În continuarea volumului I al antologiei „Lumina Sfintelor Scripturi“, este prezentată opera Sfântului Ioan Gură de Aur, aşa cum a fost ea clasificată de către pr. prof. dr. Ioan G. Coman în lucrarea sa, Patrologia (Sfânta Mănăstire Dervent, 2000, pp. 135-136). Opera Sfântului Ioan impresionează nu doar prin profunzimea scrierilor, ci şi prin vastitate: 18 volume din prestigioasa ediţie Migne, cuprinzând omilii, opere dogmatico-polemice, apologetice, ascetice, educativ-morale şi o bogată corespondenţă.
Cel de-al doilea studiu din debutul antologiei „Lumina Sfintelor Scripturi“ este intitulat „Personalitatea Sfântului Ioan Gură de Aur“. Aici sunt prezentate, după cum o arată şi titlul, principalele trăsături ale personalităţii celui care a fost un adevărat „gigant al Bisericii“.
ĂŽn Ă®ncercarea de a reliefa Ă®n linii mari Ă®nsemnătatea activităţii Sfântului Ioan Gură de Aur pentru viaĹŁa Bisericii, autorul apelează la mărturiile vechilor cronicari bizantini despre Sfântul Ioan Hrisostom. Astfel, este citat scriitorul bisericesc Theodorit care Ă®l elogia pe ilustrul ierarh prin următoarele cuvinte: „Dă-ne nouă, Părinte, lira ta, Ă®mprumută-mi arcuĹźul tău, spre lauda ta…lira ta răsună armonios, cu darul harului, Ă®n toată lumea …

Dă-ne nouă puterea acelei limbi nemuritoare“.

Autorul evidenţiază acele calităţi ale ilustrului teolog şi orator care îl definesc şi îl individualizează în întreaga istorie a Bisericii. Din panoplia trăsăturilor alese care îmbogăţeau personalitatea Sfântului Ioan Gură de Aur se evidenţiază „bogăţia, profunzimea şi logica ideilor sale, cunoştinţele lui enciclopedice, memoria sa fenomenală şi precizia în citarea şi interpretarea Scripturii, precum şi descoperirea bogăţiilor de sensuri ale scrierilor acesteia, frumuseţea şi atracţia stilului, figurile retorice, jocul de cuvinte care desfată sufletul cititorului constituind un adevărat festin duhovnicesc pentru acesta“. În ce priveşte opera Sfântului Ioan, se poate spune că „scrierile dogmatice nu sunt curat dogmatice, nici cele morale nu sunt curat morale şi lipsite de partea dogmatică, şi nici explicările sau herminiile lui asupra Sfintei Scripturi nu pot fi curat hermeneutice, fără partea dogmatică, ci toate se prezintă sub aceste trei feţe: dogmatică, hermeneutică şi morală“.
Concluzionând, autorul apreciază că „tragedia vieţii Sfântului Ioan Gură de Aur, cauzată de sinceritatea ieşită din comun şi de integritatea caracterului său, au fost cele care au contribuit la creşterea faimei şi a gloriei Sfântului Ioan. El rămâne cel mai cunoscut dintre Părinţii greci şi una din cele mai fascinante figuri ale antichităţii creştine“.

Omagiu oratorului mereu actual

Partea cea mai consistentă a lucrării o constituie antologia propriu-zisă, în cadrul căreia sunt prezentate, în ordine alfabetică, citate din operele Sf. Ioan Gură de Aur, grupate după anumite teme. Cel de-al doilea volum continuă şirul alfabetic al temelor începând cu litera „î“. Prin varietatea temelor alese, citatele prezentate acoperă o paletă deosebit de largă din subiectele abordate de Sfântul Ioan Gură de Aur în operele sale. Astfel, sunt prezente fragmente sau citate reprezentând teme precum Adam, Biserica, Dragostea, Fecioria, Grija sau Iubirea.
Un element remarcabil îl reprezintă indicarea unor subteme care oferă informaţii suplimentare cu privire la conţinutul propriu-zis al subiectului menţionat. În acest sens, o temă precum Iubirea, spre exemplu, apare diversificată în mai multe subteme cum sunt Iubirea (culme a virtuţilor), (calea mântuirii), (rădăcina şi izvorul oricărui bine), (de Dumnezeu), (de aproapele), (trebuie să-i cuprindă pe toţi oamenii în braţele ei) etc. De asemenea, indexul prezent la finalul fiecăruia dintre cele două volume oferă posibilitatea unei priviri sintetice asupra cuprinsului, ajutând cercetătorul sau cititorul în găsirea cu uşurinţă a temelor urmărite.
„Lumina Sfintelor Scripturi“ reprezintă un auxiliar preţios pentru studenţi, profesori, teologi sau preoţi, în elaborarea lucrărilor cu caracter academic sau pastoral, cu atât mai mult cu cât, la finalul fiecărui pasaj citat, este indicată şi sursa de unde provine respectivul fragment. În acelaşi timp, lucrarea este utilă şi cititorilor neinteresaţi de rigori academice, care urmăresc doar folosul sufletesc şi bogăţia intrinsecă a textelor citate. Deşi nu reprezintă o lucrare de creaţie propriu-zisă, antologia „Lumina Sfintelor Scripturi“ are o valoare incontestabilă prin ineditul manierei în care sintetizează un volum imens de informaţii, constituind totodată un instrument util pentru biblioteca oricărui teolog preocupat de profunzimea şi actualitatea scrierilor Sfântului Ioan Gură de Aur.
Elaborarea şi publicarea celor două volume în contextul sărbătoririi a 1600 de ani de la trecerea la cele veşnice a Sfântului Ioan Gură de Aur reprezintă un omagiu adu
s celui care a fost un neîntrecut ora
tor, dascăl şi părinte al întregii creştinătăţi, la fel de apreciat şi preţuit atât în Răsărit, cât şi în Occident, în trecut şi astăzi.

Ziarul Lumina, Articol din editia de Duminica, 18 Noiembrie 2007

Glory to be Thee (P.I.Tchaikovsky Liturgy of St.John Chrysostom)

yfla.wrap(„This multimedia content requires Flash version 9 and above.”, „Upgrade Now.”, „http:\/\/www.adobe.com\/shockwave\/download\/download.cgi?P1_Prod_Version=ShockwaveFlash”, „

P.I.Tchaikovsky (1840-1893) Glory to be Thee \/ \u0421\u043b\u0430\u0432\u0430 \u0422\u0435\u0431\u0435, \u0413\u043e\u0441\u043f\u043e\u0434\u0438! Liturgy of St.John Chrysostom for Mixed Choir a capella, Op.41 The Choir under V.Polyansky – – – this is the earlest Tchaikovsky’s sacred composition. Recording of this work was made in an outstanding architectural monument possessing unique accoustics – the Cathedral of Dormition in Smolensk.”);To view this multimedia content, please enable Javascript.

Dumnezeu, Marele MeĹźter

«Şi a făcut Domnul Dumnezeu femeie din coasta pe care a luat-o din Adam.»

Uită-te cît de precisă e Scriptura : N-a spus : «a plăsmuit», ci : «a făcut», pentru că a luat o parte dintr-un întreg ce era plăsmuit; ai putea spune că i-a dăruit ceea ce lipsea. De asta a spus : «Şi a făcut» ,- n-a făcut altă plăsmuire, ci a luat o mică parte din plăsmuirea gata făcută şi cu ea a făcut o fiinţă desăvîrşită. Cît de mare e puterea lui Dumnezeu, Marele Meşter ! Din partea aceea foarte mică a făcut atîtea mădulare, a creat atîtea simţuri şi a făcut o fiinţă întreagă, completă şi desăvîrşită, în stare şi să stea de vorbă cu Adam şi să aibă şi multă mîngîiere cu el, datorită comuniunii de fiinţă. Pentru această mîngîiere a fost creată fe­meia. De aceea şi Pavel spunea : «Pentru că nu bărbatul a fost făcut pen­tru femeie, ci femeia pentru bărbat» . Vezi că toate s-au făcut pentru om ? După crearea universului, după aducerea pe lume a animalelor, unele bune de mîncare, altele bune de muncă, omul avea nevoie de ci­neva cu care să vorbească, de cineva de aceeaşi fiinţă cu el, care să-i poată aduce multă mîngîiere. De aceea Dumnezeu a creat din coasta lui Adam această fiinţă cugetătoare , şi, cu marea Lui înţelepciune, a făcut-o desăvîrşită şi întreagă, întru totul asemenea omului, adică raţio­nală, în stare să-i dea omului ajutor în împrejurări grele, în nevoi şi în cele ce menţin viaţa. Că era Dumnezeu, Cel care a rînduit pe toate cu înţelepciune !

OMILIA A XV-a – Ioan Gura de Aur – Omilii la Facerea, Colectia „Parinti si Scriitori Bisericesti” vol. 21, Scrieri vol. I, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, 1987

Mici oameni mari: Pavel si Gura de Aur

Gură de Aur Voia să de­vină un sfânt ca Pavel. AdmiraĹŁia sa pentru Pavel era fără limită: „Inima lui Pavel, a scris el, este inima lui Hristos. Să-L imităm, fraĹŁii mei, aĹźa cum făcea el Ă®nsuĹźi.” Gură de Aur găseĹźte chiar ase­mănări fizice Ă®ntre Pavel Ĺźi el! Amândoi erau de statură mică. „Aici Pavel nu avea fireĹźte nici un avantaj asupra mea.”

în odaia sa avea mereu o icoană a lui Pavel. Chiar dacă nu reuşea să realizeze pe pământ tot ceea ce realizase Pavel, Gură de Aur ştia că pu­teau fi egali, căci nu realizările, ci eforturile con­tează aici. Trebuia deci să facă aceleaşi eforturi ca Pavel.

Astfel Gură de Aur s-a hotărât să îl egaleze pe Pavel. Din moment ce sfinţenia unui om nu se măsoară în intensitatea, ci în numărul suferinţe­lor îndurate, cu ajutorul harului va reuşi şi el să devină un sfânt. Ioan e hotărât să sacrifice totul, şi se aruncă în luptă cu tot entuziasmul său.

Gheorghiu, Virgil, Gura de Aur, atletul lui Hristos