Filmul despre nasterea lui Hristos, "The Nativity Story" – in premiera la Vatican

Un film despre nasterea lui Iisus Hristos a aparut in premiera duminica la Vatican, fiind pentru prima data cand un film de acest gen a debutat in acest oras, informeaza examiner.com.

Circa 7000 de persoane au fost prezente la premiera “The Nativity Show”, care a avut loc la Sala Paul VI. Spre surprinderea tuturor, Papa Benedict al XVI-lea nu a fost prezent la eveniment.

“Cred ca Papa este destul de ocupat”, a declarat regizoarea Catherine Hardwicke, referindu-se la calatoria in Turcia a lui Benedict.

“The Nativity Story”, care va aparea in Statele Unite si in Italia inaintea sarbatorilor de Craciun, descrie sarcina Fecioarei Maria si calatoria aceseteia impreuna cu Iosif la Betleem, locul in care s-a nascut Iisus. Filmul infatiseaza reactiile Mariei – frica, indoiala si in cele din urma credinta.

Rolul Fecioarei Maria este interpretat de actrita Keisha Castle-Hughes, celebra pentru rolul din „Whale Rider”, iar cel a lui Iosif de Oscar Isaac.

Catherine Hardwicke a declarat : “Exista anumite secvente care dau nastere la controverse. Am dorit ca filmul nostru sa uneasca si sa faca publicul sa vada asemanarile dintre religii, si nu diferentele.

Inaintea ecranizarii, Archbishop John Foley, un prelat din Statele Unite a spus: “Cinematografia, un important mijloc al comunicarii, transmite inca o data un mesaj universal.”

Cu toate ca filmul a primit aprobarea Vaticanului, Hardwicke a spus ca filmul ei incearca sa atraga nu doar audienta religioasa.

Producatorii au declarat, la inceputul acestei luni, ca toate castigurile stranse in urma acestui eveniment vor fi folosite pentru construirea unei scoli in apropiere de Nazaret, orasul in care a copilarit Iisus.

„The Nativity Story” a fost produs de New Line Cinema, compania care a realizat si trilogia „The Lord of the Rings”.

http://www.hotnews.ro/articol_60750-The-Nativity-Story-in-premiera-la-Vatican…
PS: la sectiunea download de pe situl filmului se poate descarca gratuit un foarte frumos „The Nativity Advent Calendar”
yfla.wrap(„This multimedia content requires Flash version 9 and above.”, „Upgrade Now.”, „http:\/\/www.adobe.com\/shockwave\/download\/download.cgi?P1_Prod_Version=ShockwaveFlash”, ” \t \t \t”);To view this multimedia content, please enable Javascript.

UE – anti-Crist ?

Ultimul articol despre modul cum UE ne da lectii despre inmormantarea mortilor m-a starnit.
Nu ca mi-ar placea bocetele(uneori teatrale ale) bocitoarelor , nici ca as fi fanul tuturor superstitiilor si cutumelor populare legate de petrecerea pe ultimul drum a raposatilor. Am fost mereu adeptul descurajarii delicate a manifestarilor ciudate sau exagerat de zgomotoase la inmormantari.
Dar nu pot sa nu raman mut de uimire si manie fata de modul grosolan cum UE intelege sa „civilizeze” „barbarii” (balcanici si nu numai), din postura cucoanei de oras , ultrafandosita si duhnind gretos a parfumuri tari turnate in nestire pe ea, care vine sa invete „tarancile” ce inseamna „civilizatia”. Pur si simplu societatea romaneasca in fiefurile ei arhaice – lumea satului si morala „din batrani” – se vede asaltata si bruscata fara pic de bun simt sau respect . O tentativa grosolana de intimidare si eliminare a unor ritualuri (bune sau rele…) care tin insa de insasi mentalul cel mai intim al omului. Probabil ca UE urmeaza sa vina cu ceva standardizari si cu privire la cum anume trebuie sa-si sarute si mangaie proaspata mamica primul pui adus pe lume, cum trebuie sa-l priveasca sau infaseze, ca deh, prostimea asta est-europeana abia a iesit din bordeie si ii pute gura a usturoi.
Iar din perspectiva crestina lucrurile sunt si mai grave. Pe langa faptul ca UE, cu nesimtire crasa, pe „motive de igiena”, isi baga nasul unde nu-i fierbe chiar deloc nici cea mai mica oala, se aduce atingere extrem de serioasa unor precepte si practici, pe care cei interesati de conformarea cu sfintenie la etica biblic-crestina se vad pusi in situatia de a le incalca sau a deveni pasibili de penal. Voi ilustra cu cazul electrocutarii porcilor.
Biblia afirma in repetate randuri interdictia de a consuma carnea imbibata cu sange. Acest precept nu este „moft evreiesc”, fiind dat prima oara in cartea Genesei, pe timpul lui Noe, imediat dupa potop. Porunca divina este repetata apasat de mai multe ori pe parcursul Vechiului Testament, iar in Noul Testament ea se pastreaza(!) dovada hotararile primului Conciliu Apostolic raportat in cartea Faptelor Apostolilor capitolul 15. Aici este reafirmata obligativitatea conformarii fata de aceasta interdictie divina:

Fapt 15:19

VDC De aceea, eu* sînt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre Neamuri cari se** întorc la Dumnezeu; *Fapt 15:28; **1Tes 1:9;

Fapt 15:20

VDC ci să li se scrie doar să se ferească de* pĂ®ngăririle idolilor, de** curvie, de dobitoace zugrumate Ĺźi† de sĂ®nge. *Gen 35:2; Exod 20:3; Exod 20:23; Ezec 20:30; 1Cor 8:1; 1Cor 10:20; 1Cor 10:28; Apoc 2:14; Apoc 2:20; **1Cor 6:9; 1Cor 6:18; Gal 5:19; Efes 5:3; Col 3:5; 1Tes 4:3; 1Pet 4:3; †Gen 9:4; Lev 3:17; Deut 12:16; Deut 12:23; Fapt 15:28 VDC Căci s’a părut nimerit Duhului SfĂ®nt Ĺźi nouă, să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decĂ®t ceeace trebuie, Fapt 15:29 VDC adică: să*; vă feriĹŁi de lucrurile jertfite idolilor, de sĂ®nge**, de dobitoace zugrumate, Ĺźi de curvie, lucruri de cari, dacă vă veĹŁi păzi, va fi bine de voi. FiĹŁi sănătoĹźi.” *Fapt 15:20; Fapt 21:25; Apoc 2:14; Apoc 2:20; **Lev 17:14;

Evreii, foarte rigurosi in a se conforma acestei dispozitii, aveau macelari speciali instruiti in taierea animalelor, dintr-o singura miscare( pentru a produce minimum de suferinta), iar injunghierea era de asa maniera incat sangele se scurgea masiv din animal.
Crestinii, cu timpul, din dorinta de a nu fi identificati cu evreii, vor abandona acesta abordare iar astazi de exemplu friptura „in sange” nu mai scandalizeaza constiinta crestina, dezlegata cica( de cine, ma rog?!) sa infulece ce pohteste. In Spania se cumpara sange la cutie ca si laptele la cutie, pentru consumul domestic….
Ce vor face crestinii care chiar vor sa asculte de interdictie? Prin generalizarea impusa a electrocutarii animalelor in locul injunghierii lor, practic orice carne din magazine va fi una in care sangele a ramas. Probabil, de voie de nevoie , vegetarianismul va avea mai multi adepti…

Cum ne scoate UE mortul din casa

Evenimentul Zilei Online 24 Noiembrie 2006

Odata cu intrarea in UE, mortii romanilor vor fi acoperiti cu giulgiu biodegradabil, inchisi in sicrie-tip si depusi la capela.

De anul viitor, romanii nu mai au voie sa-si jeleasca mortii in casa, ci la capela pregatita ca la carte pentru primele zile ale somnului de veci. In plus, prin sicriul facut din lemn gros de trei centimetri nu trebuie sa treaca apa, iar giulgiul de pus in coparseu trebuie sa fie biodegradabil.

Nu ne vom mai duce mortul la groapa cu caruta sau Dacia Papuc, ci cu un dric autorizat. Din 2007, o inmormantare si-ar putea dubla pretul, spun antreprenorii de pompe funebre.

Asadar, dupa ce ne-a spus cum sa taiem porcul si cum sa facem tuica, Uniunea Europeana ne invata si cum sa ne ingropam mortii. Ramane de vazut cat va dura perioada de acomodare la noile norme europene privind serviciile funerare si, mai ales, daca romanii si le vor insusi.

Mortul dupa UE
Toata lumea stie: moare omul – Dumnezeu sa-l ierte! -, se anunta preotul, cunoscutii si incepe ritualul. Se „scalda” trupul, se imbalsameaza, se imbraca cu haine noi si curate. E pus in sicriu cu privirea spre rasarit si se asaza in casa, unde sta trei zile pentru priveghi, slujbele traditionale si pelerinajul rudelor, prietenilor si vecinilor.

De anul viitor, lucrurile ar trebui sa se schimbe. Deci: moare omul, faci cosciug din lemn cu grosimea de trei centimetri – nici mai mult nici mai putin, sa nu se simta decedatii discriminati in viata de apoi.

Dar nu-l folosesti pana nu e testat – nu trebuie sa curga apa din el. Iar panza pe care o pui in coparseu sa fie neaparat din bumbac, nu din te-miri-ce plasticuri care, stie toata lumea, nu sunt biodegradabile.

Si, „bomboana de pe coliva”, nu mai ai voie sa tii mortul in casa. Il duci la capela, asa cum fac italienii, nemtii si toata suflarea europeana. Iar la groapa sa nu care cumva sa conduci defunctul cu caruta, tractorul sau Dacia papuc.

Mortul, dupa UE, trebuie condus pe drumul spre viata de apoi cu un dric autorizat sau cu o masina cu geamuri fumurii. Ca nu cumva sa stresezi privirile calatorilor.

Firme mai putine, inmormantari mai scumpe
 „Noi trebuie mai intai sa ne facem o lege a pompelor funebre, sa speram ca tot de la 1 ianuarie se va intampla. In ce priveste normele europene, nimeni nu ne-a spus nimic clar”, arata presedintele Asociatiei Producatorilor de Materiale Funerare si Antreprenorilor de Pompe Funebre (APF), Ioan Ciocea.

„Toata lumea e confuza, si antreprenorii de pompe funebre, si omul de rand. Deocamdata ne luam si noi dupa ce vedem in Italia, Franta, Germania”, adauga presedintele APF. Potrivit acestuia, aplicarea normelor in serviciile de pompe funebre nu se va face cu una, cu doua.
|
„Mentalitatea romanului nu e aceeasi cu a neamtului. Va merge foarte greu, mai ales la tara, unde lumea cumpara sicriul de la mesterul satului si nici nu se pune problema capelelor. Cum sa le zici femeilor de la tara ca nu-si mai pot jeli mortii acasa?”, se intreaba Ioan Ciocea.

In opinia acestuia, numarul firmelor de profil va scadea considerabil daca nu vor avea bani de investit in servicii europene. In plus, este clar ca inmormantarea il va costa pe roman cel putin de doua ori mai mult decat acum.

Nu-ti mai poti lua sicriul de la butic, cu 1.800.000-2.000.000 de lei, ci vei scoate din buzunar cel putin 4.000.000 de lei pentru „patru scanduri” facute dupa norme, potrivit presedintelui APF.

Probleme vor fi la sate
Patronii de pompe funebre, cei care au ales sa faca bani de pe urma mortilor, sunt buimaci cu noile reguli. Nu le stiu exact, dar spun ca se vor adapta din mers.

„Daca se vor aplica regulile, vor exista pe piata numai servicii de calitate si atunci e bine”, spune patronul de la firma bucuresteana „Eugen RAI”, din Soseaua Oltenitei.

„Au inceput si ai nostri sa inteleaga, dar mai e mult pana sa ajunga la fel ca afara: tii mortul doua ore la vedere, apoi pui capacul la sicriu”, adauga acesta.

Si Achim Chirila, de la SC Riana Com SRL, judetul Sibiu, crede ca va dura ceva pana sa se alineze romanul la normele de inmormantare. „In satele romanesti e o problema. Dar sa speram ca nu va fi dracul asa de negru”, spune, optimist, patronul sibian.

Parintele Vasile Nechita, din Iasi, considera ca normele UE sunt un lucru bun, care nu vor afecta traditia. „Uitati-va la oras, cata lume isi mai tine mortul in casa?

La tara trebuie mai intai sa mai facem scoli, canalizare, sosele si abia apoi sa le impunem oamenilor sa-si ingroape mortii asa”, e de parere preotul.

Ce spune Sociologul
Normele UE nu vor dauna traditiei
Regulile sunt corecte si bine-venite, spune sociologul Marius Pieleanu, lector doctor la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, Universitatea din Bucuresti.

„In primul rand, este o masura de tip sanitar pe care o cere Uniunea Europeana, si care la noi e, de multe ori, mai ales in mediul rural, o mare problema. Asa cum se intampla in Europa si nu numai, persoana decedata se privegheaza intr-o capela, nu acasa”, puncteaza specialistul. In opinia acestuia, normele sunt in masura sa ne alinieze la ceea ce inseamna UE, dar nu vor dauna traditiilor romanesti.

„Cred ca priveghiul in casa decedatului este o falsa problema. Traditia aceasta s-a impamantenit din motive pecuniare, mai ales la sat. Dar mortul trebuie dus in casa Domnului, la biserica. Romanii cunosc foarte putin litera biblica, de aici apar diverse probleme. Unii vor putea crede ca vine Uniunea si le strica traditia priveghiului. Dar nu e asa”, sustine Marius Pieleanu.

Sociologul crede ca si aceste norme, ca multe altele, vor fi luate ca de obicei, „in stil balcanic”. Ne vom adapta asa cum ne adaptam la diversele criterii impuse de UE. Greu.

IN CIMITIRE
„Il cauta cineva pe mort la sicriu?”
„Adica sa nu-mi mai bocesc eu barbatu’ ca imi zice mie Uniunea Europeana?! Da-i dracu’ cu Uniunea lor, cum sa nu-mi tin omu’ in casa daca moare? De ce a muncit o viata, sa-l duc la capela, printre straini?!”.

Pe tanti Mariana o intalnesti deseori prin Cimitirul „Sfanta Vineri”, din Capitala. Vine sa aprinda lumanari la neamurile „care s-au dus pe lumea ailalta”. Nu-i convine ce zice Uniunea, ca o s-o coste mai mult inmormantarea, si pensia nu-i ajunge, si ea „oricum nu-si arunca panzele pe care si le-a cumparat din vreme pentru ingropaciune”.

„Dupa ce ca ma costa atata un loc in cimitir, acu’ sa mai platesc si capela, si sicriu. Da’ ce, il cauta cineva pe mort la sicriu sa fie nu-stiu-cum?”, spune suparata femeia, adaugand ca lumea buna poate sa-si duca mortii la capela, ea nu si-i aduce decat cu forta.

In Cimitirul „Reinvierea”, din sectorul 2, nu s-a auzit pana acum de normele care ar trebui sa se aplice de la 1 ianuarie. „Adica nu tot patru scanduri sunt? O fi mai bine, dar e si mai scump. Si nu toata lumea isi permite. Mai ales daca te ia pe nepusa masa”, zice o batrana care a venit la cimitir cu flori pentru sotul decedat in urma cu patru ani. Nu-i place sa-si dea cu parerea, dar „mortul din familia ei o priveste, il ingroapa cum si cu ce poate”.

Dorinta clientului, lege pentru pompele funebre
La poarta cimitirului gasesti tot ce vrei si ce nu vrei pentru inmormantare. E patroana o femeie plinuta, cu cercei din aur cat roata carului. „Mai intai sa ne informeze si pe noi de la televizor, da’ sa stiti ca noi respectam legea, dar si dorinta clientului.

Avem si sicrie scumpe, dar si mai ieftine, ce vrea omul”, spune femeia si trage cu foc din tigara. Nu stie ce-o sa fie, dar afacerea va merge oricum, ca a bagat bani multi in marfa. „Asta e, ce sa zic?!

Da’ poate nu o sa ne dea amenda asa, din prima. Poate ne lasa statul sa vindem mai intai sicriele vechi si dupa aia facem ca in UE”, se gandeste mai bine patroana.

Cum ne scoate UE mortul din casa – comentariu ALTERMEDIA

O alta masura idioata ceruta de Uniunea Europeana. Oamenii nu-si vor mai putea jeli mortii acasa, pentru ca UE ii pune sa-i duca la capela din motive de “igiena”. Spalarea rituala, priveghiul facute acasa se doresc de domeniul trecutului, iar sicriul va trebui sa aiba exact 3 cm grosime, cu lintoliu biodegradabil inauntru. Dricul e musai sa aiba geamuri fumurii. Masura face parte din cele care afecteaza in mod direct si brutal viata particulara a cetatenilor, in special din mediul rural, la fel ca si “sacrificarea prin electrocutare” a porcului si restrictiile la cazanele de tuica. Ramane de vazut cum anume vor fi aplicate: intr-o atitudine care imi pare reprezentativa pentru atitudinea taranului roman fata de aberatiile “europene”, gazda mea de la Rosia Montana a izbucnit intr-un ras sanatos si zgomotos cand i-am comunicat asta-vara ca de la anul trebuie sa-si duca porcul la electrocutat. “No, sa vina ei sa mi-l electrocuteze dragule dac-or ave’ chef, ca io tat cum am invatat din batrani o sa-l tai!” (BIS)

Reproducem un comentariu in legatura cu aceasta masura, de pe grupul de discutii EasternOrthodoxForum:

In dorinta de a elimina cat mai repede credinta si traditia crestina, Uniunea Europeana mai inventeaza o aberatie, interdictia de a-i priveghea pe cei decedati dupa traditia crestin-ortodooxa. Bineinteles ca motivul declarat e altul, anume igiena. Dar chiar daca motivul real daca ar fi igiena, adica voit sau nu, Uniunea Europeana ne impune, ne obliga, ne forteaza sa renuntam la un obicei crestin. Si asta fara sa ne intrebe, fara sa ne consulte, fara sa catadicseasca sa argumenteze in vreun fel, fara ca in Romania sa se organizeze o dezbatere la care sa ia parte specialisti care sa ne convinga de necesitatea acestei masuri. Pur si simplu suntem obligati sa ne supunem iar cine se opune va suporta rigorile legii. Poate fi considerata o forma subtila de persecutie religioasa? Bineinteles ca da. Ce ar urma? Pai ar urma sa se impuna si alte masuri care au mai fost propuse si in perioada interbelica si, surprinzator, dupa revolutie. Atunci s-a cerut Bisericii sa foloseasca la Sf. Impartasanie pentru fiecare credincios cate o lingurita, care trebuia dezinfectata inainte de folosire, si se mai cerea interzicerea sarutarii icoanelor. Bineinteles, motivul declarat era acelasi, igiena.

Citind parerile cititorilor referitoare la acest articol , am observat ca majoritatea incercau sa gaseasca justificari pentru aceasta masura, pe care o consider aberanta si mi-am dat seama ca situatia este cu mult mai grava.

Dictatul se practica si in vremea comunismului. De exemplu, cand Ceausescu a hotarat sa exporte masiv produse alimentare trebuia cumva sa se justifice infometarea romanilor. De treaba asta murdara in primul rand s-au ocupat cotidianele centrale, “Scanteia” si “Romania libera” , si in consecinta au aparut titluri mari care laudau partidul: “Pentru imbunatatirea aprovizionarii populatiei… se face si se drege.” Dar romanii obisnuiti stiau despre ce e vorba si murmurau in barba, nu puteau fi pacaliti asa usor.

Spuneam ca azi situatia este mult mai grava pentru ca nu mai e nevoie de justificarile din Scanteia. Acum romanii obisnuiti sunt primii care cauta si gasesc justificari pentru astfel de aberatii si in acelasi timp subtile interdictii anti-crestine.

Doctorii britanici care refuza eutanasierea pacientilor risca punerea sub acuzare

Domnul Falconer, Lordul cancelar al Angliei, i-a avertizat pe doctori intr-o declaratie recenta ca vor fi condamnati la puscarie daca refuza sa euanasieze pacientii. Chiar si doctorii sau asistentele care nu permit moartea pacientilor, refuzand demontarea tuburilor de hrana si apa, vor putea fi acuzati penal.

Guvernul laburist si-a dezvaluit principiile de comportament recomandate personalului medical din Marea Britanie prin Actul de Capacitate Mentala, care va intra in vigoare primavara viitoare.

Tribunalele britanice, in concordanta cu alte jurisdictii din intreaga lume, au decis ca este uneori in interesul pacientului ca acesta sa fie dehidratat pana la moarte prin demontarea tuburilor de hrana si apa. In multe parti ale lumii mancarea si lichidele sunt considerate “tratament medical” si prin urmare pot fi (si de multe ori chiar se intampla asa) intrerupte pe baza faptului ca acestea constituie un “tratament extraordinar”. Acest mod de gandire a permis uciderea ordonata de tribunal a lui Terri Schindler Schiavo in 2005, caz intens mediatizat de presa internationala.

Doctorul Jaqueline Laing de la Universitatea Metropolitana din Londra, care a numit masurile un evident efort de reducere a costurilor din partea Serviciului National de Sanatate, spune ca documentul “inverseaza buna practica medicala, incriminand personalul medical care vrea sa intervina in salvarea pacientilor cu metode simple, iar in unele cazuri, chiar cu apa si lichide”.

In vreme ce noul Act insista ca doctorii sa ucida pacienti care in unele cazuri ar putea trai, exista cazuri de bolnavi ce doresc sa li se garanteze dreptul la viata. Leslie Burke, un barbat britanic care sufera de o boala degenerativa care la un moment dat il va impiedica sa mai comunice, a mers la tribunal pentru a obtine o garantie ca nu va fi ucis de catre doctori prin insetare. (C.B. – Novopress Romania)

Paradisul pierdut si ziua amintirilor despre el

Un scriitor spunea ca(parafrazez): daca sabatul zilei a saptea, dat de Dumnezeu ca zi (saptamanala) de repaus si inchinare, ar fi fost pastrat cu sfintenie de omenire, incredibil de multa suferinta n-ar fi existat. Motivul: insasi amintirea Creatorului si a saptamanii creatiei ar fi fost o baricada formidabila in calea salbaticiei si rautatii umanitatii pervertite. Si drept este, ca insasi o meditare la saptamana creatiei este un antidot redutabil pentru vrajile pacatului caruia omul ii cade atat de adesea prada usoara in valtoarea desertaciunii vietii „sub soare”.
Ce spectacol de lumina si culoare, de sunet si uimire, trebuie sa fi fost saptamana plasmuirii acestei planete. Cand Adam va fi deschis ochii intaias data, panorama desfasurata privirii trebuie sa fi fost de o frumusete si armonie coplesitoare. Verdele cel mai crud si mai viu al „covoarelor” terestre, albastrul inimitabil al „tavanului” paradisului, curcubee de culori ale penajului pasarilor „ne-in-coliviate” din „sufragerie”, ornamentatii fructifere pe toti „peretii” arboricoli ai imensului palat al Paradisului, o sumedenie de servitori si servitoare patrupede si inaripate care mai de care mai dragute si mai maiestuoase, un fond sonor natural perfect pentru acustica „palatului”… o minunatie, nu alta. Parfumuri mai tari decat cele mai frantuzesti scumpeturi, esente si arome incredibile pentru papilele gustative ale celor doi norocosi locatari… Asa arata casa Omului. Si asa trebuia sa arate. Apoi cand Eva va fi deschis ochii, acelasi univers incredibil trebuie sa fi avut acum ceva variatiuni de nuante si ” interpretari” hermeneutice. Cred ca plimbarea mana de mana, ca doi copii, a Primilor Parinti pe coridoarele „palatului” Raiului, trebuie sa fi fost mai plina de exclamatii de uimire decat excursia a doi copiii (care toata viata vor fi trait intr-o carcera) la cea mai „perfecta” gradina zoo-botanica sau parc natural de azi. Doi copii-adulti perfect frumosi,inteligenti si armoniosi, intr-un Paradis mai-mult-ca-perfect: Eva – o doamna fata de care toate miss-urile moderne schilodite si scalambaite s-ar fi inverzit de invidie, Adam – un gentelmen perfect, incomparabil(doar fizic zic…) cu Jean Claude Van Dame, Arnold Schwartzneger,Apollo sau Tarzan luati impreuna si pusi la cate patraturi vreti.
Asa a fost la inceput si asa a vrut Creatorul sa fie. Iar ce am spus mai sus nu-i decat „privirea” unui „orb” printr-un telescop „schiop” la o poza decolorata a unui peisaj indescriptibil de frumos aflata la cativa ani lumina de observator.
Cand ne uitam la ce-s azi casele oamenilor,mai corect ale handicapatilor degenerati ai primei Familii, ne apuca plansul . Si cand ne uitam la spectacolul „vietii” urmasilor lui Adam …ne vine sa vomitam sau sa ne spanzuram. Suntem cadavrul in putrefactie al unei hidosenii de lume.
Daca insa ne uitam la Creator si la creatia lui, stim ce ne vrea El chiar si in halul in care am ajuns.
Si daca ne uitam la acelasi Creator venit in infernul creaturilor Lui ca sa le refaca, nu putem decat sa ni se umple fata de rusine si sa chiuim de bucurie,bucurie ca nu ne-a abandonat si ca vrea sa ne refaca si readuca in acel „incredibil” Paradis. Plans pana la secarea lacrimilor si chiuit de bucurie – doua reactii legitime in fata reamintirii Paradisului pierdut…dar regasit prin infernul in care a coborat si murit Creatorul venit sa-si recupereze pe cei ce se lasa recuperati.

Adevarul crucii si crucea Adevarului

Adevarul este pe alocuri doar o melodie dulceaga in schimbul careia nu i se cere ascultatorului decat sa puna cativa banuti in cutia milei. Insotit de putina muzica buna si ambalat in prietenia calduta a celor de aceiasi teapa, el da o falsa impresie de bunastare si nu intampina nici un fel de impotrivire din partea celor prezenti. Mult din ceea ce se da astazi drept „adevar evanghelic” si „crestinism noutestamental” nu este altceva decat o inventariere a unor lucruri teoretice si abstracte acompaniate de un program de distractii religioase foarte bine orchestrat. Unul din motivele despartirii adevarului revelat de viata cotidiana s-ar putea sa fie lipsa iluminarii duhovnicesti. Altul s-ar prea putea sa fie dorinta predicatorului de a nu „deranja” si de a nu intra in conflict cu nimeni. Un vorbitor chiar si mediocru poate avea succes intr-o biserica obisnuita daca se angajeaza doar sa „hraneasca” adunarea de la amvon, fara sa urmareasca daca pune cineva in practica ceea ce scrie in Biblie. Da oamenilor doar „adevaruri obiective” si teoretice, fara sa le spui catusi de putin ca sunt rai si ca trebuie sa-si schimbe viata si vei fi un om pe care-l vor asculta cu placere. Spune-le insa ca Dumnezeu ii vrea pentru Sine despartiti de pacat si de felul desert de vietuire a celor din lume si vei simti imediat coltii lupilor imbracati in piele de oaie. Cand Adevarul s-a pogorat printre oameni, ei L-au asezat pe o cruce. Incearca sa le vorbesti oamenilor despre rastignirea firii pamantesti si vei vedea cum te vor dusmani si pe tine. Ma rog Domnului ca El sa scoata astazi o generatie de profeti ca cei din vechime. Bisericile noastre au o disperata nevoie de oameni ca ei.

(A.W.Tozer, din cartea „Of God and Man”, publicata de Christian Publications, Inc., 25 South Tenth St., Harrisburg, PA. 17101.)

DUPĂ UN SONDAJ GLOBAL – CONVINGERILE RELIGIOASE ÎN CĂDERE LIBERĂ LA NAŢIUNILE VESTICE

Data: 14.11.2006
Sursa: lifesite.net

DUPĂ UN SONDAJ GLOBAL – CONVINGERILE RELIGIOASE ÎN CĂDERE LIBERĂ LA NAŢIUNILE VESTICE

Începînd cu 1992 importanţa religiei pentru canadieni a scăzut de la 61% la 39%, în Statele Unite de la 83% la 63%, musulmanii rămânînd cu cel mai mare procent al interesului pentru religie

VANCUVER, B.C., 14 noiembrie 2006 (LifeSiteNews.com) – Credinţa religioasă pierde rapid teren în Canada şi în marea parte a Europei, după cum a rezultat din sondajul global condus de Angus Reid pentru Maclean‘s Magazine, cu aproape o treime din canadieni şi o pătrime din europenii chestionaţi spunînd că religia este importantă pentru ei.

Sondajul a fost adresat adulţilor din 20 de ţări din toată lumea, cărora li s-a cerut să răspundă la întrebarea cît de importantă este religia în viaţa lor. În ansamblu, răspunsurile au fost oarecum echilibrate, cu 48% care au răspuns că religia este foarte importantă pentru ei şi 52% care au afirmat că nu este importantă.

Sondajul a descoperit o scădere semnificativă a interesului pentru religie în Canada în ultimii 14 ani. În 1992, 61% din canadieni au spus că religia este importantă în viaţa lor de zi cu zi, pe când anul acesta sondajul a arătat că procentul lor a scăzut la 39%.

În ţările europene, chestionaţii au arătat şi mai puţin interes în religie, Franţa întrunind cel mai mic procentaj de 17% pentru cei în viaţa cărora religia este importantă. În Marea Britanie rezultatul a fost de 23%, în Germania de 24% iar în Spania romano-catolică, de 51%.

Ţările din Orientul Mijlociu, India, Mexic şi Africa de Sud au arătat un nivel ridicat al interesului pentru religie în cadrul populaţiei.

Arabia Saudită şi Egiptul, cu populaţia predominant musulmană, au întrunit rezultatul cel mai bun din cele 20 de ţări chestionate, cu 96% din populaţia Arabiei Saudite spunînd că religia lor oficială islamică este foarte importantă în viaţa lor. 89% din egipteni au fost de aceeaşi părere. Africa de Sud a fost pe locul trei cu 70% din chestionaţi spunînd că religia este foarte importantă pentru ei.

Populaţia Statelor Unite a arătat un mai mare interes faţă de religie comparativ cu cei din Vest, cu un procent de 63% al celor care considerau religia importantă. Rezultatul arată o scădere din anul 1992, când procentul lor a fost de 83%.

Mexicanii chestionaţi au arătat că 65% din ei sunt interesaţi de religie, ceea ce este cel mai bun rezultat dintre naţiunile predominant catolice chestionate.

Sondajul arată că, în timp ce interesul religios dispare încet în vest, acesta pare să aibă un efect puternic asupra vieţii celor care încă îl consideră important. Întrebaţi dacă sunt optimişti cu privire la viitor, 60% au răspuns că sunt şi că religia este foarte importantă în viaţa lor.

Din cei care s-au declarat pesimişti cu privire la viitor, 63% au răspuns că religia nu este importantă pentru ei.

Sondajul a fost efectuat prin interviuri online, în perioada 22 septembrie şi 22 octombrie 2006, implicînd 5.800 de adulţi şi 20 de ţări participante.

Vezi rezultatele sondajului:

http://www.angus-reid.com/polls/index.cfm/fuseaction/viewItem/itemID/13764

CiteĹźte comentariul de Angus Reid Global Monitor:

http://www.angus-reid.com/analysis/index.cfm?fuseaction=viewItem&itemID=13765

Pentru metodologia sondajului:

http://www.angus-reid.com/admin/collateral/pdfs/analysis/Methodology.pdf

http://www.angus-reid.com/admin/collateral/pdfs/analysis/RELI_Charts.pdf

Traducere: Luminita Pop

Personalităţi şi instituţii, despre decizia CNCD de eliminare a simbolurilor religioase din şcoli

http://www.salvati-icoanele.info

Academician Eugen Mihaescu

“Sunt revoltat de ce se intampla. Suntem intr-o tara crestina. In Parlamentul Romaniei, deasupra presedintelui Parlamentului este o cruce. O dam si pe asta afara din Parlament? Daca domnul Moise va fi suparat ca pe biserici se afla o cruce, vom avea cocosi, ca la protestanti? Cine decide in chestia asta? Intr-o tara in care religia crestina si Biserica Ortodoxa Romana se bucura de incredere in randul populatiei – vorbesc de credinta, nu de anumiti prelati, care si-au pierdut din credibilitate, in urma asocierii numelor lor cu Securitatea – cum indrazneste cineva ca domnul Moise sa aiba o astfel de initiativa? Domnul Moise poarta numele unui profet – nici macar aceasta nu-i trage un clopot? Si cine sunt cei care reclama discriminare? Daca am fi dat jos o stea a lui David sau o semiluna pentru a pune o cruce in loc, atunci ar fi fost vorba de discriminare, insa in cazul de fata nu putem vorbi de asa ceva. Domnul Moise este cel care face o discriminare. Sa isi aduca aminte de inaintasii sai. Consider ca este o rusine ceea ce se intampla.”

Academician Dinu C. Giurescu

“De regula simbolurile religioase se numara printre cele definitorii pentru istoria si identitatea unei natiuni sau comunitati. Este firesc ca semiluna sa figureze pe stindardele unor state musulmane, fie ele si laice, cu sute de milioane de locuitori.

Crucea este simbolul comunitatilor crestine – ortodocsi, catolici, greco-catolici, luterani, anglicani, calvini, presbiterieni, reformati sau baptisti. Romania este in proportie de peste 95% o tara crestina. Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii vine cu o propunere care loveste si pune la index 95% dintre cetatenii romani ce apartin unei biserici crestine, in primul rand ortodocsi, catolici, greco catolici sau reformati…

Greu de crezut ca onor Parlamentul Romaniei sau Ministerul Educatiei se vor asocia unei propuneri atat de stranii. Revenim oare la situatia ante-1989 cand manifestarea credintei era limitata strict in interiorul unei biserici?

Prin propunerea sa Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii pare ca isi schimba menirea in aceea de Consiliu National pentru aplicarea si extinderea discriminarii la nivelul unei tari intregi”.

Academician Constantin Balaceanu Stolnici

“Am trait sa vad ca la 16 ani dupa caderea comunismului ateu, sunt ‘romani’ si organizatii “romanesti” care reiau, cu un nou discurs ipocrit, ofensiva impotriva spiritualitatii noastre, incepand prin a cere scoaterea icoanelor din scoli, dar care sigur vor continua cu cererea scoaterii troitelor si crucilor de pe marginea drumurilor, din gradinile publice si cimitire, interzicerea trasului clopotelor, spoirea bisericilor cu picturi exterioare, eventual ascunderea lor dupa blocuri-ecran si, de ce nu, demolarea lor. Sper ca nu vom ceda la aceasta agresiune a dusmanilor dinauntru si din afara tarii, angajati impotriva credintei noastre, a parintilor, bunicilor si inaintasilor nostri”.

Punctul de vedere al Arhiepiscopiei Romano Catolice de Bucuresti

“Lumea de azi e tot mai sesibila la problema libertatii. Societatea in care traim, datorita pluralismului care o caracterizeaza, incearca sa gaseasca cai si solutii la aceasta chestiune. Una dintre ele o reprezinta recenta rezolutie abuziva si discriminatoare a CNCD-lui referitor la problema simbolurilor religioase.”

Patriarhia Romana: simbolurile religioase – expresia libertatii religioase si a identitatii culturale

“Patriarhia Romana ia act cu ingrijorare de recomandarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii catre Ministerul Educatiei si Cercetarii de a reglementa “afisarea simbolurilor religioase doar in cursul orelor de religie sau in spatiile destinate exclusiv invatamantului religios”, care aduce atingere libertatii religioase, garantata de Stat prin articolele 29-30 din Constitutia Romaniei. ”

IPS Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Clujului

“Este absurd ceea ce se intampla. Nu este un abuz prezenta icoanelor in scoli, pentru ca daca ar fi un abuz ar trebui sa avem si victime. Ori, unde sunt victimele? La fel ca si la o incalcare a legii ar trebui sa existe o premiza a acestui fapt, dar nu exista o lege care sa pedepseasca prezenta icoanelor sau a crucilor. Mai ales ca optiunea este a oamenilor. (…) Cum s-ar putea numi o initiativa care ar interzice icoanele in biserici? Ar fi culmea absurdului! Daca un cetatean oarecare cere acest lucru, trebuie ca ceilalti sa il ia in seama? Nu, pentru ca majoritatea oamenilor gandesc altfel si au o cu totul alta pozitie fata de aceste simboluri. In urma cu vreo 30 de ani, de exemplu, cand am fost in SUA am asistat la o lansare in spatiu a unui cosmonaut. Acesta a spus rugaciunea Tatal Nostru, care s-a auzit in toata America pentru ca se transmitea in direct la radio si la televiziune. Si atunci s-a trezit un individ sa reclame ca i s-a incalcat nu stiu ce drept, pe motiv ca a fost nevoit sa asculte rugaciunea dar credeti ca l-a luat cineva in seama? Nu! Si omul a ajuns in spatiu.”

Despre noul fanatism (despre fanaticul religios si fanaticul drepturilor omului) !

EVZ, Horia-Roman Patapievici,23 Noiembrie 2006

Horia Roman Patapievici: „Fanaticul de drepturile omului vrea sa revolutioneze societatea in situatii in care singurul lucru rezonabil este fie reformarea blanda, fie conservarea indiferenta”.
 

Fanatic este un cuvant care a aparut in secolul al XVI-lea pentru a-l desemna pe acela care, in numele Cetatii ceresti, vrea sa instaureze de pe azi pe maine adevarul si sa nimiceasca, odata cu imperfectiunile ei, societatea civila. Impotriva fanaticilor (numiti si „fantastici”), Luther a publicat in martie 1522 o virulenta brosura, Sincera admonestare adresata tuturor crestinilor pentru a se feri de orice rascoala sau revolta.

Este un loc comun, in secolul al XVI-lea, stigmatizarea fanaticului ca tip uman a carui actiune conduce la ruinarea societatii civile.

Fanaticii secolului al XVI-lea erau toti religiosi. Aveau entuziasmul credintei si se considerau iluminati, imbatandu-se de exclusivismul alegerii lor.

Asta ii facea fanatici – credinta ca au fost alesi pentru a exclude. Istoric vorbind, fanaticul este cel care provoaca distrugerea unui consens (de pilda, o traditie constituita, acceptata de majoritati durabile), in numele unei urgente numai de el stiuta.

Fanaticul nu cunoaste compromis si refuza judecatile de context: el se lasa posedat de principii cam in felul in care legislatia Terorii s-a lasat confiscata de seductia ghilotinei, seductie care pretindea reglarea tuturor conturilor pe loc si cu orice pret – pretul fiind, in cazul condamnatilor, capul, iar in cazul fanaticilor, coeziunea societatii civile. Pe scurt, fanatic este cel care dezbina ceea ce istoria, prin consens, indiferenta, cutuma ori traditie, a unit.

Cel mai paradoxal lucru, azi, este sa vezi fanatici ai unei materii care, cel putin in principiu, ar parea sa excluda fanatismul. Ma gandesc la fanaticii drepturilor omului. Fireste, nu este vorba de a pune in discutie valoarea drepturilor omului: in acelasi fel, cand condamna fanatismul anabaptistilor, Luther le condamna fanatismul, nu crestinismul din care se revendicau.

Ceea ce e de pus in discutie este felul fanatic, adica indreptat impotriva societatii civile, in care anumiti activisti de drepturile omului inteleg sa-si promoveze agenda.

Fanaticii drepturilor omului sunt, fata de slujitorii lor normali, asemenea sectantilor fata de credinciosii constituiti in biserici: au inflexibilitatea halucinata a celor care se simt alesi sa aduca razboiul oriunde pacea instaurata nu e pacea lor; sa foloseasca sabia, acolo unde negocierea nu a fost incheiata in termenii lor.

Fanaticul de drepturile omului este un militant intratabil, un activist agitat, un mohorat meticulos si un maniac bine organizat. El descopera violari intolerabile ale principiului acolo unde oamenii obisnuiti vad, eventual, defecte ale convietuirii.

La el, sensibilitatea fata de imperfectiunea ideologica a lumii e mereu ranita, permanent in alerta, tot timpul in stare de urgenta. In materia sensibila a vietii, fanaticii de acest tip aduc rigoarea ideologiei.

Pot fi recunoscuti dupa inflexibilitate, acolo unde flexibilitatea e singura forma de adevar. Fanaticul de drepturile omului e cuprins de urgenta revolutionarii societatii in situatii in care singurul lucru rezonabil este fie reformarea blanda, fie conservarea indiferenta.

Este un pedant al legii, al literei, al delirului juridic pus sa rectifice, cu anasana, toate situatiile concrete rebele, pe care cauta sa le aduca la numitorul comun al ideologiei careia i se inchina.

Ceea ce nu suporta fanaticul secular este realitatea, asa cum este ea. Daca din realitate face parte religia, intrucat religia iese din schema sa ideologica, fanaticul secular o condamna si ii cere disparitia, cu o inversunare in care pot fi recunoscute antecedentele istorice ale tipului sau mental.

Asa s-a intamplat de curand, cand un profesor de filosofie din Buzau a cerut statului sa dispuna evacuarea icoanelor din spatiile publice, pe motiv ca intretin o „atmosfera ostila si degradanta”, „pericliteaza dezvoltarea mentala, spirituala, morala” a copiilor, ii „abuzeaza” si le produc „suferinte directe”.

Fanaticul de drepturile omului de azi este ca anabaptistul de odinioara, care distrugea toate reprezentarile religioase cu sentimentul ca impunea adevarul si moralitatea.

Si pentru anabaptismul fanatic, icoanele intretin o „atmosfera ostila si degradanta”, „pericliteaza dezvoltarea mentala, spirituala, morala” a copiilor, ii „abuzeaza” si le produc „suferinte directe”. Nu am aici spatiul de a discuta in fond sofismele si agresiunile acestei cereri.

Am s-o fac in revista „Idei in Dialog”, numarul pe decembrie. Semnalez doar cititorilor „Evenimentului zilei” speta careia ii apartine demersul profesorului de filosofie din Buzau – fanatismul: adica incercarea inversunata de a dizolva prin masuri coercitive impuse de stat consensul social creat de-a lungul timpului in jurul unei practici care a fost adoptata de societatea civila.

Romania in Advent – in bisericile si catedralele din Europa

Bucuresti, Romania/Romanian Global News
23 Noiembrie 2006 Douazeci si patru de biserici si catedrale din Europa vor gazdui, in perioada 24 noiembrie – 21 decembrie, concerte ale unor ansambluri si coruri romanesti, in cadrul programului Romania in Advent.Initiat si sustinut de Institutul Cultural Roman si de Ministerul Afacerilor Externe, programul cuprinde concerte de muzica baroca, colinde, muzica romaneasca de Craciun si cantece bisericesti. Romania in Advent isi propune conectarea spatiului cultural roman la alte spatii culturale europene, prin limbajul impartasit al muzicii, informeaza ICR. Prima editie a acestui ambitios program s-a desfasurat la sfarsitul anului 2005. Succesul inregistrat a motivat reluarea si extinderea initiativei in saptamanile care preced aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. Formatiile care participa la acest program – unele dintre ele incluzand si muzicieni straini – sunt Grupul baroc Transylvania, Flauto dolce, Grupul baroc Codex, Continuo condus de Dan Racoveanu, Ars Musica de Roumanie, Grupul Florilegium condus de Kati Debreczeni, Grupul Ausonia condus de Mira Glodeanu, Cvartetul Laetitia Musica Wien, Orchestra de muzica baroca condusa de Alison Bury (cu instrumentisti englezi, francezi, suedezi si romani), corurile Armonia, I. C. Danielescu, Te Deum, Cantores Amicitiae, Grupul vocal bizantin Theotokos, solistii vocali Ileana Tonca, Mihaela Maxim, Bianca Manoleanu, Simona Mihai, Ruxandra Ibric Cioranu, Dagmar Saskova, Florent Baffi, trompetistul David Blackadder, organistii Ursula Philippi si Nicolae Licaret.