"Ce este familia" si "Blazonul familiei" de Iacob Coman

Pe situl http://www.resursecrestine.ro/predici-audio

se gasesc si pot fi descarcate 2 serii de seminarii de familie, in format mp3, conferentiar fiind pastorul Iacob Coman.

Dintre titluri:

– Femeia, un crin intre spini
– Barbatul gesturilor de iubire
– Femeia, copilul casei
– Femeia, muntele de mir al familiei
– Locul unde se slefuiesc perle
– Un concert de mare tinuta
– Singurul loc unde se consuma dragostea

Lăsaţi fardurile şi căutaţi frumuseţea interioară

07.02.2008, Yekaterinburg (Catholica)
Arhiepiscopul ortodox Vikenty de Yekaterinburg Ĺźi Verkhniaya Tura le-a Ă®ndemnat pe femei să renunĹŁe la cosmetice Ĺźi să se limiteze la frumuseĹŁea naturală. „Dumnezeu ne-a făcut frumoĹźi Ĺźi ne deformăm noi pe noi, ne transformăm Ă®n niĹźte ciudaĹŁi. Este o fraudă Ĺźi o Ă®nĹŁelegere greĹźită a frumuseĹŁii. E ca o modă. PriviĹŁi la fetele de opt sau nouă ani. De ce să apeleze la farduri? Sunt frumoase ca niĹźte Ă®ngeri!” AfirmaĹŁiile au fost făcute Ă®n direct de Arhiepiscop la o emisiune transmisă de Soyuz TV Ĺźi de postul de radio Voskreseniye.

ĂŽn opinia prelatului, umbrele de la ochi „sunt cu adevărat Ă®nspăimântătoare Ĺźi fac oameni frumoĹźi să arate urât, dar din anumite motive unii cred că aĹźa e mai frumos. Este o bătaie de joc la adresa frumuseĹŁii date de Domnul. Dorim să fim mai frumoĹźi decât ne-a creat Dumnezeu”, a mai spus Arhiepiscopul, citat de agenĹŁia Interfax după un material tipărit de Dieceza de Yekaterinburg. Prelatul a mai susĹŁinut că adevărata frumuseĹŁe „porneĹźte din suflet, transformă trupul Ĺźi Ă®l face luminos Ĺźi spiritual”. Această frumuseĹŁe „caută sfinĹŁii să o obĹŁină”.

„Este nevoie să căutăm frumuseĹŁea spirituală Ĺźi să primim frumuseĹŁea fizică de la Domnul prin această frumuseĹŁe spirituală. Este o muncă grea. Dar Ĺźi apelul la cosmetice presupune eforturi. Bietele femei pierd o grămadă de timp stând Ă®n faĹŁa oglinzii Ĺźi fardându-se. Caută să se facă frumoase. Dar de fapt nu arată mai bine decât frumuseĹŁea naturală.” Dacă acest timp ar fi dat rugăciunii Ĺźi pocăinĹŁei, a mai spus Ierarhul ortodox, „atunci frumuseĹŁea lor ar fi naturală Ĺźi totul la ele ar străluci”

‘Este nevoie sa cautam frumusetea spirituala si sa primim frumusetea fizica de la Domnul’

Arhiepiscopul Vikenty de Yekaterinburg si Verkhniaya Tura, din cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse, le-a indemnat recent pe femei sa renunte la cosmetice si sa se limiteze la frumusetea naturala: ‘Dumnezeu ne-a facut frumosi si ne deformam noi pe noi, ne transformam in niste ciudati. Este o frauda si o intelegere gresita a frumusetii. E ca o moda. Priviti la fetele de opt sau noua ani. De ce sa apeleze la farduri? Sunt frumoase ca niste ingeri!’, informeaza catholica.ro. In opinia arhiepiscopului, apelarea la cosmetice ‘este o bataie de joc la adresa frumusetii date de Domnul. Dorim sa fim mai frumosi decat ne-a creat Dumnezeu. Adevarata frumusete porneste din suflet, transforma trupul si il face luminos si spiritual. Aceasta frumusete cauta sfintii sa o obtina. Este nevoie sa cautam frumusetea spirituala si sa primim frumusetea fizica de la Domnul prin aceasta frumusete spirituala. Este o munca grea. Dar si apelul la cosmetice presupune eforturi. Femeile pierd o gramada de timp stand in fata oglinzii si fardandu-se. Cauta sa se faca frumoase. Dar, de fapt, nu arata mai bine decat frumusetea naturala. Daca acest timp ar fi dat rugaciunii si pocaintei, atunci frumusetea lor ar fi naturala si totul la ele ar straluci’.

PS: daca apelul ar fi luat cat de cat in considerare,nu m-ar mira sa asist la un atac concertat impotriva crestinismului conservator din partea marilor concerne de cosmetice. Si bineinteles ca atingandu-se de profiturile exorbitante facute pe seama slabiciunii femeiesti de a „arata bine” (indiferent de pret – si preturile nu-s deloc mici…), crestinii anti-falsificare ar putea fi victima unui linsaj mediatic in numele apararii modernitatii de „relicvele trecutului intolerant” (nicicum a buzunarelor si conturilor gata sa plezneasca…) Cum insa prea putine fiice ale Evei vor da curs apelului pro-naturalete, marile concerne de „infrumusetare” pot dormi linisite…

Children of Heaven/Bacheha-Ye aseman (1997)

yfla.wrap(„This multimedia content requires Flash version 9 and above.”, „Upgrade Now.”, „http:\/\/www.adobe.com\/shockwave\/download\/download.cgi?P1_Prod_Version=ShockwaveFlash”, ”

A masterpiece of the Iranian director Majid Majidi. Wonderful story of two children.

http:\/\/www.imdb.com\/title\/tt0118849\/
http:\/\/en.wikipedia.org\/wiki\/Children_of_Heaven

Filmul este deosebit si poate fi descarcat de pe videogoogle cu subtitrare in engleza. 1 & 2
„);To view this multimedia content, please enable Javascript.

"Tratatele de aderare ale dragostei" – seminar pentru tineri

Iacob Coman, Seminar cu studentii AMiCUS, Timisoara, nov.2006 –
„Tratatele de aderare ale dragostei”-

1.’Portretul european al femeii” Video(real media) Audio(mp3)

2.’Cine nu iubeste ca noi sa nu fie iubit” Video(real media) Audio(mp3)

3.’Cealalta poveste de dragoste” Video(real media) Audio(mp3)

Laguna albastra (1980) /The Blue Lagoon

yfla.wrap(„This multimedia content requires Flash version 9 and above.”, „Upgrade Now.”, „http:\/\/www.adobe.com\/shockwave\/download\/download.cgi?P1_Prod_Version=ShockwaveFlash”, ”

Frumusetea luxurianta si splendoarea unui taram de vis din Sudul Pacificului sunt surprinse in romanul lui Henry De Vere Stacpoole, din 1903. Doi copii si un bucatar de pe un vas supravietuiesc in urma unui naufragiu si reusesc sa ajunga in siguranta pe o insula tropicala. Totusi, curand, bucatarul moare, si tinerii nostri eroi raman acum singuri. Anii trec, iar Emmeline si Richard devin parca o parte naturala din paradisul ce-i inconjoara. Ei descopera singuri schimbarile care au loc atat pe plan fizic, cat si emotional o data cu varsta adolescentei. Ei se joaca, se cearta si descopera o dragoste sincera, nevinovata care, in cele din urma, va avea ca rezultat un copil. Civilizatia e undeva foarte departe de ei si Emmelin si Richard nu stiu daca vor mai avea ocazia sa dea ochii cu alti oameni.

http:\/\/www.imdb.com\/title\/tt0080453\/
http:\/\/www.cinemagia.ro\/movie.php?movie_id=14391&what=article&article_id=12690

PS: filmul este de-a dreptul remarcabil 🙂 si nu se poate sa nu te duca cu gandul la paradisul primilor doi oameni; de fapt Adam si Eva pot fi imaginati in buna masura in postura a 2 copii care cresc si se cunosc reciproc, se iubesc desi se mai si cearta, realizeaza ca de fapt sunt \”destinati\” sa fie una, ca de fapt nu pot fi altfel…
Deci, un film care cheama spre redescoperirea a ceea ce ar fi trebuit sa fie familia umana, fie si in conditiile caderii in pacat.

„);To view this multimedia content, please enable Javascript.

Impresii de plimbaret: "Beat … de frumos" & "Cu capu-n nori…"

Sabatul trecut m-am imbatat.Nu va speriati, tot anti-alcool am ramas. M-am imbatat, dar doar de frumos, frumosul toamnei cum numai intr-un inceput de noiembrie pe plai mioritic,parca, poti vedea. Crampeiul de frumos de paradis cazut , fie si asaltat de sosele si nebunie, s-a numit Herastrau.

Herastrau al unui splendid spectacol de culoare,cum nici unui pictor, oricat de genial, nu poate reda asa cum o face o retina flamanda de verde carpatin si exasperata dupa cativa ani de peisaj iberic desertic.

Daca as fi putut, l-as fi rugat pe Dostoievski sa ma lamureasca mai pe indelete ce-a vrut sa spuna cu celebra vorba „Frumusetea va mantui lumea.” Pentru ca frumosul pana sa te mantuie,te imbata crita 🙂

E limpede ca la origini Dumnezeu a facut totul frumos, cum afirma versiunea greaca a Pentateucului (Septuaginta).

Facerea 1:31(versiunea Anania Bartolomeu)

Si a vazut Dumnezeu toate câte facuse: si iata ca erau foarte frumoase. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a sasea.

Tanjind dupa frumosul paradisului pierdut

Azi sabat, zi de amintire a superbului mega-apartament primit de Adam si Eva drept cadou de nunta.Raiul – gradina de joaca pentru primii copii ai Domnului- este casa de unde am plecat si care ne asteapta. Incantarea ce ne cuprinde cand vedem frumosul uratului de Herastru (comparativ cu Paradisul),nu este altceva decat dorul dupa vesnicia frumosului, pentru ca in oricat pacat am zace si am fi imbibati,nu ne putem extirpa din inima gandul vesniciei, vesnicia sadita de Insusi Dumnezeu in inima noastra, dupa cum ne aminteste si Inteleptul Solomon…

Extazul ce ne cuprinde in fata frumosului din lumea noastra atat de urata, este reminiscenta paradisului pierdut.Desi nu l-am vazut cu ochii nostri, totusi il „vedem” ca intr-un vis indepartat, dar real, gratie memoriei ancestrale de care nu putem scapa, dat fiindca ne curge prin sangele venit de la Adam dorul de-acasa, Raiul nostru.Daca am fi doar maimute evoluate, de unde acest tanjet dupa… betia de frumos, dupa spectacolul de culoare, dupa armonia luminii cu culorile frunzelor si cu ciripitul pasarilor cerului?

Si daca e corecta teoria conform careia anotimpurile ar fi aparut ulterior creatiei(unii zic: cam de pe la potop…), atunci pana si anotimpul cand verdele si soarele apun, anotimpul muribund, toamna, pana si ea prin frumusetea frunzelor ce trag sa-si dea sufletul, pana si toamna mortii e frumoasa si ne cheama spre Paradis.Harul divin, se vede, n-are limite: Dumnezeu a facut ca pana si acest anotimp, toamna, tot sa ne aminteasca de frumosul paradisului.

Si iar imi fuge gandul la Dostoievski. Iminenta mortii traita pe propria-i piele, si emotiile incercate de comutarea in ultima clipa a sentintei de moarte apar in mai multe din operele sale. In „Idiotul” vedem cum in acele cateva minute inainte de executie a inteles frumusetea vietii si a gustat din plin dragostea de viata, chiar si viata aceasta imbibata de bube, mucegaiuri si noroi…

„Un preot, cu o cruce Ă®n mĂ®nă, se apropie rĂ®nd pe rĂ®nd de fiecare. Asta Ă®nsemna că nu le rămăseseră decĂ®t cinci minute de trăit, atĂ®ta tot. El spunea că cele cinci minute Ă®i părură de o durată nesfĂ®rsită, de o bogătie imensă; i se părea că Ă®n aceste cinci minute are de trăit atĂ®tea vieti, Ă®ncĂ®t n-avea nici un rost să se gĂ®ndească de pe acum la clipa cea din urmă si, ca atare, omul se apucă să-si facă ultimele dispozitii; Ă®si Ă®mpărti deci timpul Ă®n felul următor: două minute pentru a-si lua rămas-bun de la prieteni, două — ca să se gĂ®ndească la sine Ă®nsusi si-i mai rămĂ®nea un minut ca să arunce cea din urmă privire Ă®n jurul său. Ă®si amintea perfect că făcuse tocmai aceste trei dispozitii si exact acest calcul. Se despărtea de viată la douăzeci si sapte de ani, plin de sănătate si de vigoare. LuĂ®ndu-si rămas-bun de la prieteni, Ă®si amintea că Ă®i adresase unuia dintre ei o Ă®ntrebare lipsită de orice importantă si că asteptase cu mult interes răspunsul. Apoi, după ce-si luă rămas-bun de la prieteni, urmară cele două minute pe care le destinase ca să se gĂ®ndească la sine Ă®nsusi. Stia dinainte la ce se va gĂ®ndi: voia anume să-si Ă®nchipuie cĂ®t se poate mai iute si mai limpede ce va urma; cum vine asta, că, uite, el acum există, trăieste, iar peste trei minute va fi cu totul altceva sau poate altcineva — dar cine anume? Si unde va fi? Pentru toate aceste Ă®ntrebări, spera să găsească răspuns Ă®n răstimpul celor două minute! ĂŽn apropiere era o biserică si turla aurită a catedralei strălucea Ă®n bătaia razelor unui soare sclipitor.

ĂŽsi amintea că nu si-a putut lua ochii de la această turlă scăldată Ă®n raze scĂ®nteietoare pe care le răsfrĂ®ngea; nu se putea desprinde de aceste luciri; i se părea că ele sĂ®nt firea cea nouă cu care el, peste trei minute, se va contopi Ă®ntr-un fel oarecare… Nesiguranta necunoscutului si oroarea fată de acel ceva nou care va fi si trebuie să survină Ă®ndată erau insuportabile; dar nimic, spunea el, nu i se păruse Ă®n acele clipe mai Ă®ngrozitor decĂ®t gĂ®ndul continuu: „Dar dacă ar fi să nu mor? Dacă ar fi să mă Ă®ntorc la viată — ce infinit! Si mi-ar apartine Ă®n Ă®ntregime! As transforma atunci orice clipită Ă®ntr-un secol, n-as pierde nici una măcar, as drămui cu zgĂ®rcenie fiecare minut, pentru a nu irosi nimic zadarnic!”

„Cu capu-n nori”

In general expresia are o conotatie negativa: aerian, rupt de realitate,

Dar crestinul chiar „cu capu-n nori” trebuie sa fie: uneori deasupra norilor, alteori sub nori, dar oricum …prin(tre) nori.

Cand mergi cu avionul si ai si privilegiul sa fii la fereastra, decolarea iti ofera o “revelatie” :cand decolezi, jos la sol e mohorat, ploaie rece mocaneasca, peisaj bacovian pesimist( cel putin pentru mine). Odata ridicat in aer avionul si patura de nori strapunsa, peisaj care se dezvaluie este de-a dreptul mirific. Deasupra norilor se vede soarele voios,cerul senin nevoie mare, iar jos, patura de nori ca o zapada proaspata, alba si afanata, „zapada” nefiind decat aceeasi nori care vazuti de jos sunt cenusiu-plumburii,si produc depresii bacoviene celor cu capul si picioarele pe pamant si noroi.

Crestinul nu-si poate permite sa nu vada ce e sub soare , la sol(“ noroi, bube, mucegaiuri”…) si sa ramana cu capul “in nori” vesnic. E musai sa vada cenusiul pacatului,nevoile mizere ale semenilor sai.Doar vazandu-le si simtindu-le le poate veni in ajutor.

Insa capul trebuie ridicat si deasupra norilor, pentru a mai lua cate-o „gura de …cer”, pentru a vedea ca desi jos e mohorat si noroi, soarele tot straluceste si norii cenusii vazuti de sus nu-s decat o inocenta patura de „zapada” la foarte mare altitudine…

Cu capul “in nori”: slujind “sub nori” dar cu inima si dorul “deasupra norilor”…pe cat im-posibil…

"Rânduieli" de Marin Sorescu

La noi muierea pupa mâna bărbatului
Până mai adineauri – zicea Marin al lui Pătru,
Şi din dumneata nu-l scotea niciodată,
Îi făcea trei, patru copii, dar nu îndrăznea să-i zică tu,
Cele mai mândre, care se ambiţionau, nu-i ziceau nicicum.

Femeia are socotelile ei, ea să ţină de coada cârpătorului,
Să ţină oala de mănuşă, la foc, să stea ciucită la vatră
Şi să lase politica – de asta ne ocupăm noi, asta e pentru oameni –
Femeia, ce Ĺźtie femeia?
Ea să şteargă sticla lămpii, să alinieze clondirele pe corlată,
Să fie toate drepte, aşa să tragi cu aţa,
Să te tragă, să-ţi pună ventuzele şi să nu-ţi iasă din vorbă
Că ce ştie ea?

Înainte n-o prea vedeai la faţă, că purta maramă,
Zăvelca lungă, acolo, abia-i sclipeau gleznele,
Dar o ghiceai pe-a frumoasă – şi-o furai, domnule,
O luai pe cal, şi-o făceai muierea ta, era o dulceaţă,
Dar acum pe cine să furi? Uitaţi-vă-n jur, pe cine să furi?

Altfel era viaţa, mai tacticoasă, umblai în cămaşă lungă până
Spre douăzeci de ani, că ziceau că eşti copil, la douăzeci de ani
Îmbrăcai izmenele, te-ncingeai cu brâul şi plecai după fete,
Le încântai din fluier.

Nu mai sunt rânduielile alea, treierai cu caii,
Vedeai cum se suceşte lanţul pe steajăr, la urmă-ntorceai caii,
Rămânea jos grâul ca aurul. Aveai stupi, oi,
Beai câte-un putinei de lapte bătut şi te ştergeai la gură cu mâtca,
Mâncai un geac de brânză, coceai floricele,
Nici mălaiul nu mai e
Aşa de dulce, când îl spoia mama cu cocă
Şi făcea pe deasupra flori cu lingura ,
După aia îl băga-n ţest.
Zăbicul are alt gust.
Şi vitele parcă sunt mai proaste, că ţin minte
Când se ducea mama să mulgă vacile în obor,
Viţeii, care stăteau aleşi în curte, cum o vedeau cu oala în mână
Săreau, se gudurau pe lângă ea.
Ştiţi că şi anul acesta Prica iar mi-a rămas stearpă?
Şi vitele sunt mai proaste, ascultaţi-mă pe mine.

Poţi să discuţi cu femeia lucrurile astea? Că nu poţi.
Nici copii nu mai face ca lumea,
Să-ţi umple casa, să te simţi om,
Una-două îi leapădă, zice că a râvnit la varză acră şi n-a
Găsit la repezeală şi i-a lepădat,
Ori c-a râvnit la cireşe iarna, şi de unde să ia, şi s-a stârpit,
Bazaconii – nu vor să dea-n greu,
De-aia s-a-mpuĹŁinat lumea.
Înainte când veneau turcii pe-aici cine-i lua la palme? – câte zece-doisprezece
Săreau din câte-un copac pe turc, lui Baba Novac pe-aici îi plăcea
Să se bată cu ei, de ne lăuda şi Mihai Viteazul:
„Daţi mă, băga-i-aş la ududoi, să mai stea şi pe-acasă.”

Dar discută astea cu Maria Bălii – uite-o că vine – toată ziua prin odăi – să vezi ce zice,
Că ea a stat toată viaĹŁa cu fundu’ pe cămaşă degeaba Ĺźi nici tabla
ĂŽnmulĹŁirii n-o Ĺźtie.
– Mărie, cât fac fă, nouă ori opt? Care e, fă, capitala Portugaliei?
– ĂŽnsoară-te, mă, Târziule, Ĺźi nu mai lozi aci, cu copiii,
Că ai şi-nceput să iei culoarea cerii.
– Păi găseĹźte-mi tu una, care să-mi placă Ĺźi să-mi pupe mâna la comandă,
Că acum o iau.
– ĂŽn nădejdea aia, vezi să nu te pupe moartea rece.

Nea Marin al lui Moşu Pătru se apropia bine de cincizeci de ani,
Dar nu se hotăra să se-nsoare, toate aveau câte-un cusur,
Era poreclit Târziu, dar numai Maria Bălii îndrăznea să-i spună în faţă,
Deştept, iscoditor, cunoştea bine ce-a fost înainte pe la noi,
Avea parcă alt puls, dat cu o sută de ani în urmă,
Lăcrima sec pentru stricarea rânduielilor şi după cum citise el în
Norii de la cornul Caprii, nu era de-a bună.
Se-ntoarce lumea cu curu-n sus şi se scufundă pământul.
Casa lor bătrână, de moşneni domoli şi aşezaţi,
Intra încet în pământ.

Marin Sorescu

yfla.wrap(„This multimedia content requires Flash version 9 and above.”, „Upgrade Now.”, „http:\/\/www.adobe.com\/shockwave\/download\/download.cgi?P1_Prod_Version=ShockwaveFlash”, „
„);To view this multimedia content, please enable Javascript.

A avea grija de casa si copii inseamna “ideologie nazista”?

O fosta crainica TV de succes din Germania a fost acuzata de “propaganda nazista” din cauza campaniei pe care o promoveaza. Eva Herman, in varsta de 47 de ani, incearca sa incurajeze femeile sa aleaga maternitatea si viata casnica in locul emanciparii si carierei de succes. Mesajul transmis doreste sa determine cat mai multe femei sa-si lase locurile de munca in schimbul unor idealuri traditionale cum ar fi: grija pentru gospodarie, gatitul sau cresterea copiilor, asta in incercarea de a salva o tara cu cea mai scazuta rata a natalitatii din Europa: 1,3 copii pentru o femeie.

“Daca vom continua stilul de viata actual, in aproximativ 100 de ani Germania nu va mai exista asa cum o stim noi si asa cum o stiau parintii nostri. Germania, si chiar Europa, vor disparea”, a declarat Eva Herman in cursul saptamanii trecute.

Conform ideilor promovate de ea, mamele germane ar trebui platite cu sume intre 16.250 si 20.000 de euro ca si “coordonatori de familie”. Aceste conceptii despre viata si familie au fost adunate si sistematizate intr-o carte, pe care autoarea a garnisit-o cu scrisori primite din partea unor femei de cariera, in care isi marturisesc deceptiile avute si faptul ca si-au gasit un rost in maternitate si viata casnica.

La auzul acestor declaratii, feministele si militantele de stanga au sarit “ca arse”. Criticul cel mai dur s-a dovedit a fi un personaj cunoscut in lumea miscarii feministe radicale, editorul Alice Schwartzer, care a descris teoriile expuse de Eva Herman ca fiind “prostii care vor sa dovedeasca inrudirea dintre un liliac din neolitic si decoratia Crucea Mamei”. Ca o paranteza, decoratia “Crucea Mamei” – Mutterkreuz – este o decoratie germana din timpul lui Hitler, ca o initiativa a acestuia de a incuraja cresterea populatiei ariene. Era acordata mamelor dovedite cu radacini ariene si care aveau de la 3 copii in sus.

In replica, Eva Herman a spus ca afirmatiile de mai sus sunt tendentioase pentru ca asociaza dorinta de a avea o familie cu aceasta perioada din istoria Germaniei. “In timpul regimului national-socialist, multe mame au fost separate de copiii lor. Asocierea in acest sens este absurda si neavenita”, a mai spus ea.

Fosta crainica, votata la un moment dat ca fiind cea mai populara “stirista”, a afirmat ca ambitiile legate de cariera s-au estompat puternic, atunci cand a devenit insarcinata la 38 de ani. In august, anul trecut, a hotarat sa-si intrerupa cariera din televiziune, in favoarea campaniei pro-copii si pro-familie.

In cartea sa, intitulata “Principiul Evei”, ea subliniaza faptul ca esecul femeilor de a ramane acasa conduce la prabusirea institutiei familiei si la “o societate fara suflet”. Cartea in sine, prin tema tratata,”pune degetul pe rana”, cum se spune. Interesul publicului pentru ideile expuse este mare, dovada ca s-au epuizat circa 100.000 de exemplare in doar 10 zile. In unul din pasaje apare o replica a Evei Herman pentru fostul ei sot, Werner Herman, care ar fi spus la un moment dat: “Draga Eva, ai fost tot timpul o carierista si tu ai fost cea care nu a vrut copii. Nu te-ai ocupat cu gospodaria pentru ca aveam o menajera…”. La aceste cuvinte, ea a raspuns: “Am avut trei casnicii si doar un copil. Ar fi fost mai bine sa fi avut o singura casatorie si trei copii.” (M.M. – Novopress Romania)

http://www.protejarea-familiei.com/index.html

http://www.protejarea-familiei.com/index.html

Familia este structura de bazã a societãtii. Aceastã realitate a fost validatã de-a lungul întregii istorii a omenirii.

Societãtile si natiunile au fost puternice atunci când familia a fost puternicã si au decãzut pânã la disparitie atunci când valorile familiale au fost desconsiderate.

Familia stabilĂŁ si puternicĂŁ este garantia dezvoltĂŁrii societĂŁtii si a ordinii sociale.

În ultimii ani, cu precãdere dupã cãderea comunismului, în contextul globalizãrii si a relativizãrii reperelor morale, familia s-a aflat sub un atac tot mai puternic. Scãderea ratei cãsãtoriilor, simultan cu cresterea ratei divorturilor si a avorturilor, au condus în România la o disolutie socialã caracterizatã prin dezorientarea individului si lipsa perspectivelor personale de viitor.

ĂŽn acest context, anumite voci cer forme pretins „alternative” de familie, forme care niciodatĂŁ nu au putut contribui la dezvoltarea socialĂŁ.

Relativizarea valorilor morale, atacul asupra traditiei crestine a poporului român în ceea ce priveste institutia familiei, ne-au determinat sã iesim din indiferentã.

În conditiile în care aproximativ 90% din cetãtenii României se declarã crestini, este firesc ca cel putin o parte dintre ei sã ia atitudine si sã exprime public valorile crestine.

Suntem un grup de persoane fizice, fĂŁrĂŁ apartenentĂŁ politicĂŁ, si derulĂŁm acest „proiect de ocrotire a cĂŁsĂŁtoriei si familiei” Ă®n baza Legii 189/9 decembrie 1999, care ne dĂŁ posibilitatea sĂŁ initiem modificĂŁri legislative.

Solicitãm Parlamentului tãrii, în virtutea articolelor 2(1), 36, 51, 150 si 151 din Constitutia României, sã supunã unui referendum urmãtorul amendament la articolul 48 din Constitutie:

„ĂŽn România, poligamia este interzisĂŁ, iar cĂŁsĂŁtoria este permisĂŁ doar Ă®ntre un bĂŁrbat si o femeie.”

"Sclavagismul stiintific" – Conferinta de exceptie online: Univ. Dr Iacob Coman

Iacob Coman – Daca ai sti ce inseamna viata –Sclavagismul stiintific

Live: http://www.intercer.net/rm.php?id=3950

Download: http://www.azsmures.ro/evDacaAiSti/02.Sclavagism.rmvb