Ecumenismul necrestin al Vaticanului

Ecumenismul necrestin al Vaticanului

Un documentar din 1995, subtitrat in limba romana, despre ecumenism, din perspectiva ortodoxa conservatoare.
Sunt surprinsi principalii pasi facuti spre ecumenism, mai ales cei ai Vaticanului, din perspectiva foarte critica a ortodoxiei fundamentaliste.
Cred ca filmul merita descarcat si vazut, mai ales ca reiese clar obiectivul globalizarii religioase prin sincretism, impunerea unei noi ere a pacii mondiale plecand de la pacea dintre religii.

Documentarul este format avi si dureaza 40 de minute.

Sfântul Scaun respinge formulele feministe de botez

CongregaĹŁia pentru Doctrina CredinĹŁei a clarificat faptul că două formule de botez care elimină numele masculine folosite pentru Dumnezeu sunt invalide Ĺźi subminează credinĹŁa Ă®n Sfânta Treime. DeclaraĹŁia CongregaĹŁiei, făcută publică ieri, răspunde la două Ă®ntrebări ce privesc validitatea botezului conferit fără referire la Dumnezeu Tatăl Ĺźi Fiul. Prima Ă®ntrebare: „Este un botez valid dacă este conferit cu cuvintele `I baptize you in the name of the Creator, and of the Redeemer, and of the Sanctifier` (Te botez Ă®n numele Creatorului Ĺźi al Răscumpărătorului Ĺźi al SfinĹŁitorului) sau `I baptize you in the name of the Creator, and of the Liberator, and of the Sustainer` (Te botez Ă®n numele Creatorului Ĺźi al Eliberatorului Ĺźi al SusĹŁinătorului)?” A doua Ă®ntrebare: „Trebuie oamenii să fie botezaĹŁi cu formule `in forma absoluta`?” Răspunsurile sunt: „La prima Ă®ntrebare, negativ; la a doua Ă®ntrebare, afirmativ.”

Papa Benedict, Ă®ntr-o recentă audienţă Ă®n care l-a primit pe Cardinalul William Levada, prefectul CongregaĹŁiei pentru Cauzele SfinĹŁilor, a aprobat aceste răspunsuri, adoptate anterior la o sesiune ordinară a dicasterului. Papa a cerut publicarea răspunsurilor. Textul cu răspunsurile poartă semnătura Cardinalului Levada Ĺźi a Arhiepiscopul Angelo Amato, secretar al dicasterului. O notă ataĹźată, semnată de Mons. Antonio Miralles, profesor de teologie dogmatică la Universitatea Pontificală Sf. Cruce, a explicat faptul că răspunsul „priveĹźte validitatea botezului conferit cu două formule Ă®n limba engleză practicate Ă®n Biserica Catolică. […] ĂŽn mod evident, Ă®ntrebarea nu priveĹźte limba engleză ci formula Ă®n sine, care poate fi exprimată Ĺźi Ă®ntr-o altă limbă.” Nota continuă: „Botezul conferit Ă®n numele Tatălui Ĺźi al Fiului Ĺźi al Duhului Sfânt respectă porunca lui Isus ce apare la sfârĹźitul Evangheliei după Sf. Matei. […] Formula de botez trebuie să fie o expresie adecvată credinĹŁei trinitare, formule aproximative fiind inacceptabile.”

„VariaĹŁii ale formulei de botez – folosind denumiri ne-biblice pentru Persoanele Divine – aĹźa după cum avem amintite Ă®n acest răspuns, provin dintr-o teologie aĹźa numită feministă”, fiind o Ă®ncercare „de a evita folosirea cuvintelor Tată Ĺźi Fiu care sunt considerate misogine, Ĺźi folosindu-se astfel alte nume”, explică nota. „Astfel de variante Ă®nsă subminează credinĹŁa Ă®n Sfânta Treime.” Cardinalul Urbano Navarrete, fost rector al Universităţii Pontificale Gregoriana, a precizat la rândul său: „Răspunsul CongregaĹŁiei pentru Doctrina CredinĹŁei constituie o declaraĹŁie doctrinală autentică, ce are efecte canonice Ĺźi pastorale universale. ĂŽntr-adevăr, răspunsul afirmă implicit că oamenii care au fost botezaĹŁi, sau cei care Ă®n viitor vor fi botezaĹŁi, cu formulele Ă®n cauză, Ă®n realitate nu au fost botezaĹŁi.” Practic este vorba de persoane ne-botezate, care trebuie de aceea botezate corect.

01.03.2008, Vatican (Catholica)

Petiţie pentru o a cincia dogmă mariană

O stire proaspata ne anunta ca cinci cardinali catolici „au trimis o scrisoare Ă®n care invită prelaĹŁii din lumea Ă®ntreagă să li se alăture Ă®ntr-o petiĹŁie către Papa Benedict al XVI-lea pentru a declara o a cincia dogmă mariană, despre care ei afirmă că ar „proclama adevărul creĹźtin deplin despre Maria”.

Textul, dat publicităţii săptămâna trecută, include petiĹŁia care cere Papei să o proclame pe Maria ca „Mama spirituală a Ă®ntregii omeniri, co-răscumpărătoare cu Isus răscumpărătorul, mijlocitoare a tuturor harurilor cu Isus unicul mijlocitor, Ĺźi avocată cu Isus Cristos Ă®n numele omenirii”.

ĂŽn petiĹŁie se arată: „Credem că este timpul oportun pentru o definire solemnă de clarificare cu privire la Ă®nvăţătura constantă a Bisericii despre Maica Răscumpărătorului Ĺźi cooperarea ei unică la opera de Răscumpărare, precum Ĺźi despre rolurile ei ulterioare Ă®n distribuirea harului Ĺźi mijlocirea pentru familia umană”.

Referindu-se la preocupările de natură ecumenică, petiĹŁia continuă: „Este de mare importanţă […] ca credincioĹźii altor tradiĹŁii religioase să primească clarificarea la cel mai Ă®nalt nivel al certitudinii doctrinale autentice pe care Ă®l putem oferi, a faptului că Biserica Catolică face o deosebire esenĹŁială Ă®ntre rolul unic al lui Isus Cristos, Răscumpărătorul divin Ĺźi uman al lumii, Ĺźi unica deĹźi secundara Ĺźi subordonata participare umană a Maicii lui Cristos la marea operă de Răscumpărare”. Textul adaugă că acest pas ar fi „expresia cea mai Ă®naltă a clarităţii doctrinale Ă®n slujba fraĹŁilor noĹźtri creĹźtini Ĺźi necreĹźtini care nu sunt Ă®n comuniune cu Roma”.

ĂŽntr-o declaraĹŁie de presă dată Ă®mpreună cu scrisoarea, Cardinalii au adăugat: „Această iniĹŁiativă intenĹŁionează de asemenea să pornească un dialog mondial Ă®n profunzime despre rolul Mariei Ă®n mântuire pentru timpurile noastre. […] Dacă acest efort va avea succes, o proclamare ar constitui un eveniment istoric pentru Biserică”.”

Cititi stirea intreaga AICI.

Dupa cum se poate observa, Vaticanul isi „imbraca bine” urgenta ecumenic-hegemonica prin strategia supralicitarii temei mariane. Cum ortodocsii nu prea au obiectii, iar Islamul deja ofera in Coran Mariei un loc mai proeminent chiar decat Fiul ei, cum New Age-ul cocheteaza serios cu ideea unei Zeite-Mama a Pamanului, nu este deloc de mirare forcingul Vaticanului. Ca „Mama spirituală a Ă®ntregii omeniri” Maria ar fi un centru unificator al religiilor, care centru unificator ar necesita si unul administrativ-politic in care nimeni n-ar parea mai nimerit decat „tatucul” de la Roma( care oricum este teoretic seful celei mai mari grupari religioase din omenire).

Daca se vor implini manariile catolice, foarte interesanta va fi soarta celor care nu o vor idolatriza pe „Mama spirituală a Ă®ntregii omeniri” si nu vor spune „Da” si „Amin” tuturor poruncilor „Marelui Tatuc” al Romei…

Cardinalul Kasper subliniază: unitatea NU este opţională

(26.01.2008, Roma – Catholica)

Din moment ce Cristos a dorit şi s-a rugat pentru unitatea creştină, ea nu este o opţiune ci o datorie sacră, a afirmat preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor. Cardinalul Walter Kasper a făcut această afirmaţie marţi după o ceremonie în care a fost premiată colaborarea dicasterului său cu Comisia Credinţă şi Ordine a Consiliului Mondial al Bisericilor.

Centrul Pro Unione Ĺźi Centrul Laic din Roma au organizat evenimentul ecumenic Ă®n cadrul căruia două organizaĹŁii au primit Premiul pentru Unitate CreĹźtină, pentru că au colaborat timp de 40 de ani la pregătirea Săptămânilor de Rugăciune pentru Unitatea CreĹźtină (SRUC). Premiul este acordat de FraĹŁii Franciscani ai Ispăşirii, ordin fondat de pr. Paul Wattson, cel care a iniĹŁiat SRUC (o prezentare a acestui episcopalian a fost publică pe Ercis.ro). La evenimentul din Roma Cardinalul Kasper a amintit: „Unitatea creĹźtinilor este o poruncă de la Domnul nostru Isus Cristos. Nu este o opĹŁiune. Este o datorie sacră. Isus Cristos a fondat o singură Biserică, iar creĹźtinii trebuie să fie uniĹŁi pentru a da o mărturie comună Ă®ntr-o lume care este tot mai secularizată.”

Directorul Centrului Anglican din Roma, rev. John Flack, a vorbit despre aniversare a o sută de ani de la iniĹŁierea SRUC. „Această celebrare este foarte frumoasă; s-a amintit de pr. Paul Couturier Ĺźi pr. Paul Wattson, care au Ă®nceput Săptămâna, Ĺźi sperăm la Ă®ncă o sută de ani de rugăciune Ă®mpreună, dar nu doar o săptămână, ci de-a lungul Ă®ntregului an.” Pr. James Puglisi, directorul al Centrului Pro Unione, a spus că aniversarea dă speranĹŁe: „Pentru mine acest eveniment este o sursă de bucurie Ĺźi un semn de speranţă că orice este posibil atunci când nu ne bazăm pe noi ci pe Duhul lui Dumnezeu.” Pr. Puglisi este actualmente superiorul general al Societăţii Ispăşirii.

PS: Vaticanul NU VREA sa stie de libertatea de optiune. In cel mai pur spiriit al Inchizitiei, „propune” unitatea ca OBLIGATORIE!, vrei nu vrei, musai trebuie sa te unesti. Dragoste si unitate cu sila, la comanda autointitulatului Pontifex Maximus … Big Brother alias Papa vrea sa-l iubesti. Te si sileste daca e cazul.Nu zice la Evanghelie: „siliti-i sa intre”? Inchizitia deci a fost credincioasa….

Vreti, nu vreti, pregatiti-va pentru dragoste & unitate cu sila… made in Vatican

BIBLIA CLERUS: READING THE WORD OF GOD WITH THE CHURCH

http://www.clerus.org/bibliaclerus/index_eng.html

The Vatican Congregation for the Clergy has launched Biblia Clerus which allows researchers to access Bible verses with exegesis from doctors of the Church or cross-reference liturgical texts with commentaries from some Church Fathers. The site promotes a program which ‘offers Sacred Scripture, its interpretation in light of Sacred Tradition and the teachings of the Magisterium, with appropriate theological commentary and exegesis’. It is available in French, Portuguese, Spanish, German, English and Italian.

This program offers Sacred Scripture, its interpretation in light of Sacred Tradition and the teachings of the Magisterium, with appropriate theological commentary and exegesis.
The downloadable version allows you to connect Sacred Scripture to the complete works of many Doctors of the Church, Councils, Encyclicals, teachings of the Popes, Catechisms, as well as commentaries from secular literature, etc.
Note: At the moment, the content may differ according to the language used. You are invited to expand your inquiry by researching in other languages.

Patriarhul Bartolomeu PREGATIT SA RECUNOASCA primatul papal

Patriarhul ortodox Bartolomeu I al Constantinopolului a declarat că este pregătit să recunoască primatul Papei, dar că nu acceptă punctul de vedere catolic asupra implicaĹŁiilor acestui primat. ĂŽntr-un interviu pentru un post de televiziune bulgar, liderul ortodox – care este considerat a fi „primul Ă®ntre egali” Ă®n lumea ortodoxă – a spus că susĹŁine declaraĹŁia rezultată din Ă®ntâlnirea de dialog teologic catolico-ortodox din octombrie, de la Ravenna, Italia.

Respectiva declaraĹŁie – publicată integral pe Ercis.ro Ĺźi transmisă prin email abonaĹŁilor Catholica.ro – aminteĹźte că Ă®n primul mileniu de creĹźtinism Episcopul Romei era recunoscut ca primul Ă®ntre Patriarhi. ĂŽn timp ce admite aceasta, Patriarhul Bartolomeu a afirmat pentru postul bulgar că nu crede că primatul de care s-a bucurat Episcopul Romei Ă®n primul mileniu ar include autoritate asupra celorlalĹŁi Patriarhi. Primatul Romei, a explicat el, implică o precedenţă Ă®n onoare Ĺźi nu un statut disciplinar asupra Episcopilor lumii. Dar chiar Ĺźi formula de primat Ă®nĹŁeleasă de Patriarhul Bartolomeu nu este Ă®n general acceptată Ă®n Ortodoxie, după cum o arată tensiunile frecvente cu Patriarhia Moscovei.

28.11.2007, Roma (Catholica)

PS: targuiala e ca si inceputa… acum se stabileste doar pretul…apropo de bancul cu curva „de lux”…
Documentul final de la Ravenna poate fi citit la adresa: http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=20071149

CUTREMURATOR: VATICAN I SI CARDINALUL STROSSMAYER

„Primatul papal Ĺźi mitul suveranitatii infailibile”, SfĂ®nta M-re BĂ®rsana, 1999

Traditia canonică este asezată, referindu-ne la organizarea generală a Bisericii, pe principiul bunei înţelegeri şi al armoniei, pe unitatea de credinţă şi de comuniune a tuturor Bisericilor locale. Timp de mai multe secole, Apusul şi Răsăritul stiau că ideea unui episcop universal era în mod radical străină Tradiţiei Bisericii.

Dar atunci, cum a ajuns Biserica romano-catolică Ă®n 1870, după Conciliul I Vatican, să definească Ă®n mod solemn dogma infailibilităţii pontificale? Aceasta ar cere un alt studiu despre evoluĹŁia teologiei Bisericii romano-catolice care a dus la promulgarea infailibilităţii papale, a Imaculatei concepĹŁii, a Purgatoriului…

La fiecare inovaĹŁie a Bisericii romano-catolice s-au ridicat oameni pentru a i se opune, Ă®nsă Roma fie i-a izgonit, fie i-a supus. ĂŽn legătură cu dogma infailibilităţii, Cardinalul Strossmayer a fost un opozant puternic… Ă®nainte de a i se supune, Ă®n ciuda luptei grele la care s-a angajat. ĂŽn continuare vom prezenta intervenĹŁia sa Ă®n Conciliul I Vatican, care exprimă admirabil adevărul istoric Ĺźi dogma Bisericii Ortodoxe. Cine era Cardinalul Joseph-Georg Strossmayer? A decedat Ă®n orasul Osseka la 26 martie 1905. A fost arhiepiscop romano-catolic de Bosnia, Diakovo Ĺźi Strensky. Viata acestui om deosebit a fost marcată de o mare activitate Ă®n folosul lumii slave Ĺźi mai ales al patriei sale, Regatul Unit al Croatiei, Sloveniei Ĺźi Dalmatiei, unde a ocupat scaunul arhiepiscopal timp de 55 de ani Ĺźi unde s-a bucurat de o popularitate fără egal.

Cardinalul Strossmayer era foarte apreciat de către papi care admirau darurile sale exceptionale, inteligenta sa luminoasă, bogata Ĺźi binevoitoarea sa activitate: Pius al IX-lea l-a numit „apostolul slavilor”. ĂŽnsă monseniorul Strossmayer Ă®ntretinea cu Vaticanul relaĹŁii libere Ĺźi independente, neezitĂ®nd, Ă®n anumite cazuri, a-i denunĹŁa abuzurile.

În 1870, Cardinalul Strossmayer a luat parte la Conciliul I Vatican, care reunea mai mult de 700 de prelaţi veniţi din toate ţările lumii. La acest Conciliu, Papa Pius al IX-lea va decide proclamarea în mod solemn a dogmei infailibilităţii. Monseniorul Strossmayer a refuzat recunoaşterea noii dogme. Ce definea noua dogmă?

„Când vorbeĹźte ex cathedra, adică atunci când Ă®mplinindu-Ĺźi oficiul de păstor Ĺźi Ă®nvăţător al tuturor creĹźtinilor Ă®n virtutea autorităţii sale apostolice supreme, când defineĹźte o doctrină, Ă®n materie de credinţă sau moravuri, ca obligatorie pentru Biserica universală, Pontiful Roman se bucură, Ă®n virtutea asistenĹŁei divine ce i-a fost făgăduită fericitului Petru, de Ă®nsăşi infailibilitatea pe care Mântuitorul a vrut să o dea Bisericii Lui Ă®n definirea doctrinelor privitoare la credinţă Ĺźi moravuri; urmează de aici că definiĹŁiile de acest gen făcute de Pontiful Roman sunt ireformabile prin ele Ă®nsele Ĺźi nu prin consimţământul Bisericii” (Conciliul I Vatican, sesiunea a patra).

După Ă®ndelungi dezbateri, ConstituĹŁia Pastor Aeternus proclama principiul infailibilităţii Suveranului Pontif, recunoscĂ®ndu-i papei „o deplină Ĺźi supremă putere de jurisdictie asupra Ă®ntregii Biserici, nu numai Ă®n problemele ce privesc credinta Ĺźi obiceiurile, dar Ĺźi Ă®n cele ce aparĹŁin de disciplina Ĺźi guvernarea Bisericii universale” (Conciliul I Vatican, sectiunea a patra, Pastor Aeternus, cap. 3).

Întelegem, parcurgînd aceste texte, reacţia Cardinalului Strossmayer. El a pronunţat în acest scop un discurs în care denunţa fără înconjur, cu o logică de necombătut, netemeinicia acestor teze. Iată ce spunea Cardinalul, adresîndu-se papei şi tuturor episcopilor, înaintea votului referitor la infailibilitatea papală.

Interventia Cardinalului Strossmayer la Conciliul I Vatican

„De la Ă®nceputul acestui conciliu, primind imediat dreptul de a asista la sesiunile lui solemne, am urmărit cu mare atentie toate discursurile pronuntate Ă®n această adunare, Ă®n speranta ca o rază cerească să vină să pătrundă Ă®n Ă®ntelegerea mea Ĺźi să-mi lumineze ratiunea, pentru a putea adera cu o convingere sinceră la deciziile acestui sfĂ®nt conciliu. Constient de responsabilitatea mea fată de Dumnezeu Ă®ntr-o problemă atĂ®t de gravă, m-am pus să studiez cu asiduitate Sfintele Scripturi: Vechiul Ĺźi Noul Testament. Am căutat Ă®n această nepretuită culegere de adevăruri sfinte răspunsul la următoarea problemă: este adevărat că sfĂ®ntul primat, presedintele acestei adunări este realmente succesorul SfĂ®ntului Petru Ĺźi vicarul (loctiitorul – n.n.) lui Christos?

De la începutul căutării unui răspuns de netăgăduit la această problemă, a trebuit să mă transpun în spiritul epocii în care nu exista nici galicanism, nici ultramontanism, ci în care adevărurile Bisericii erau propovăduite de Discipolii lui Christos: Sfîntul Pavel, Sfîntul Petru, Sfîntul Ioan şi Sfîntul Iacob, a căror autoritate nu poate fi contestată de nimeni.

Am deschis sfintele pagini ale scrierilor apostolice Ĺźi ce-am găsit? Să Ă®ndrăznesc să spun? As putea să mă exprim? Nu am putut descoperi nici un indiciu, nici o aluzie ca papa să fie succesorul SfĂ®ntului Petru Ĺźi vicarul (loctiitorul – n.n.) lui Christos. Nici un capitol, nici un verset nu face mentiunea faptului că Christos a conferit SfĂ®ntului Petru primatul asupra celorlalti Apostoli.

Dacă SfĂ®ntul Petru ar fi fost Ă®nvestit cu Ă®nalta misiune de a-l reprezenta pe Christos, cum după credinta noastră Ă®l reprezintă Ă®n zilele noastre Sanctitatea Sa Pius al IX-lea, ar fi fost posibil ca Christos să fi pronuntat cuvintele consacrării Ă®n această demnitate: „CĂ®nd Mă voi Ă®ntoarce
la Tatăl Meu, de tine vor trebui apostolii să asculte, cum ei ascultă de Mine, Ĺźi tu vei fi vicarul meu pe pămĂ®nt!”. El nu a spus ceva asemănător.

Christos a promis însă tuturor Apostolilor dreptul de a judeca toate triburile lui Israel, fără a da prioritate Sfîntului Petru.

Ce concluzie putem trage din tăcerea lui Christos despre drepturile exclusive ale Sfîntului Petru? Nu există decît o singură solutie valabilă: aceea că Christos nu a vrut să facă din Sfîntul Petru conducătorul Apostolilor.

Cînd Christos si-a trimis Apostolii să propovăduiască Evanghelia, le-a dat tuturor puterea de a lega şi dezlega. Tuturor Apostolilor le-a dat făgăduinta Sfînt
ului Duh. Or, dacă ar fi dorit să facă din Sfîntul Petru Vicarul Său, lui i-ar fi putut încredinta comandamentele puterilor sale spirituale. Evangheliile ne învată că Christos a interzis lui Petru, ca şi celorlalti Apostoli, de a dori puterea şi autoritatea asupra credinciosilor, în felul regilor păgîni (Luca 12). Christos ar fi putut pronunta aceste cuvinte, dacă l-ar fi destinat pe Petru a fi papă? Or, după traditiile noastre, papa tine în mîinile sale două spade, simboluri ale puterii spirituale şi temporale.

Încă un fapt care m-a obligat să reflectez: dacă Petru poseda puterea unui papă, ar fi putut fi trimis cu Sfîntul Ioan, cu ceilalti Apostoli, să propovăduiască Evanghelia în Samaria? Ce gînditi, venerabilii mei confrati, dacă ne-ar fi îngăduit să trimitem în acest moment pe Sanctitatea Sa Pius al IX-lea cu Monseniorul Plantier la Constantinopol, cu misiunea de a-l convinge pe patriarh de a pune capăt schismei?

Dar există un fapt încă mai important.
Iată că la Ierusalim se reuneste un conciliu pentru a rezolva o problemă care dezbină credinciosii. Dacă Petru ar fi fost papă, nu lui i-ar fi revenit convocarea sinodului şi proclamarea deciziilor sale? Sfîntul Petru a participat la sinod, printre ceilalti apostoli, însă Sfîntul Iacob este cel care a convocat sinodul, ale cărui hotărîri au fost proclamate în numele tuturor apostolilor, după dreptul prioritătii de vîrstă.

Astfel procedăm noi în Biserica noastră?
Pe cît studiez Sfintele Scripturi, pe atît devin convins că în timpurile apostolice, Sfîntul Petru nu a fost considerat niciodată ca întîiul între apostoli.

Noi învătăm că Biserica a fost întemeiată pe Sfîntul Petru, în timp ce Sfîntul Pavel, a cărui autoritate este incontestabilă, afirmă că ea a fost întemeiată pe credinta apostolilor şi a profetilor şi că piatra unghiulară este Christos Însusi.

Acelasi Apostol Pavel credea atĂ®t de putin Ă®n suprematia lui Petru, Ă®ncĂ®t Ă®i dezaproba Ă®n mod deschis pe toti cei care aveau obiceiul de a spune: „noi suntem ai lui Apollo, iar noi ai lui Pavel”, după cum altii spuneau: „noi suntem ai lui Petru”.

Ar fi putut el adresa asemenea reprosuri adeptilor Vicarului lui Christos?

Acelasi Apostol Pavel, enumerĂ®nd marile vocatii ale Bisericii, vorbeste de apostoli, de profeti, de evanghelisti, de părinti ai Bisericii; putem noi presupune, onoratii mei frati, ca SfĂ®ntul Pavel, marele apostol al neamurilor, să uite cu totul să mentioneze cea mai importantă dintre vocatii papalitatea – dacă ar fi fost convins de originea ei divină?

Dimpotrivă, după toată probabilitatea, ar fi consacrat o lungă epistolă unei probleme de o asemenea importantă. Nu am găsit nici o aluzie, nici o urmă de autoritate papală în epistolele Sfîntului Pavel, ale Sfîntului Ioan, sau a Sfîntului Iacob.

Tăcere a acestor sfinti, a căror competentă este neîndoielnică, mi s-a părut întotdeauna uimitoare şi chiar inexplicabilă dacă Sfîntul Petru era în mod papă înzestrat cu prerogative supreme. Însă ce m-a surprins mai mult, este tăcerea Sfîntului Petru însusi. Dacă era cu adevărat vicarul lui Christos, pentru ce motiv nu se manifesta ca atare? Nu a avut-o după Pogorîrea Sfîntului Duh, cînd a pronuntat primele sale cuvîntări. Nu s-a manifestat ca papă nici în primele sale epistole, amîndouă adresate Bisericii.

Afirm deci că ideea papalitătii nu a existat în timpurile apostolilor. Dacă ne încăpătînăm a dovedi contrariul, trebuie să aruncăm la foc toate Sfintele Scripturi ori să le ignorăm în întregime.

ĂŽnsă aud din toate părtile strigătele: „SfĂ®ntul Petru nu a fost la Roma? Nu a fost el răstignit cu capul Ă®n jos? Nu Ă®n acest oras etern se află străvechiul scaun de pe care Ă®nvăta adevărurile evanghelice, Ĺźi altarele pe care, celebra SfĂ®nta Liturghie?”

Onorabilii mei frati, prezenta Sfîntului Petru la Roma nu se sprijină decît pe traditie şi nu pe un fapt istoric. Dar chiar dacă admitem că el a fost episcop la Roma, putem trage concluzia ca episcopatul roman să-i confere întîietate asupra tuturor celorlalte Biserici?

Negăsind nici o urmă a papalitătii în timpurile apostolilor, mi-am spus: voi găsi ceea ce caut în cronicile Bisericii. L-am căutat pe papă în primele secole ale erei crestine, dar în zadar. Nu l-am găsit.

Sper că nimeni dintre voi nu se Ă®ndoieste de autoritatea marelui episcop al Hipponei, fericitul Augustin. Acest Părinte al Bisericii a fost secretar la conciliul din Mileve. Printre deciziile acelei venerabile adunări găsim aceste cuvinte remarcabile: „Acela care doreste să facă apel la cei care se găsesc peste mare nu va putea fi primit Ă®n nici o comunitate din Africa”.

Episcopii din Africa aveau atît de putină consideratie pentru episcopul Romei, că excomunicau pe toti cei care îi adresau plîngeri.

Aceiasi episcopi, la sinodul din Cartagina, l-au avertizat pe Celestin, episcopul Romei, că nu trebuie să primească nici apeluri, nici reclamatii de la nici un episcop, preot ori cleric african, şi că nu trebuie să introducă în Biserică orgoliul uman.

Or, este un fapt bine stabilit că din primele veacuri ale Crestinătătii, pontiful Romei a încercat a reuni toate puterile, însă tot atît de sigur este că nu poseda atunci nici o suprematie, care îi este atribuită în prezent de ultramontanisti.

În caz contrar, episcopii Africii, inclusiv Sfîntul Augustin, si-ar fi apărat ei dreptul de a face apel la tribunalul lor suprem?

Sunt întru totul de acord în a recunoaste că Patriarhul Romei ocupa primul loc
printre demnitarii Bisericii. „Decernăm primul loc printre episcopi Papei de la Roma Ĺźi al doilea – Prea SfĂ®ntului Arhiepiscop de Constantinopol-Noua Romă”.

„ĂŽnclină-te, asadar, Ă®naintea suprematiei papei” – Ă®mi spuneti. Nu fiti prea grăbiti Ă®n concluziile voastre. Legea lui Justinian nu a fost făcută pentru a vă justifica doctrina. Prioritatea este un lucru Ĺźi puterea jurisdictională altul.

Importanta episcopilor romani depindea de importanta orasului unde se afla scaunul lor.

Vin să spun că din primele secole ale erei noastre, patriarhii Romei au emis pretentia de a fi conducători supremi Ă®n Biserică. A lipsit putin ca ei să nu-si atingă scopul, Ă®nsÄÂ
ƒ, din fericire, Ă®mpăratul Teodosie trebuia să aibă aceeasi putere ca cel de la Roma.

Părintii sinodului de la Calcedon au recunoscut, de asemenea, aceleasi drepturi şi aceeasi putere episcopilor celor două Rome, Vechea şi Noua (can. 28).

CĂ®t despre titlul de episcop ecumenic care s-a dat ulterior papilor, sfĂ®ntul Papă Grigore I, Ă®n speranta că succesorii săi nu vor Ă®ndrăzni niciodată să se Ă®mpodobească cu el, a scris: „Nici unul dintre succesorii mei să nu comită această impietate; căci crestinii nu cedau tentatiei de a-si atribui un titlu care inspira neĂ®ncredere confratilor lor”.

Aceste mărturii incontestabile (si vă pot prezenta sute) nu dovedesc cu o claritate orbitoare că primii episcopi ai Romei nu au fost niciodată considerati ca ecumenici, nici ca fiind sefi ai Bisericii?

Pe de altă parte, este cunoscut de către toti că între anul 325, cînd s-a reunit primul sinod de la Niceea, şi 380, anul cînd s-a tinut al doilea sinod ecumenic de la Constantinopol, printre cei 1.109 episcopi care au participat la sase sinoade ecumenice nu putem număra decît 19 episcopi din Apus. Este, de asemenea, cunoscut că sinoadele ecumenice au fost convocate fără avizul şi adesea contra dorintei papilor.

Ajung acum la argumentul major pe care vă bazati doctrina. Afirmati că SfĂ®nta Biserică a fost fondată pe piatră – super petram – Ĺźi că această piatră a fost Petru-Petrum. Dacă acesta ar fi adevărul, toate discutiile ar fi inutile. ĂŽnsă strămosii nostri, Ĺźi acestora cu sigurantă nu le lipsea competenta, gĂ®ndeau cu totul altfel.

SfĂ®ntul Chiril (Ă®n a patra sa carte despre SfĂ®nta Treime) scria: „Cred că sub cuvĂ®ntul PETRAM trebuie să Ă®ntelegem credinta de neclintit a apostolilor”.

SfĂ®ntul Ilarie, episcop de Poitiers, Ă®n a doua sa carte despre SfĂ®nta Treime, spune: „Petra este numai piatra binecuvĂ®ntată a credintei mărturisite prin gura SfĂ®ntului Petru. Pe această piatră a credintei, voi Ă®nălta Biserica Mea! „.

După Sfîntul Ieronim, Dumnezeu a întemeiat Biserica Sa pe piatra credintei şi de atunci Simon a primit numele de Petru (a sasea carte despre Evanghelia după Sfîntul Matei).

SfĂ®ntul Ioan Gură de Aur explică Ă®n a cincizeci Ĺźi patra omilie la Evanghelia după Matei: „Pe această piatră voi zidi Biserica Mea, adică pe mărturisirea credintei!”.

Sfîntul Ambrozie al Milanului şi Sfîntul Vasile al Seleuciei dau aceeasi interpretare cuvintelor lui Hristos.

Printre Părintii Bisericii din antichitatea crestină, se distingea prin sfintenia Ĺźi eruditia sa SfĂ®ntul Augustin. Ascultati cu atentie ceea ce spune Ă®n al doilea său tratat despre Ă®ntĂ®ia epistolă a SfĂ®ntului Ioan: „Ce semnifică cuvintele: „Voi zidi Biserica Mea pe această piatră”? Ele Ă®nseamnă: pe această credintă, pe aceste cuvinte „Tu esti Christosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu””. ĂŽn al douăzeci Ĺźi patrulea său colocviu despre SfĂ®ntul Ioan, citim această explicatie semnificativă: „Pe această piatră a mărturisirii tale de credintă voi zidi Biserica Mea”.

Asadar, piatra este Christos ĂŽnsusi. Marele episcop era atĂ®t de departe de ideea că Biserica poate fi Ă®ntemeiată pe persoana lui Petru Ă®ncĂ®t, Ă®ncă o dată, pronuntă Ă®n al treisprezecelea său colocviu adresat enoriasilor săi următoarele cuvinte: „Tu esti Petru Ĺźi pe această piatră – super petram – a mărturisirii tale de credintă, pe această piatră – super petram – a cuvintelor tale: Tu esti Christosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu, voi zidi Biserica Mea!”. Convingerea SfĂ®ntului Augustin Ă®n legătură cu celebrul verset era aceea a Ă®ntregii creĹźtinătăţi din timpul său.

Redau în mod concis următoarele concluzii:

1. Iisus Christos a acordat tuturor apostolilor aceeaĹźi putere ca lui Petru.
2. Apostolii niciodată nu l-au considerat pe Petru ca vicar (locĹŁiitor – n.n.) al lui Christos, nici ca Ă®nvătător infailibil al Bisericii.
3. Sfîntul Petru niciodată nu a pretins a fi papă şi niciodată nu a acţionat ca atare.
4. Sinoadele primelor patru secole, toate recunoscînd înalta demnitate a episcopilor Romei, nu le atribuiau decît întîietatea de onoare şi nu aceea de putere, nici de jurisdictie.
5. SfinĹŁii PărinĹŁi ai Bisericii interpretau versetul evanghelic citat anterior Ă®n sensul următor: „Voi zidi Biserica Mea „super petram” (pe piatra) mărturisirii tale de credinţă Ĺźi „non super Petrum”, care era apostolul supranumit Petru”.

BazĂ®ndu-mă pe toate datele raĹŁiunii, logicii, bunului simĹŁ Ĺźi conĹźtiinĹŁei creĹźtine, declar Ă®n mod solemn: „Iisus Christos nu a dat lui Petru nici o supremaĹŁie peste apostoli, Ĺźi dacă episcopii romani au devenit Capi ai Bisericii, este pentru că au reuĹźit să minimalizeze Ĺźi să Ă®năbuĹźe Ă®n mod treptat drepturile episcopatului”.

Dacă recunoaştem infailibilitatea lui Pius al IX-lea, suntem obligaţi a o recunoaşte în mod egal şi pe aceea a tuturor predecesorilor săi. Însă atunci, onoratii mei frati, istoria-şi ridică vocea sa adevărată şi mărturiseşte că unii papi păcătuiau şi se înşelau.

Papa Victor (192) a început prin a încuviinţa erezia celui de-al doilea secol, montanismul, pentru a-l condamna apoi.

Papa Marcelin (296-304) era păgîn: intra în templul Vestei şi sacrifica zeiţei.

Îmi veti spune că el nu a făcut dovada decît de slăbiciune omenească. Vă răspund: Vicarul lui Christos trebuie mai curînd a muri decît a deveni apostat.

Papa Liberiu (352-366) a consimtit la
condamnarea Sfîntului Atanasie, şi pentru a reveni din exil s-a convertit la arianism.

Papa Honoriu 1 (625-638) era monofizit, ceea ce a fost în mod definitiv dovedit de către părintele Gratry.

Sfîntul Papă Grigore numea antichrist pe cel care îndrăznea să se împodobească cu titlul de episcop ecumenic, şi cu toate acestea, Bonifaciu al III-lea (607) obtinu de la îngîmfatul împărat Foca atribuirea acestui titlu.

Pascal al II-lea (1099-1118) şi Eugen al II-lea (1145-1153) aprobau duelurile şi Pius al IV-lea (1559-1565) le-a apărat.

Eugen al IV-lea a recunoscut împărtăsirea sub cele două forme în Biserica Boem
iei, Pius al II-lea a suprimat acest privilegiu.

Sixtus al V-lea (1585-1590) a editat Biblia aprobînd lectura printr-o bulă binecunoscută. Pius al VII-lea condamna pe toţi cei care citeau Biblia.

Clement al XIV-lea ( 1769-1774) a suprimat ordinul iezuitilor recunoscut de către Paul al II-lea (1534-1549); Pius al VII-lea ( 1816) l-a restituit.

Dar la ce bun a recurge la exemple îndepărtate? Sfîntul nostru Părinte, aici prezent, într-o bulă privind regulile acestui conciliu, nu a ordonat el distrugerea, în cazul morţii sale în timpul sedinţelor, a tot ce ar fi fost contrar hotărîrilor sale? Nu voi înceta niciodată a vorbi dacă ar trebui să prezint atenţiei voastre toate contradictiile papilor şi a doctrinelor lor.

Dacă proclamaţi infailibilitatea actualului papă, trebuie să declaraţi că după descoperirea Sfîntului Duh, de la care sunteti inspiraţi, infailibilitatea papală nu intră în vigoare decît începînd cu anul 1870. Îndrăzniti să o faceti? Este adevărat că poporul simplu se interesează puţin de lucrurile religiei şi că este predispus a trata în mod uşuratic problemele teologice pe care nu le înţelege cîtuşi de puţin; însă acelaşi popor în faţa faptelor concrete, poate să se comporte cu totul altfel. Nu vă faceti iluzii. Dacă admiteti dogma infailibilitătii papale, duşmanii noştri, protestanţii, o vor combate cu îndrăzneală, cu atît mai mult cu cît sunt pentru ei mărturii ale istoriei. Ori, noi nu avem a le opune decît opiniile noastre personale. Ce le-am putea răspunde dacă pun în evidenţă lipsa de demnitate, mîrsăvia anumitor episcopi romani predecesori ai lui Pius al IX-lea?

Papa Virgiliu (537-555) a cumpărat tiara de la Belizarie, general Ă®n armata lui Justinian, Ĺźi Ă®ncă trădĂ®ndu-Ĺźi cuvĂ®ntul, nefiind achitată plata. Este Ă®ngăduit, după hotărĂ®rile apostolice, de a cumpăra tiara? Al doilea sinod de la Calcedon a interzis categoric. ĂŽntr-una din deciziile sale citim: „Episcopul care si-a cumpărat demnitatea trebuie să fie destituit Ĺźi excomunicat”. Ĺži cu toate acestea, Papa Eugen al III-lea (1145-1153) a urmat exemplul Papei Virgiliu.

Cine ar putea crede ca un papă care instalează comerţul la porţile edificiului de cult să fie inspirat de Sfîntul Duh? Îi putem recunoaşte dreptul de a învăţa şi de a conduce Biserica în mod infailibil?

Nu am nimic a adăuga la istoria Papei Formosus (891-896). O cunoaşteţi cu toţii foarte bine. Succesorul său, Papa Ştefan al VI-lea, a ordonat dezgroparea cadavrului său, dezbrăcarea de somptuoasele veşminte sacerdotale, şi de a i se tăia degetele cu care binecuvînta poporul; după care le aruncă în Tibru proclamîndu-l trădător şi nelegiuit. Pentru aceste fapte, Papa Ştefan al VI-lea a fost mai tîrziu aruncat într-o închisoare unde fu otrăvit şi sugrumat.

Papa Roman, succesorul lui Stefan al VI-lea, Ĺźi apoi Papa Ioan al IX-lea au reabilitat memoria lui Formosus. „Toate slăbiciuni”, Ă®mi veĹŁi spune. Ei bine, Monseniorilor, Ă®ntĂ®lniĹŁi-vă la biblioteca Vaticanului Ĺźi citiĹŁi-l pe Plotin, cronicarul papalităţii, precum Ĺźi cronicile lui Baronius (897). VeĹŁi găsi fapte pe care aĹź dori mai bine, pentru onoarea SfĂ®ntului Scaun să nu le divulg; Ă®nsă aici fiind vorba de o dogmă capabilă să provoace printre noi o mare schismă Ĺźi avĂ®nd Ă®n vedere devotamentul nostru pentru SfĂ®nta Biserică Catolică, Apostolică Ĺźi Romană, ne este permis a păstra tăcerea?

As vrea deci să continuu, şi vă rog să mă ascultati cu atentie: vorbind despre curtea papală, Cardinalul Baronius ne spune cum, în acele zile nefaste, Biserica romană era decăzută şi dezonorată, în mîinile curtenilor care vindeau, cumpărau şi schimbau demnitătile episcopale. Ei voiau chiar a instala pe tronul papal pe josnicii lor favoriti, falsi papi.

„ĂŽnsă de vreme ce sunt falĹźi papi, nu este vorba deloc de papi”, Ă®mi veĹŁi obiecta. Dar Ă®n acest caz, cum putem afirma că succesiunea episcopilor a fost păstrată, SfĂ®ntul Scaun fiind ocupat timp de cincizeci de ani de falsi papi? Ĺži Biserica cum ar fi putut exista Ă®n mod normal dacă era privată timp de cincizeci de ani de puterea conducătoare? NotaĹŁi bine, pe toĹŁi acesti papi Ă®i veĹŁi găsi Ă®n arborele genealogic al papalitătii. Putem să ne imaginăm cum celebrul Baronius trebuia să roĹźească transmitĂ®nd posteritătii uneltirile episcopilor romani.

Vorbind de Ioan al XI-lea (931-935), fiul nelegitim al papei Sergiu al III-lea (904-911) Ĺźi al Maroziei, el scrie Ă®n cronicile sale: „Biserica romană a fost călcată Ă®n picioare de acest monstru”.

Ioan al XI-lea, papă la 18 ani prin bunăvoinţa curtenilor, nu a fost mai rău decît predecesorul său.

Sunt jenat de murdărirea urechilor voastre, dragilor mei confraţi, prin toate aceste mîrşăvii.

Trec sub tăcere pe Papa Alexandru al VI-lea, tatăl şi amantul Lucretiei; îl ocolesc cu indignare pe Ioan al XII-lea (955-963) care nega nemurirea sufletului şi care a fost destituit de către Conciliul de la Constanţa. Nu insist asupra schismelor şi tulburărilor care, în acele zile nefaste, au aruncat atîta discreditare pe Biserică. Este suficient a spune că Sfîntul Scaun era ocupat de doi şi uneori trei rivali. Care era adevăratul papă?

Repet încă o dată: dacă veti recunoaste infailibilitatea actualului papă va trebui inevitabil să o recunoasteti fără nici o excludere pe aceea a tuturor predecesorilor săi. Veti putea afirma că îi considerati pe papii lacomi, incestuosi, asasini, simoniaci ca locţiitori ai lui Christos? Monseniorilor, ochii tuturor credincioşilor sunt fixaţi asupra voastră. Ei aşteaptă de
la noi remediile care ar vindeca bolile nenumărate care dezonorează Biserica. Cât de mare va fi responsabilitatea noastră înaintea lui Dumnezeu dacă vom lăsa să treacă ocazia solemnă pe care ne-a trimis-o Dumnezeu pentru a purifica Biserica. Să profităm de această ocazie, fratii mei! Să ne înarmăm cu sfîntul curaj, să facem acest mare, acest nobil efort. Să revenim la nealterata doctrină apostolică fără de care am fi fost în tenebre, obsedati de false legende. Să ne folosim raţiunea şi forţele noastre intelectuale şi să recunoaştem ca singuri îndrumători infailibili, în ceea ce priveste mîntuirea noastră, apostolii şi profetii.

Inspiraţi de Sfintele Scripturi, tari şi de neclintit pe piatra credinţei noastre, să ne prezentăm înaintea lumii, şi ca apostolul Pavel în fata necredinciosilor să recunoaştem ca unic conducător al
nostru pe „IISUS-CHRISTOS, SI PE ACESTA RÄ‚STIGNIT” (I Cor. 2,2).

Vom Ă®nvinge predicĂ®nd „NEBUNIA CRUCII” după cum apostolul Pavel a Ă®nvins savantii Greciei Ĺźi ai Romei. Si acesta va fi anul Bisericii Romane!”.

***

Acesta a fost discursul cardinalului Strossmayer rostit in cadrul lucrărilor Conciliului I Vatican. În încercarea de a-l convinge pe papă, cardinalul s-a aruncat chiar la picioarele papei, implorîndu-l să nu proclame dogma infailibilitătii, care desfigurează fiinţa adevărată a Bisericii.

Desigur nu a fost singura intervenĹŁie remarcabilă Ă®n apărarea Adevărului. Curajosul patriarh greco-catolic al Antiohiei, Grigore al II-lea Youssef, a afirmat cu ocazia Conciliului I Vatican că „Biserica nu este o monarhie absolută”, spunĂ®nd personal Papei Pius al IX-lea că definiĹŁiile pregătite nu sunt Ă®n conformitate cu TradiĹŁia.

El a provocat celebra replică a papei: „La traditione sono io” (Eu sunt traditia), iar la interventia episcopului de Bologna, Guidi, replica „Io sono la Chiesa” (Eu sunt Biserica).

Ĺži pentru că patriarhul greco-catolic al Antiohiei, luĂ®ndu-Ĺźi rămas bun la Ă®ncheierea Conciliului, se prosternase (după rĂ®nduiala ce exista) pentru a Ă®mbrătiĹźa papucul papei, acesta i-a pus cu asprime piciorul pe ceafă strigĂ®nd cu insistenţă: „Cap tare! Cap tare!”.

Prin noua dogmă proclamată prin enciclica Pastor Aeternus din 18 iulie 1870, s-a acordat papei, nu numai puterea supremă în Biserica romano-catolică, ci şi infailibilitatea ex cathedra, adică puterea spirituală supremă de a proclama în mod infailibil adevărul în materie de credinţă şi morală, iar aceasta ex sese, non autem ex consensu Eclesiae, adică de la sine, nu prin aprobarea Bisericii.

Declararea infailibilitătii papale (18 iulie 1870, Ă®n timp ce afară se dezlăntuise o furtună năpraznică – fulgere, tunete Ĺźi trăsnete) avea să producă noi sfĂ®sieri Ă®n sĂ®nul Bisericii romano-catolice, mai ales Ă®n rĂ®ndul intelectualilor Ĺźi al profesorilor universitari, care s-au constituit Ă®n biserica autointitulată veterocatolică. Această infailibilitate cu care se mĂ®ndreste Vaticanul, constituie, Ă®n ecleziologie Ĺźi spiritualitate, o dezarticulare a structurii ei treimice, o nenorocire pentru Biserică.

Ortodoxia nu poate accepta dogma infailibilitătii Romei fără a se nega pe ea însăsi. Nu poate s-o accepte şi să n-o trăiască (toate dogmele au fost încorporate în cultul Bisericii, au modelat şi pecetluit viata ei).

Biserica occidentală a confectionat această dogmă în modul ei propriu. A formulat-o în modul ei propriu. Si o trăieste în modul ei propriu.

Infailibilitatea este o calitate divino-umană naturală şi o functie divino-umană naturală a Bisericii, ca Trup divino-uman al lui Hristos, al cărui Cap vesnic este Adevărul, Domnul Iisus Hristos.

___________________
*) „Primatul papal Ĺźi mitul suveranitatii infailibile”, SfĂ®nta M-re BĂ®rsana, 1999

PS: Catholic Encyclopedia > S > Joseph Georg Strossmayer

At the Vatican Council he was one of the most notable opponents of papal infallibility, and distinguished himself as a speaker. The pope praised Strossmayer’s „remarkably good Latin.” A speech in which he defended Protestantism made a great sensation. Afterwards another speech, delivered apparently on 2 June, 1870, was imputed to him. It is full of heresies and denies not only infallibility but also the primacy of the pope. The forger is said to have been a former Augustinian, a Mexican named Dr. JosĂ© AgustĂ­n de Escudero. After the council Strossmayer maintained his opposition longer than all the other bishops and kept up a connection with Döllinger and Reinkens until October, 1871. Then he notified them that he intended to yield „at least outwardly”. Finally, on 26 December, 1872, he published the decrees of the council in his official paper. At a later date he repeatedly proclaimed his submission to the pope, as in his pastoral letter of 28 February, 1881, on Sts. Cyril and Methodius, expressing his devotion to the papal see at times in extravagant language.

---

"Marele Inchizitor" – Fratii Karamazov , F Dostoievski

yfla.wrap(„This multimedia content requires Flash version 9 and above.”, „Upgrade Now.”, „http:\/\/www.adobe.com\/shockwave\/download\/download.cgi?P1_Prod_Version=ShockwaveFlash”, „

http:\/\/www.imdb.com\/title\/tt0385781\/

O dramatizare reusita a celebrei parabole a lui Dostoievski. A nu se rata vizionarea si descarcarea filmului(400 mb , format avi): http:\/\/www.guba.com\/watch\/2000959353
„);To view this multimedia content, please enable Javascript.

Laici Ĺźi chiar femei Cardinal – o posibilitate Ă®n viitor

ĂŽntr-un interviu pentru cotidianul italian „Il Messaggero”, directorul programului Ă®n limba germană de la Radio Vatican, pr. iezuit Eberhard von Gemminger, a declarat că speră că viitorii Papi vor fi aleĹźi de un Colegiu al Cardinalilor Ă®n care „cel puĹŁin jumătate” dintre membri să fie femei. „De ce să nu visăm că Ĺźaizeci de femei ilustre Ă®l vor putea alege pe Papa? AĹź fi fericit să văd Ĺźaizeci de bărbaĹŁi Ĺźi Ĺźaizeci de femei Cardinali Ă®n Capela Sixtină”, a spus iezuitul german cu referire la numărul total permis de Cardinali electori.

Pr. Von Gemminger a declarat că crede că este „improbabil ca Vaticanul să deschidă imediat” porĹŁile femeilor Cardinali, dar a adăugat că „poate se va Ă®ntâmpla Ă®n zece ani, deoarece schimbarea de mentalitate se va produce, chiar dacă Ă®ncet”. Iezuitul german a argumentat că de-a lungul istoriei nu a fost necesar ca o persoană să fie preot pentru a fi numită Cardinal. AĹźadar, „de ce să nu ne gândim că Ă®n viitor vor fi femei Cardinali?”, a Ă®ntrebat el.

În secolele trecute, membrii ai laicatului erau eligibili să devină Cardinali, dar actuala lege a Bisericii stipulează că aceştia trebuie să fie preoţi sau Episcopi. Papa Ioan Paul al II-lea a numit mai mulţi preoţi în Colegiul Cardinalilor, între care teologul dominican pr. Ives Congar, preoţii iezuiţi Henri de Lubac şi Avery Dulles, şi pr. Hans Urs Von Baltazar, toţi aceştia având peste 80 de ani şi neavând astfel drept de vot în Conclav. Colegiul Cardinalilor are în prezent 183 membri, dintre care 105 sunt Cardinali electori.

24.07.2007, Roma (Catholica)

ps: iezuitii nu se dezmint! Poate cele mai ascutite spirite ale catolicismului,”sutanele lui Loyola” anticipeaza ca asediul modernismului nu va putea sa fie respins la nesfarsit de „traditionalismul” Vaticanului. Drept urmare, pregatesc terenul din timp, pentru o infrangere cat mai putin rusinoasa.. Facand apel la antecedentele/”bresele” din istorie, iezuitul german pregateste biruinta feminismului si in catolicism, un bastion al „conceptiei traditionale” cu privire la rolurile sexelor in biserica. Desi nuantat si precaut, iezuitul continua procesul de aggiornamento fara de care Vaticanul, dupa unii, risca sa ramana o fosila a evului mediu….

953 de ani de la Marea Schisma

Astazi, 16 iulie 2007, se implinesc 953 de ani de la Marea Schisma din 16 iulie 1054. Marea Schisma a fost provocata de ignoranta reciproca dintre Rasarit si Apus, din cauza careia pierdusera criteriul ecleziologic comun. Pentru unii, scaunul Romei era criteriul unic al adevarului, pentru ceilalti, Duhul Adevarului odihnea asupra intregii Biserici si se exprima in mod natural pe calea sinodala, informeaza cotidianul ‘Lumina’. Astfel, in urma acestor dezacorduri ireconciliabile, papa Leon al IX-lea (1049 – 1054) si patriarhul de Constantinopol Michael Cerularius (1004 – 1058) au desavarsit ruptura definitiva dintre cele doua Biserici, in anul 1054. Aceasta ruptura a ramas cunoscuta in istorie sub numele de ‘Marea Schisma’. Printre cauze s-au numarat cezaro-papismul (sau absoluta suprematie papala) si ambitia patriarhilor de a fi egali intre ei; cauze dogmatice, cum ar fi Filioque sau anumite practici liturgice (acestea erau considerate inovatii in Rasarit) sau celibatul preotilor etc. Schisma dintre Bizant si Roma a fost, negresit, evenimentul cel mai tragic al istoriei Bisericii. Lumea crestina s-a rupt in doua jumatati, iar aceasta sciziune ce dureaza inca a determinat in buna masura destinul Rasaritului, ca si cel al Apusului.
http://radio.trinitas.ro/?stire=2007071620